Traducere de Alexandra Medaru

Mormântul sirian

Imnurile acelea, grele de mirosul morții,
și clopotele răsunătoare ale opresiunii,
și o limbă străveche pe care nici nu o înțelegem, nici nu ne este familiară;
trupurile acelea arse,
fotografiile lui Cezar…
și groapa morții, o, groapa Tadamon;
acele patrii care sunt cimitire.

Moartea siriană nu se ascunde.
Frankensteinul aidoma lui Azrael adună rămășițele trupurilor.
Până și șoimii care se înalță spre cer sunt urmăriți de nimicitorul plăcerilor.

În țara negrului, a bocetului
și a adunărilor de doliu husainiene,
vulpile se fălesc și se zvârcolesc rostindu-și cuvintele înfricoșătoare:
„Trimiteți refugiații înapoi,
căci îngroparea de viu a sirianului nu s-a încheiat.”

Capitolele tăciunilor nu s-au încheiat.
Câmpul nu a terminat de înghițit încă.
Mai este și altceva?!…

Groparul gâfâie cu butoaiele sale,
iar fesurile lingușesc cimitirul.
Ce târfă dansează în mințile lupilor,
devorând masa?
Carnea se topește, iar apa îneacă cenușa.
Sarinul tușește, cerându-și iertare de la murmurul copiilor.

Ciuma Damascului, gropar al orașelor străvechi.
Faraonul proclamă răsuflarea agoniei,
iar Godot nu a apărut.
Ecoul absurdului își difuzează păcatele,
de la păcatul uciderii la păcatul aroganței.
Negustorii bazarului dansează pe frânghiile rasismului.

Maryam geme, zguduind palmierul îndurerat.
Nimrod nu se sinchisește nici de toiagul lui Moise,
nici de copilul care vorbește,
nici de triburile călimării.

Într-un ținut care nu mai crede în propria-i religie,
în timp ce alungă ființa umană din pântecele flăcării.
Acei măgari și catâri, pentru ca voi să încălecați pe ei,
și acel sigiliu al ipocriziei și al căpeteniei.

Pescăruși însângerați, iar focul devorează presa.
Groapa purpurie se adâncește,
iar sângele drumului sângerând colorează lopata.

Așadar, bucură-te, o, pământule, de ceea ce ei înscriu:
condeiul sirian în flăcările jăraticului.

Un milion de giulgiuri

Nu mai am timp pentru speranță.
Ideile se învârt în mintea mea precum o floare,
dar nu există nicio poezie de dragoste.

Scrisoarea mea străpunge distanța,
măturând gândurile din calea timpului.

Nu plânge după mine, iubita mea,
căci mama noastră…
Siria…
ne-a pregătit giulgiurile.

Știu căutarea ta după mine e istovitoare
Nu vei găsi nimic din mine în afară de cenușă.

Dacă vor ajunge cu bine
în sticluța copilului meu, de la tine,
poate…
se vor întoarce în patrie.

O, tu, cel ce dormi pe trandafiri

O, tu, rupt de Dumnezeu și de virtute,
trupul tău desculț, întins, îmbrățișând pământul;
norii lui Dumnezeu au venit să se odihnească lângă tine.

Ochii tăi toarnă o patrie în cupele noastre,
iar vița cerească îți dă
să bei adierea tinereții.

Statura ta ne-a învățat Cartea,
o, tu, cel împovărat cu apă
pe umerii urmașilor și ai ogorului.

Rodul unei vieți înalță adunările de seară,
în timp ce anotimpurile pleacă, rotindu-se.

În prezența evlaviei
și a lacrimei scobite,
așteptăm o dimineață
asupra căreia niciun pătrat nu-și va lăsa să cadă durerile.

O, felinare ale patriei adormite și sfâșiate,
într-o după-amiază frumoasă voi veni la voi,
o, ochi care ne vedeți, în timp ce noi nu vă vedem,
ca să citesc pacea asupra voastră.

Pace și o mie de păci,
o, spice de grâu ale Damascului.

Bazinul de sânge

Sânii își iubesc sânii.
Oamenii își gem durerile.
Stau împreună.
Sângele se înmulțește,
pentru ca bazinul lor oceanic să înflorească
precum o mare a durerii,
înroșind cerul,
scoțând demonii
din pântecele pământului.

Lumea este plină
de tristețile morților
și de bucuriile lor,
de parcă ar fi sentimentele unor patrii care nu mor niciodată,
pentru că sunt morminte ale viermilor
și ale muștelor albastre.

Nu sunt victime,
ci marea roșie a iubirii,
a pasiunii și a dorului veșnic.

Căci cele mai bune patrii
sunt patriile morților,
unde este zgomotul vieții…?!
care nu amuțește niciodată,
în învierea adevărului
care nu renunță
la visul său frumos.

Despre autor:

Mohamad Zaal Alsalloum este poet, scriitor, jurnalist, traducător și cercetător sirian stabilit în Franța. Născut în 1979 într-o familie strămutată din Înălțimile Golan siriene, a studiat literatura franceză la Universitatea din Damasc, iar ulterior traducerea audiovizuală. A lucrat timp de mai mulți ani ca profesor de limba franceză în cadrul UNRWA, înainte de a se dedica jurnalismului, cercetării, traducerii și scrisului literar. Este membru al Biroului Executiv al Asociației Scriitorilor Sirieni din Paris, precum și membru al Asociației Jurnaliștilor Sirieni și al Federației Internaționale a Jurnaliștilor. Opera sa literară cuprinde numeroase volume de poezie, lucrări de ficțiune și studii de cercetare; printre operele sale publicate în limba franceză se numără L’Amour et la Genèse și Et Damas demeure. Scrierile sale explorează revoluția siriană, exilul, memoria, strămutarea, violența, supraviețuirea, iubirea și reconstrucția limbajului în urma catastrofei.

Despre traducătoare:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor). 

A publicat un volum de proză scurtă, Whispers between Waters (Amazon, 2026) și un volum de versuri, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), precum și poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2002) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018). 

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021), Vizitatoarea (2022), Un viol ce aproape s-a întâmplat (2023), unele lucruri nici timpul nu le vindecă (2024), acolo unde infinitul te așteaptă (2025) sau Șoaptele dintre ape (2025). Proză și poeme de-ale sale au fost traduse în limba spaniolă și engleză, fiind publicate în Argentina, Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.