Categorie: Poezie

Poezie

Poeme

Semnalistică Bombardiere Visele mele în zori. Lumina crește, Calculează emisii Concatenează cerurile. Murmur Lumina din lacrimi s-adapă Te stinge-n cuprinsuri Dezvelire de corduri, flașnetă Cu pâlnia-ntoarsă de ziduri. Prelinse porniri din adâncuri, Ne învață sâmburii Rodirea pământului. Apostolica Zemoasă, acruță înfrunzire Vii în noaptea adâncă Îndeamnnă cerurile la dechidere, Crucea e poartă. Se ofilesc strigoii în umbre, abia pâlpâite, Cutremură veștejirea bumbacul de seară, Cântă … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezii

*** ne așezăm sufletul în case goale înainte erau pline de viață iubire și speranțe după cum ai observat copilul a crescut lumea are alți ochi ce bine e de copilul din tine că se încăpățânează să crească să-și scoată capul la lumină că se va speria de ziua asta întunecată pe al cărei cer nu mai zboară berze cu copii în fașă ne așezăm … Continuă să citești Poezii

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

GEOMETRIA RĂBDĂRII Pleoapa obosită a amurgului se închide peste liniştea orizontului ca să ne amintească de lecţia de geometrie a răbdării, în care am înnoptat de atâtea ori departe de ochiul zilei, orbecăind prin ceaţa alfabetului limbii primordiale cu ajutorul căreia cei dintâi muritori comunicau direct cu dumnezeirea pentru a pune la cale lumea şi cerul şi pentru a-şi ostoi nestăvilita sete de armonie. dobândisem … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

False haiku

Pajiște toamna Amiază de miere și brândușele,ca oglindirea stelelor pe catifeaua ierbii. Dubito Ard frunzele toamnei în mine și tac cuvintele-mi cenușă. Autoportret Izbesc cu pumnul oglinda și se sfărâmă-n mii de cioburi. Sângele țâșnește din rană, roșu viu, tânăr. Imediat regret gestul. Dintr-un ciob mă privesc ridurile din colțul ochilor, încă râzând de ultima glumă. Dintr-altul, ridurile frunții încruntate în înțelegerea altor limbi, altor … Continuă să citești False haiku

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezii

E o răsărire dimineața aleargă devreme scutură tălpi și plecări secundele se târăsc în urma speranței orologiul își cântă starea pe loc ochii verzi zidesc umbre memoriei și aruncă zaruri genele flutură a mirare sunt forme latente de flux roșu pe grația feminină e o răsărire de verde mărturisită pe butonii de cămașă și rochia pe care cad săgeți singura care nu se mută e … Continuă să citești Poezii

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Visul, vai!

acum când nimic nu mai poate fi ferit de îngheț așteptam buldoexcavatoarele urbanizarea excesivă care se întinde războinicul de foc a murit erau sute de nebuni nemuritori sub stele mirosea a lucernă vara și a fum când mi-a spus că viața se termină că regatul prințesei e gata și atunci am plâns. Despre autor: Numele meu este Rusu Ioan Matei, m-am născut în Iași, sunt … Continuă să citești Visul, vai!

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Două lacrimi ………….. De fapt, când îmi șopteai, auzeam florile, fluturii, în timp ce infinitul ne era părtaș, ne adăuga în spațiul cu puncte ale existentelor respirații, și astfel, aprinși în vâltoarea pâlniilor întunecate ale universului, absorbiți de înălțimi, devenind două lacrimi ai unor ochi renegați de aproape, locuim în condense atracții. Urmăresc fără încetare șoaptele tale, și gravitez pe orbită într-un spațiu imens, fără … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Naufragiat Prin port n-au mai trecut corăbii. Nici sticle cu mesaje nu am mai primit. Prin port n-au mai trecut corăbii Și nici fantasma nopții nu a mai venit. O strig, o chem, dar ea nu îmi răspunde. Pe insulă niciun ecou nu se propagă. Stau singur pe nisip și număr norii. Iepuri polari prinși în văzduh ca zmeii. Prin port n-au mai trecut corăbii … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

o urmăresc cu privirea fără umbră de-ndoială sunt martorul unei clipe de viață veșnică iubirea slujește drept contrapunct ceresc nefericitelor oștiri ale mizeriei pământești fiecare destin e de cea mai rară stirpe             o minunată pradă înhățată în mijlocul vieții °°° ••• °°° tot ce contează e cum trăiesc și ce fac în clipa aceasta sunt o celulă un ținut sălbatic          o nouă zi trec … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

stai liniştit trebuie să mă mişc de pe o parte pe alta până îmi găsesc locul îmi spune daria înainte de a adormi auzi o întreb în şoaptă ce crezi că e acolo uneori chestii bune aşa cum facem noi trei când ne giugiulim alteori monştri ei au mai multe mâini pe care le folosesc ca să acopere drumul îmi răspunde rugându-mă să nu plec … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu