Categorie: Poezie

Poezie

Haiku

cuprinse de vânt-narcisele depășescspațiul ferestrei. *un cuc liniștitlângă un cuc neliniștit-bat oroligii. *o pană albăpurtată de val la mal-doar un pescăruș. *stoluri de cocori-și eu cucerit rămânla distanță de ei. *puf de păpădiiaterizând pe sol-schimbă culoarea. * iarbă și pene-proaspăt cosite zboarăspre necunoscut. * din cer cad pene-păsări ascunse de norinu le revendică. * un cuib părăsit-adăpostește prafulce cade pe el. * frunzele grele-așternut tomnaticamintind … Continuă să citești Haiku

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

COLECȚIONAR DE HIMERE                Când mama mă smulse să mă cioplească dintr-o coastă a unei întâmplări memorabile, țipătul albastru al cerurilor a săgetat veacul, înțepenindu-se într-un tunet până ce s-a înăsprit teroarea întrebării în boțul acela de fericire disperată, în bucata de neodihnă vremelnicind prin codrii uimirilor, pentru ca să devin apoi un veșnic aspirant la gloria vidului din haos și la veșnicia dintre două … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme grupate sub titulatura Dante în exil.

Dez-Amăgire Din cercul deschis al chinului amarPe aripi de revoltă, spini de proscriși apar.Se leagănă-n suspine, boltesc fără habarO arie de plânset cu zâmbet de hoinar. Norocul zace crâncen sub cerul plictisit,Cu norii post-vulcanici ce iar s-au umilit,Cu fagurii profetici mereu de neclintitSub straja mântuirii ce limpede-a grăit: – Noi vom lupta feeric cu mii de siluiri,Pământul luciferic va naște-nchipuiriDar crestele-nflorite ce leagăn-amintiriVor spumega în … Continuă să citești Poeme grupate sub titulatura Dante în exil.

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

O să vină roboții O să vină roboții să ne mănânce portocalele, O să vină roboții să ne plimbe copiii, O să vină roboții să ne citească rugăciuni înainte de a adormi, O să vină roboții să ne învețe limbi străine, O să vină roboții să ne schimbe bateriile de la ceas, O să vină roboții să ne vândă plasturi de lipit peste bătăturile de … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

☆ ☆ ☆ Ascultă-mă, a fost nevoiede-o jumătate de secol de vântca să pun laolaltăceea ce-țispun acum. ●○● ☆ ☆ ☆ E vorba despre-alegereadurerii.Din frica-mi de moarteam făcut o poveste fără sfârșit.Singura mea poveste de dragostela urma urmei. ●○● ☆ ☆ ☆ Mai adineauri am simțit pe obrazinima soaței mele.Inima soaței melee un coș în care dorm mâțele,un cuptor în care crescplăcintele.Inima soaței melee o … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

burete duminică eram întinsă în baltă și m-am ridicat în fund am cățărat păpuși pe zidul bisericii, m-am prefăcut. ploua peste capetele rele și am gustat din picături, cu gura deschisă către cer curg până în plămân se țes de pereții burții picături cu gust de gard cu gust de scrum Pantoful tatălui cuiva Ne-am îndesat prea mulți la piața 1 mai. Salate ude stau … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

#dezintegrala *Tristeţea e verde şi aspră. Vine de nicăieri, creşte înainte să-ţi dai seama că e acolo şi pleacă abia când vrea.Sau când se plictiseşte.Tristețea e aspră, dar totuşi fluidă. Nu-ţi intră pe sub piele, te înțeapă răutăcios.Tristeţea şi cu mine ne privim în ochi. Ea a venit.Mie nu-mi era dor. Gardul subţire, uşor de trecut.Verde, mult verde dens şi opac. Lumina nu-i aici, e-n … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

DESTIN CU CÂNTEC  E simplu, prea simplu: Când s-a scris cântecul nostru, cei ce l-au scris n-au ştiut să-l cânte şi a rămas în aer până la primul vânt de poluare prozaic-păcătoasă… Când s-a scris cântecul nostru, cei care l-au scris n-au ştiut că va veni clipa când ceasuri bolnave vor bate-ntr-o poartă încuiată  de blesteme şi păcate… E simplu, prea simplu: Când s-a scris … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Semnalistică Bombardiere Visele mele în zori. Lumina crește, Calculează emisii Concatenează cerurile. Murmur Lumina din lacrimi s-adapă Te stinge-n cuprinsuri Dezvelire de corduri, flașnetă Cu pâlnia-ntoarsă de ziduri. Prelinse porniri din adâncuri, Ne învață sâmburii Rodirea pământului. Apostolica Zemoasă, acruță înfrunzire Vii în noaptea adâncă Îndeamnnă cerurile la dechidere, Crucea e poartă. Se ofilesc strigoii în umbre, abia pâlpâite, Cutremură veștejirea bumbacul de seară, Cântă … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezii

*** ne așezăm sufletul în case goale înainte erau pline de viață iubire și speranțe după cum ai observat copilul a crescut lumea are alți ochi ce bine e de copilul din tine că se încăpățânează să crească să-și scoată capul la lumină că se va speria de ziua asta întunecată pe al cărei cer nu mai zboară berze cu copii în fașă ne așezăm … Continuă să citești Poezii

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu