La fiecare pală de vânt, scândura afumată scârțâia și trosnea deasupra zidului spart. Se zbătea prinsă în ultimul ei cui, făcând porumbelul pictat pe una dintre fețe să se învârtă în loc, ca prins în laț. Un simbol potrivit pentru cei care intraseră în vechiul han cu gândul că acolo aveau să găsească o cale să părăsească, în siguranță, Punct Gorun, dar care nu mai … Continuă să citești În cercul fiarei (fragment de roman)
Viața mea e o banana bread Îndulcită cu steviol (Vai, oh, nu! Îndulcitorii artificiali duc la creșterea solzilor pe pielea bătucită!) Cu făină de migdale Ninge peste pancreasul meu leneș Țară, țară, vreau pancreas! Cât dai pe el? Toți followerii mei de pe insta Regatul meu pentru un pancreas! (Hai, nu fi zgârcită) M-am murdărit de zahăr la nas (Revino la banana bread) Cu ce … Continuă să citești Banana bread
M-am trezit înaintea ta. Am crezut că este foarte târziu și am încercat să disting ce oră indica ceasul de pe noptieră. N-am reușit; știi cât de prost văd dimineața. Apoi am încercat să disting unde ești tu. Erai acoperit în cearșafuri, inclusiv în al meu. Atunci am înțeles de ce toată noaptea am simțit frigul cum îmi intra în oase. Pletele îți acopereau fața … Continuă să citești Memento
1. felia de pepene pe un val de dunăre nufărul s-a deschis în formă de fluture şi a zburat pe un curent de munte vulturele codalb şi-a înfipt ghearele în oaia ciobănaşului moldovan plecat la studii superioare în United Kingdăm ce lume mică şi mare frumoasă şi îngrozitoare pe un val de dunăre o felie de pepene semnifică ultima petrecere a unui lup de mare. … Continuă să citești Poeme
Singurul lucru ireparabil în viața asta este moartea. Cel mai cert fapt al vieții noastre este și cea mai mare temere a noastră. Îmbrăcăm moartea de la începuturile Umanității în cele mai profunde ritualuri, de la întoarcerea în pământ a creștinilor la focul purificator hindus, în cele mai nuanțate veșminte, de la negru până la alb, până la cele mai sincere emoții precum jalea, groaza … Continuă să citești Eseu despre moarte
În întunericul rece al nopţii, singurul sunet care răzbătea în toată casa era plânsul lui Matei. Îi luă mult timp să se dezmeticească şi să-şi dea seama că adormise cu capul pe blatul din bucătărie şi oricât de tare o ustura inima atunci când îl auzea plângând, petrecu o clipă privind în gol. Cineva stinsese lumina. Ţigara i se arsese degeaba în scrumieră. Atunci când … Continuă să citești Magdalena
Umbre si lumini Tu nu vei ști vreodată… se auzea în șoaptă glasul frunzelor căzute. Ești doar o pasăre ce cântă unui văzduh întunecat ce nu poate s-asculte. Nu vei simți iubirea, ci doar vei rătăci tăcută-n lumea asta goală, Pierdută-n neputință, precum umbra ce se-ascunde în fiecare de seară. Și, totuși, știu că-n soare găsesc căldura ce mângâie copacii înverziți, Unde se-oprește dorul să … Continuă să citești Poeme
Poezia este în acelaşi timp descoperire a miezului vieţii, dar şi critică a ei. Această dublă energie, Serghei Esenin a subliniat-o cu talent şi măiestrie în opera sa. Şi în aceasta „consistă esenţa creaţiei estetice, în faptul că autorul primeşte fără împotrivire, chiar cu entuziasm, ceea ce el respinge în viaţă, de care fuge şi simte dezgust sau teamă”. De aceea, Esteticul, în „esenţa lui, … Continuă să citești S. ESENIN: CORELAŢIE INTIMĂ A POEZIEI CU UNIVERSUL
–Vei muri, pentru a renaşte… Ochii bătrânei îi priveau pe cei ai micuţei cu forţa unei îmbrăţişări pătimaşă. Fetiţa îşi trase speriată mâna, iar ţiganca îi zâmbi. Îşi întoarse privirea spre un băiat care trecea la câţiva paşi de ele, privind apoi fetiţa din nou. Băiatul era tot din neamul femeii. –Destinul tău, fata mea… fură ultimele cuvinte ale femeii înainte de a se îndepărta. … Continuă să citești Destin
Ascuțime Clipa durea în chemare Nervul zvâcnea balansat, O dulce atingere de privire Alunga starea de stea. Arid Dezosa alunecarea de val Navetista chemare de soare și mare Căuta sfânta închisoare pe cioburi de stea. Erotism caramel Decorseta miezul clipei stingher, Spre răcoaroasa privire De antigel. Înfingeri Ridată rulează o scoică Se umple în dor Invită la val timpul lor. Expansiv șuieră în ecou Dezvelirea … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 