Mario MELÉNDEZ MUÑOZ

Așteptându-l pe Perec

11

Am văzut moartea plângând la-nmormântarea lui Cervantes

Lumea țipa: „Colegul Miguel”

„Prezent”, spuneau viermii

în timp ce-l coborau în ultima lui locuință

La câțiva metri mai încolo ardeau cadavrul lui Dumnezeu

 

Așteptându-l pe Perec

13

Am văzut-o pe Marilyn Monroe

alăptându-și umbra

avea sânii triști

și folosea cămașa de forță ca să doarmă

Își tatuase pe spate ceva revelator

Chiar și Dumnezeu mi-a fost iubit

 

Așteptându-l pe Perec

16

Am văzut moartea intrând într-un hotel fără oglinzi

L-am văzut pe portar închizând o ușă spre infinit

L-am văzut pe Rimbaud ieșind din brațul lui Dumnezeu

Am văzut moartea luând tramvaiul

Am văzut în hol: Închis pentru doliu

Am văzut când a venit poliția, am văzut fotografii

Am văzut o ambulanță veche luând un cadavru

În acea ambulanță l-am văzut gol pe portar

I-am văzut gâtul tăiat, am văzut sânge

I-am văzut ochii de bou în drum spre abator

I-am văzut numele scris pe fruntea lui Dumnezeu

Îl chema Verlaine

 

Ospiciul de la Mondragón

(10.00 a. m.)

                 Lui Leopoldo María Panero

 

Singurătatea mea poartă cămașă de forță,

iar eu ce-am să-mbrac?

 

Indicatoare de traseu

Dacă te rătăcești prin pădurea limbajului

gândește-te la poemul care-ți place mai mult

și spune-l cu voce tare

Cuvintele ne duc de mână

strigă la mine Dumnezeu

de pe o stea cu pedale

Când vei ajunge la ultimul vers

vei găsi ieșirea

 

D-le Pessoa

Dumneavoastră sunteți făcut din fructe ciudate

ce-mbătrânesc în fiecare seară

la-ntoarcerea acasă

Sunt fructe inutile ca acele scrisori

pe care le purtați în memorie

Așa e viața, domnule Pessoa

mâna ce leagănă

a fost tăiată de un marfar

în care călătoreau heteronimii  dumneavoastră răstigniți

Va trebui să le scrieți necrologurile

Dar pe-al dumneavoastră cine-l va scrie

acum când Dumnezeu pictează doar graffiti

pe mormintele copiilor morți

 

Plaja săracilor

1.

Săracii-și petrec vara pe-o mare

pe care doar ei o cunosc

Acolo-și instalează corturile

făcute din răchită și celofan

apoi coboară la țărm

să vadă sosirea bărcilor

tăbăcite de-atâtea semne de rămas bun

Pe plajă

mizeria se bronzează întinsă pe burtă

foamea stă la soare pe-o stâncă

copiii fac colibe din nisip

iar fetele se plimbă

cu bikinii lor demodați

Își aștern prosoapele de hârtie

și se-ntind să privească prăbușirea valurilor

ce le-amintește forma unei pâini

sau a unei cepe

În larg înoată visele

Iar ele, fetele, îl văd pe vânzătorul de înghețată mângâindu-le sânii

sau pe ele însele în drum către spuma

din care se-ntorc cu veșminte noi

și c-un zâmbet în suflet

2.

Săracii-și petrec vara pe-o mare

pe care doar ei o cunosc

Iar când seara se lasă

și zarea se dezbracă-n fața lor

iar pescărușii se rup de văzduh

ca s-ajungă acasă

și amurgul e un simplu ceaun

plin de pești și culori

ei fac focul pe nisip

și prind a râde și-a cânta

și-a respira scurta poveste a numelor lor

și beau vin și bere

și se-mbată

strângând la piept cele mai de preț amintiri

În larg înoată visele

Iar ei își văd copiii venind de la școală

cu brațele pline de cărți, pantofi și jucării

sau pe ei înșiși întorcându-se de la lucru

cu buzunarele doldora

și c-un zâmbet zugrăvit în suflet

iar în timp ce ei visează

foamea le stinge focul

și-ncepe s-alerge goală pe plajă

cu oasele scăldate în lacrimi

 

Acoperă-te, Gladys

                         Lui Gladys Marín

Acoperă-te, Gladys

căci moartea are picioarele-nghețate

și-o lacrimă-n colțul ochiului

Oasele-ți roșii nu vor fi de ajuns pentru această călătorie

și nici saliva inimii tale

Răsfață-te

că există viermi ce tânjesc după intestinele tale

după subsuoara ta luminoasă

după genunchii tăi care bănuiesc unde e țara piticilor

Mergi încet

nu uita să pleci printre morminte

nu obosi

și ferește-te de furnicile ce te deprimă

de acelea care-ți presimt de departe culoarea

culoarea ta fără machiaj, gingiile tale de vânt

părul tău întemnițat ce crește atunci când râzi

însoțitoare a ceasurilor care-au bătut

în noaptea asta fără țărmuri se poate orice

în noaptea asta-n care veșnicia trece desculță printre-ai tăi morți

și-i e foame să te-mbrățișeze

fiindcă știe că gesturile tale redau viața

și zboară fără să-și ia rămas bun

și se pierd în patria viselor

și nu se mai întorc

Ce-ai să faci acum fără tine

fără scheletul tău din pâine-nmuiată

fără sânii tăi lătrând de mândrie

fără cearșafuri rănite

acum când absența se dezbracă pentru alții

ce-ai să faci sub pământ necunoscând pe nimeni

Acoperă-te, Gladys

și priponește-ți bine cenușa în caz că regreți

 

Despre autor:

Mario  MELÉNDEZ  MUÑOZ  s-a născut la Linares, Chile, în 27 februarie 1971. A urmat studii de jurnalism și comunicare.

Printre cărțile sale figurează: „Apuntes para una leyenda”/ „Note pentru o legendă”, „Vuelo subterráneo”/ „Zbor subteran”, „El circo de papel”/ „Circul de hârtie”, „La muerte tiene los días contados”/ „Moartea are zilele numărate”, „Esperando a Perec”/ „Așteptându-l pe Perec” și „El mago de la soledad”/ „Vrăjitorul singurătății”.

În 1993 obține Premiul Municipal pentru Literatură cu prilejul Bicentenarului orașului Linares. Poemele sale au apărut în mai multe reviste de literatură hispano-americană și în antologii din țară și din străinătate. O parte din opera sa a fost tradusă diverse limbi. Timp de câțiva ani a locuit la Ciudad de México, unde a condus seria ‘Poetas Latinoamericanos en Laberinto’ („Poeți latino-americani în labirint”) și a realizat antologii din poezia chiliană și latino-americană. La începutul anului 2013 a primit Medalia Președintelui Republicii Italiene, acordată de Fundația Internațională ‘Don Luigi di Liegro’. În perioada 2014-2016, în cadrul editurii Raffaelli din Rimini, apar două colecții de poezie latino-americană tradusă în italiană. O selecție din opera sa a apărut în prestigioasa revistă „Poesia” a lui Nicola Crocetti. La începutul lui 2015 a fost inclus în antología ‘El canon abierto. Última poesía en español’/ „Canonul deschis. Cea mai recentă poezie în limba spaniolă” (Visor, Spania). În 2017 câteva poeme îi apar, traduse în engleză, în legendara revistă „Poetry Magazine” din Chicago. Începând din 2018, lucrează ca director editorial al Fundației ‘Vicente Huidobro’.

Prezentare și traducere: George  Nina  ELIAN