Costel Stancu

* * *

stați față în față deodată privirea ei se preface
într-un grajd în flăcări unde caii se zbat să iasă
dar încă nu le-au ars căpestrele bat acolo din picioare
înnebuniți nimeni nu deschide ușa ai putea fi tu
acela dacă femeia nu te-ar fi făcut parte a nemișcării
sale bietele animale gîndești singura lor scăpare
ar fi o ploaie instantanee însă a trecut vremea
solomonarilor în grajd vezi și calul tău de luptă
cu el voiai să o răpești să vă pierdeți împreună
în măruntaiele întunericului e tîrziu e prea tîrziu
strigi înlăuntru-ți neputincios vei arde și tu te vei
ridica la cer un vîrtej de cenușă în galopul morții

* * *

niciodată nu rămîi cu adevărat singur te însoțește
memoria acest animal de companie care ți-a fost
dăruit încă înainte de a te naște oare de ce nu ai avut
curajul să îl îneci pe cînd era doar un pui te întrebi
simți cum jumătatea ta plină cade în jumătatea
ta goală urmați tobele prăpastia nu e departe eu
mi-am risipit frumusețea pe orbi nu m-am înșelat
strigă femeia părul ei se întinde peste lume lung
și întunecat în el s-ar putea ascunde o întreagă
armată de dezertori tu nu vrei decît să stai întins
pe o pajiște verde să vezi cum zboară acoperișul
lumii să nu pui întrebări iar la sfîrșit toți să spună
lui i se vor ierta multe căci a iubit mult

* * *

mă gîndesc la morții mei
au sfîrșit anonimi în paturile lor
primind sau nu multpomenitul pahar cu apă
din mîna fiilor sau fiicelor cu fețe lungi de
parcă ei ar fi urmat să treacă dincolo bieții bătrîni
pentru ei moartea nu a avut nimic glorios
puteau să piară în lupte să fie decapitați
pentru înaltă trădare exilați pe o insulă pustie
dar ei au așteptat cuminți pînă ce raza
de soare nu le-a mai coborît în piept
cerșind din priviri moneda
imaginară a îndurării lui Dumnezeu
în schimb morții altora par întotdeauna
imperiali poveștile lor te cutremură te duc
cu gîndul la marile momente ale istoriei
eh minciuni bufonul sfîrșește mai demn
decît regele său dar cine să scrie în cronici
despre moartea unui măscărici o Doamne
cu așa morți în urmă nici eu nu voi avea
la timpul potrivit o descendență prea strălucită
trebuie să caut în ferparele familiei
un mort tînăr așa cum era el în fotografia
de nuntă să inventez un război
de unde n-a mai venit săracul
o văduvă tînără ce a uimit lumea cu durerea ei
ar fi o soluție de viitor
doar că trebuie să pîndesc zi și noapte
la intrarea în sat să îl gonesc înapoi
pe acest nefericit dacă i-o trece cumva prin
minte să se întoarcă acasă după atîția ani
știți voi: viu și cu pomenile făcute

și să-ți mai vină să mori!

* * *

femeia care te iubește privește în jos parcă
îngropat acolo ar fi un ciob de oglindă
cu chipul tău în el se tot chinuie să îl scoată
să îl fărîmițeze pînă îl preschimbă iar în nisip
pentru ea nu ai înfățișare doar suflet
femeia care te iubește cu adevărat te duce
într-o călătorie la capătul căreia chiar dacă mori
ești fericit seara după ce îți dă să bei
otrava dulce a îndoielii stinge lumina
să alungați pe îndelete diavolul dintre voi
ea știe că nu exiști decît în mintea ei ca o pasăre
albă în plin război doar femeia care te iubește
te poate face să zbori mereu în bătaia
unei puști cu gloanțe de catifea

Despre autor:

COSTEL STANCU. Născut la 02.05.1970, Vînju-Mare, județul Mehedinți.
Locuiește în Reșița, județul Caraș-Severin.
Membru al Cenaclului Literar Semenicul din Reșița din 1987.
Membru D9.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, din 2008.

A publicat volumele de poezie:

– Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
– Dominic sau despre imitația umbrei, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
– Măștile solitudinii, Editura Marineasa, Timișoara, 1997.
– Golurile din pîine, Editura Marineasa, Timișoara, 1998.
– Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reșița, 2000.
– Arta imaginației, antologie, Editura Vinea, București, 2001.
– Cîntarul de apă, Editura Marineasa, Timișoara, 2002.
– Vînătoarea promisă, Editura Marineasa, Timișoara, 2003.
– Ieșirea din peșteră, Editura Marineasa, Timișoara, 2005.
– Înghițitorul de creioane, Editura Tim, Reșița, 2009.
– Evoluți@ umană, epigrame, Editura Tim, Reșița, 2009.
– Risipitorul de hîrtie, Editura Tim, Reșița, 2015.
– Ochiul din palmă, antologie, Editura Mirador, Arad, 2017.
– Hoțul de ferestre, Editura Mirador, Arad, 2019.