Cosmin F. Spaschi

O poveste

Armonia mă învață o poveste
Prea vagă să o pot reține
Alegorii din peșteri
Ce vise!
Mă credeam amnezic
Mă culcam nesigur
Și mă trezeam plin de ură
Îmi bătea la ușă neșansa
Dar era încuiată
Și eu eram un visător.
În întuneric,
În beci,
În beție,
Ce om am fost.
Plictisitor pentru toți
Pentru mine la fel.
Haosul mă distra
Dezechilibrul îmi pompa în vene
Ce leșinat!
Am ajuns la poarta morții
M-am urcat pe gardul ei
Și am privit în interior.
Nu era nimeni.
Visam
Pe-un pat prea mic,
Pe o saltea incomodă
Eu sunt un vis,
Dansez în obscur.

Poetul

Poetul își pune viața gaj
Pentru a avea lucruri de povestit
Se distruge pentru a ridica lumea din lut
El e demiurg, căci îi dă formă
Îi dă suflet
Îi dă lacrimi.
Răul e un accident,
Poetul nu-l vrea, dar fără el
Nu ar mai putea scrie
A modifica creația prin condei,
O nouă lume cu fiecare poem
O nouă viață cu fiecare vers,
O moarte uitată e fiecare volum.
Orice blestemat de soartă
Face din emoțiile lui
O lume în sine.
El îi spune adio în fiecare zi
Pentru a o regăsi în miez de noapte
Schimbând-o prin ceea ce scrie.
Acestă ființă nefericită
Nu aleargă după împlinire
Pentru că are totul,
Lumea îi aparține, el e păpușar,
El e scenarist,
El compune, el aduce la viață.
Iar moartea nu îi e destulă.

Despre autor:

Cosmin F. Spaschi, născut la 30.03.1994, actualmente student doctorand în filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat o serie de articole științifice în reviste și publicații academice naționale și internaționale. Este pasionat de poezie și o folosește ca pe o formă personală de Catharsis.