Cristina Cimpoae

9. Țara Soarelui Apus

Soarele răsare de parcă ar fi mereu la apus
Îmi trag kimono-ul în grabă –
Și fug spre-o Sakura eternă
Cât m-aș bucura să am inima perenă
Obosit și dus-trist e cerul din mai,
Cu plantele verzi, efemero-zdrobite
Iar luna – galbenă și puturoasă
Ca o bilă bolnavă

Din florile de mai încropesc o coroană
atârnând în urechi cireșe amare –
Visuri spulberate, șuierătoare
sonore, dar mute – umbrite de-un soare nerăsărit –
Au fost multe!

Parfumul de vară se simte în nări
O iau de la zero, spre zări neumblate
Hamacul m’-așteaptă…
poate și un cocktail sălbatic –
departe de toți, departe de țări.

10. Tomis

Felie de mare cu spumă-nnegrită
mi-e Tomisul azi:
sirenă din sare
cu coada tăiată și prihănită

Furtună tăiată de fulgere moarte
sirenă oloagă
ce-noată prin file de carte.

Curcubeu cu arc întrerupt
mă arde ca gerul cel veșnic –
Iar solzii de gheață topită
respiră acolo –
unde picioarele vechii cetăți,
încă mai sunt.

Despre autoare:

Cristina Mâțu Cimpoae este absolventă de Filologie, promoția 2008, Iași, Universitatea Al. I. Cuza. Primele poezii a început să le scrie de la vârsta de 15 ani, în perioada liceului. În prezent este înscrisă la Masterul de Românistică la Universitatea Ovidius din Constanța, orașul său natal. Deși nu se consideră o scriitoare în adevăratul sens al cuvântului, din iubirea față de natură și îngrijorarea sinceră și reală față de planeta ale cărei resurse încep să fie pe sponci, ea continuă să scrie povestioare și poezii dedicate mai ales copiilor, scrieri cu subînțeles care vin să atragă atenția asupra acestei problematici a sustenabilității.
Primele sale poezii au fost publicate sub forma a două plachete, la editura Metafora, Constanța, în manieră self-publishing. Elefantul răcit, Păianjenul Mitică, Luna – între cozonac și dovleac, reprezintă titluri ale ultimelor sale proiecte literare, pe care și le-ar dori publicate.