
Poeme
Cristina Cimpoae Armură Armura mea – glazură sub care se plămădește fierbințit o ciocolată neagră ca noaptea dezbrăcată de aștri, ce curge și topește spiritul mai ceva ca o lavă; Armura mea – o port pe câmpiile vișinii de sânge coagulat din care tigve necunoscute urlă așteptând recolta dreptei Judecăți, ce va aduce coifuri de stele celor ce goi au iubit, dezbrăcați de armuri, îmbrăcați … Continuă să citești Poeme