Poeme

Ioana Cosma

Cursă lungă

Era miros de zefir în aerul vălurit ca-ntr-o apă mișcată
încă nu se luminase, era ora ei preferată,
când, odată cu pescarii şi gunoierii, se îmbrăca grăbită
și se-arunca în orașul tăcut ca într-o scorbură gri.

Acum se despuia, hainele îi cădeau ca niște mărgele
de sticlă pe nisipul rece, totul se auzea tare, marea
cânta un leneș vals, mușchii încordați de teamă
și hotărâre, chipul pe care nu se putea citi nimic.

Era senină ca ziua şi blândă ca o iarbă
se îndrepta calm spre apă picioarele-i simțiră
răceala dimineții, scoicile multe adunate de
valuri şi de timp.

Era ultimul drum, ultima cursă lungă,
ce-ncepea înăuntrul primei mame, marea,
și se termina în sărut de zenit acolo unde
demult o aștepta ceva ce nu știa.

Cât timp trecuse de când înotase pentru prima
dată? Câte brăzdări de unde, câte sărbători ale
trupului, câte trânte cu apele străine?
Acum era aici, în sfârșit era acum.

Auto-parodie

Port rochițe colorate cu semnul păcii,
hippie hippie shake, fumez ca Che Guevara
și beau cafea ca Balzac, atac doar când sunt
atacată, iubitul meu e-un stejar.

Îmbrăţişez copacii şi salvez animale,
mi-e casa plină de postere cu Mahatma Gandhi,
militez pentru pace deși bat aerul cu pumnii,
nu mănânc carne decât ocazional.

Bunicul se lupta în Tatra
eu mă lupt cu cartea şi cu cuvinte moarte,
cu moartea sădită între oameni
ca un ciulin lângă un măslin.

Îmi plac porumbeii de mică,
le-am scris şi o poezie, am plâns în Ghostdog
când i-au împușcat, şi oamenii îmi plac
de cele mai multe ori (serviți cu usturoi).

Dramatis personae

Era un şir alb-negru de oameni-umbre,
de oameni emaciaţi ca niște diapozitive voalate.
Veneau de departe şi mergeau nicăieri
ca niște amerindieni rătăciţi prin lume.

O fetiţă într-o rochiță gri ținea la piept
o carte cu coperți negre şi tari din piele,
săndăluţele erau roase de mers şi timp.
Aștepta să ajungă acasă la părinţi şi fraţi.

În spate explodau bombe, erau păduri pârjolite
în surdină alaiul trecea ca un pârâu de munte,
șiroind de lacrimi şi viaţa ce se scurge
în adânc de pământ afânat.

Sub cerul ca o bilă de cupru turnat
în vase neîncăpătoare ce-şi târăsc povara,
trecea cortegiul antic tragic –
o filă de carte ruptă şi lipită.

Cât de subțire, linia roşie!

Copilul melanezian îl privea pe soldat
și, după multă vreme, îl întrebă ce caută
Tu me cherches, el nu spuse nimic dar zâmbi larg
ca la el acasă, unde zâmbetele erau de aur.

În marea prea albastră râdea ca un delfin
eliberat din acvariu, cerurile se deschideau
pentru prima oară şi frații lui îşi arătară
chipurile ca niște porți mari şi strălucitoare.

Trecuse linia roșie care-l oprea să iubească
lumea așa cum era ea, copilașii cu ten de ambră
și păr portocaliu ce nu cereau nimic, nici măcar
binețe, învăţaseră să sărute aerul cu inimile lor.

Era ultima zi pe pământ a caporalului John
ce uitase neprihănirea într-un garaj prăfuit
se întorsese acasă cu adevărat şi știa că revenirea
de-acum va fi într-o lume mai bună.

Vânătoarea

Kaliki avea codiţe împletite cu sfori roșii
pe care şi le prindea la spate ca o salbă,
purta o rochie simplă din piele de bizon
și alerga mai repede decât băieții.

Kaliki cânta şi râdea cu condorii,
se închina la un mic zeu de plută
pe care-l cioplise în cortul andin
împreună cu prietenul ei, Aponi.
Aveau un joc al lor, neștiut de nimeni,
să se ţină de mână până în clipa-n care
primul bizon avea să apară gonind,
apoi s-o zbughească înapoi în sat.

Văzură bizonii-ncolţiţi cum săreau
în prăpastia neagră de dincolo de muntele mare.
Unul după altul cădeau atrași de zgomot,
de pradă şi orbiți de soare.

Aponi o lua de mână pe Kaliki si-așteptară.
Se-auzea un răsunet teribil din fundul muntelui,
un nor de praf şi Aponi-n picioare
văzu doar o sfoară roșie ce ieșea din pământ.

Despre autoare:

Ioana Cosma este lector la Universitatea din Piteşti şi scriitoare. A publicat patru volume de poezii în limba engleză: By the Book, la Editura Institutul European, In Aevo şi The Psychogeography of Love la Silver Bow în Canada şi With the Vagabonds la New Meridian Arts în New York. A mai publicat o piesă de teatru – The Men from the Mechanical Age – la revista Fleas on the Dog în Canada iar primul ei roman, Cei de departe, un roman biografic, urmează să apară la Editura Institutul European. Al cincilea volum de poezii al său, For the Love of Woodstock, va fi publicat de Silver Bow.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s