Poeme

Ruxandra Ciobotea

fata cu părul cireș s__a mutilat
sâmbata, duminica, lunea,
prea puține mesaje, notificările există degeaba
s__a deplasat centrul atenției universului ei
s__a mutilat după ce și_a promis că nu o va mai face
a înfipt seringa în vena murdărită cu stropi infecți de ace
s-a așezat pe preș plângând ca o ferigă ofilită
FATĂ DRAGĂ, nu fi tristă
FATĂ DRAGĂ, nu fi tristă
ia-ți chitara, strivește-o și țipă
să iasă sângele blestemat din plămânii cu care ai fumat țigări în patul lui
piept lângă piept și inimă lângă inimă
cerneală din cerneală ce s-a scurs degeaba
va renaște vreodată
scânteia de la început ?
prin mesaje și postări subliminale
mă îndoiesc că a văzut,
mă îndoiesc că ascultă ce aleg eu să ascult,
mă îndoiesc că se cutremură la gândul că nu mă mai întorc și
mă îndoiesc că intră pe profilul meu să dea scroll

***

mă duc la baie. mă mânjesc cu ruj
pe mâinile astea ce duhnesc a ebrietate de la prea multă bere.
vreau să mă șterg…
caut în poșeta mea – ea se închide printr-un nasture, nu cu fermoar –
șervețelele umede. mi s-a întins rimelul pe față,
vreau să mă șterg…
mi s-a scurs rimel scârbos în gură și pe barbă urme de scuipat poate chiar și sânge
de când am căzut de pe masa pe care dansam
îmi curg lacrimi stupide pe creștetul ras pe care e tatuat
un fluture.
în seara asta m-am transformat în ceva ce nu voiam
și vreau să șterg…
mă voi apleca și mă voi pune în genunchi încercând
să șterg urmele pașilor.
mâine voi șterge urmele vorbelor,
sper că nu au rămas în text,
întipărite undeva.
voi șterge din mine bucățile de cuvinte ce erau gata să iasă,
însă le-am oprit la timp ;
cine știe câte alte lucruri aș mai fi stricat.
bine că nu erai lângă mine, nu aș fi știut cum să te șterg, nu aș fi știut cum să reacționez, n-am încotro decât să mă dezintegrez –
mă dezintegrez de rușine.
sper că nu ai să dai vreodată de
demoni în tine ce te mănâncă de viu când nu știi la ce să te aștepți de la tine.
carnea e vie, golul din stomacul meu e înjunghiat de cuie și simt în gură gust de rugină.
n-am încotro decât să mor de rușine –
rușinea sunt eu.

***

când încerc să vorbesc cu tine
parcă mângâi un câine mort
e imobil și pe sfert descompus de viermi
cu oasele lângă el, eu tot încerc să-l hrănesc
poate are niște poftă de mâncare rămasă, i-aș da oasele mele,
numai să-l mai văd cum se ridică
să latre, să dea din codiță
să mă alerge, să mă muște.

parcă vorbesc cu un perete nevopsit,
încerc
să mă gândesc, ce culoare i s-ar potrivi
aproape că-i cade tencuiala și poate
peste mine se va prăbuși dacă
îl tot poluez fonic cu întrebările mele ;
nu pot să cred că am ajuns să compar conversațiile cu un perete
nu așa ar trebui să ne transforme distanța.

***

frumusețea se simte din ochi până în ceafă
te ademenește, te lovește, te răsucește,
te ține treaz până dimineață.
erai cel mai frumos de la terasă,
ochii de labradorit, cercelul din titaniu,
nu pleacă fără geaca negră de piele, nu-și pierde ghiozdanul,
mai vrei să-ți faci și tatuaje pe coapsă,
cine
îmi mai umflă buza așa cum o faci tu
cu poftă și invidie, nu știi că invidia nu-și are locul
de când ne-am electrocutat, s-a dus dracu jocul
m-am pierdut, m-ai sabotat,
în mâinile tale corpul meu s-a transformat
mai rău decât guma de mestecat în salivă
corpul meu se mula după corpul tău, cu transpirație, cu onomatopee, cu tot
și focul nu era niciodată destul de puternic, aveai
geamătul cel mai atrăgător
voiam să-l păstrez pe caseta minții mele
să ruleze în arrière-plan la nesfârșit.
flacăra arde, uneori pare că mă arde doar pe mine
la limbă și între picioare,
tu nu auzi cum împrejur se rostește numele tău,
erai cel mai frumos de la terasă,
ștrengar cu ochi de labradorit
ai tatuaje de om pedepsit și scăpat din penitenciar
lângă doza de bere ai aură de golan,
nu cred că vede oricine
sistemul încâlcit ce zace în tine, și-l ascunzi
să știi doar tu de el,
îl ții doar pentru tine,
în câte bucăți trebuie să mă mai sparg până vezi ca mă trag din aceeași lumină prăpădită ca și tine.

Despre autoare:

Ciobotea Ruxandra (n. 23 iunie 1998, Pitești) este studentă la Universitatea din Geneva în cadrul Masterului de Drept Public. A început să scrie în adolescență diverse texte împărtășite exclusiv prietenilor, iar în 2018 două texte au figurat printre finalistele concursurilor de redacție organizate de Radio Guerrilla.
În 2020 a revenit în mediul virtual cu un set de poeme publicate pe site-ul O Mie de Semne în rubrica « Poșta Redacției ».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s