Să te văd mireasă

Florentina Ionescu Ai învățat să-ți ascunzi dorul după rândurile scrise despre el. E dureros, dar funcționează. Îți dai seama după ce ai scris – din nou – că ți-a crescut glicemia. Emoții ieșind la suprafață prin celule. Cinci grame de dor de tata. Atât are un pliculeț de zahăr, când intri în panică în diminețile cu hipoglicemie. Iar când te-apuci să scrii despre el cu … Continuă să citești Să te văd mireasă

POEZII

OANA FRENȚESCU Noaptea noaptea învelește toate simțurile rămase din rămășițele zilei cernute și scuturate până a doua zi. gânduri de sticlă se sparg fără zgomot. frigul se transformă în calorifer. .jilavul de pe icoane lucește uleios în suspendatul gând. celulele roșii ascunse-n oxigen tac. cele albe luptă fără oprire și prin somn. iarba neagră din corpul meu e un arici care țipă. clipele rebele compun … Continuă să citești POEZII

VINOVĂȚIE

Simona Stapan Mi-e frică de ceea ce urmează să mărturisesc. Fiecare cuvânt este adevărat și nici nu voi încerca să palmez – așa cum face un scriitor adevărat, un magician – adevărul în spatele ficțiunii. Numele personajelor sunt schimbate, într-adevăr, dar orice cititor perspicace va recunoaște detaliile de culise ale poveștii ce în urmă cu șapte ani, șapte ani și ceva, a șocat și a … Continuă să citești VINOVĂȚIE

Pe frontul condamnat la treceri

ITOAFĂ ADRIAN GEORGE ……………………………………… Rănite ziduri scorojite adun la geamul prăfuit de vreme. Apusul zace crud pe gleznele zdrobite, tac contemplând tot verdele de afară. O clipă șoarecele roade din frigiderul gol, iar seara pe divanul rupt se întinde. Cămara de la colțul străzii, stă pregătită de plecare, se mută mai la vale. Am car cu boi, dar îmi lipsește scara să îi cobor, să … Continuă să citești Pe frontul condamnat la treceri