Stefan Pușcașu

oxygen_trips.mp4

suflă vîntu n
mandale de frunze
pînze
de savane
și struguri magici
distorsionează visele n culori
de marijuane
iar mucigaii vrednici
pe verzi comori
sărută
păianjen agățat de nori

tranquility

precum un pictor
prefaci voce n miere
strecurînd vorbe n tor-
nadă de scrumiere
și ascult vrăjit
în stație de metrou
ecou
al ființei tale
cu n efect de joint
din frunze de sarmale
cum surîde technou’
on point
pe beat
și n-are sens să mă agit
cît stăm pierduți
în stație așteptînd metrou’
nevăzuți

ființă nouă

a te alinta și a te poza
așa
:: cățărată pe universul creat
din peturi de bere
sticle de vin oțetit și
plimbări grăbite
din centru pînă n club
::
amintirea ta în formate
png
:: imposibil de a cuprinde esența
nebuniei calme
din seara consonantă
părului tău negru
din natura asonantă
ochilor tăi verzi
::

Stefan Pușcașu

Sunt un licean de 18 ani, în clasa a doisprezecea la un profil de mate-info în Focșani și, în loc să învăț pentru bacalaureat, sunt încercat de poezie. Pasiunea mea pentru a scrie (mai ales poezie, dar și proză) a început din clasa a noua, iar recent mi-am propus să încerc a debuta la o revistă literară, un fel de pas oficial al dezvoltării mele pe acest plan. Viața mea constă în a învăța (nu prea mult că strică), a citi, a scrie, a mă uita la seriale și filme proaste pe netflix, a mă îndăgosti fără sens și a mă distra cu prietenii mei pe fondul unor melodii bune (cu alte cuvinte : un adolescent aproape normal).