un pic cam prea cumva, așa
atât de departe
la o aruncătură de băț distanță
ca niște umbrele luate
de vânt
privim totul prin oglinzi sparte
ne întrebăm ce ne curge prin vene
și respirăm aerul murdar
al orașului
atât de aproape
la câțiva ani lumină distanță
ca niște sticle de rom
vărsate în mare
parfum
Ce parfum frumos
păcat că n-o cunosc
decât
bătăile inimii
ce se aud în ecoul pieptului
când simt
că recunosc o aromă
(uitată de-atâta timp
în gânduri și poveri)
poate mâine
poate mâine mă voi trezi
dorințe
Dorințele vin odată cu momentele
cele mai disperate ale
vieții,
atunci când totul pare că nu va mai fi,
nu va mai continua,
când fiecare dimineață,
cu soarele intrând pe geam în
cameră,
se simte ca o seară de noiembrie ce inundă străzile
și rupe norii în cioburi.
Dorințele apar și,
dacă nu ești atent,
te vor îngropa și mai adânc
în fundul canapelei,
unde stai și privești fereastra
în care bat încet,
picături de ploaie.
poate după câteva pahare vom zâmbi
poate dacă ne vom
trezi
în cealaltă parte a
orașului
unde paturile pufoase și mari sunt doar
ziare,
iar caloriferele încinse niște simple
tomberoane aruncate în foc
și acoperișul ce ne ferește de ploaie este
podul pe care traversează mașini
(multe scumpe cât o CASĂ)
iar sub el stau vieți pierdute și
SUFLETE
înecate în spirt diluat și
aurolac la pungă și
heroină tăiată cu CIMENT răzuit de pe pereții
aceluiași pod;
POATE atunci ne vom trezi și noi
la
realitate.
poți simți focul?
oamenii ard
casele ard
străzile ard
bisericile ard
totul arde
în timp ce alergăm
de colo-colo
căutând câte o
conservă
și pâinea costă
un leu și 20 de bani
și cardul arde
arde factura
tot ce-i sub 290 kWh
arde arde arde
poți simți focul?
Despre autor:
SAVIUC ȘTEFAN-ALEXANDRU (n. 2000, București) este absolvent al secției de traducere și interpretare a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București, unde a studiat limbile engleză și germană. Scrisul a pornit ca hobby în liceu, iar acum se află la primele publicări.
Ador
ApreciazăApreciază