Florentina Ionescu

What’s on your mind, Elena? Rețeaua socială mă întâmpină în fiecare dimineață cu aceeași formulă de salut. Scroll. Mă opresc. O postare cu o mandarină zâmbitoare, pe fundal albastru. Un mesaj din partea Ministerului Fructelor: „Mandarinele salvează vieți.” Like. Dau share imaginii pe profilul meu.

În orașul nostru este un vânzător important de fructe, Rafinel. Genul de bărbat înalt, cu ochii verzi, părul ușor grizonant, care promovează mandarinele de fiecare dată când apare ca invitat într-o emisiune TV sau când îl vedem pe rețelele sociale, în transmisiunile live. Genul de bărbat pe care mi-ar plăcea să i-l prezint mamei drept iubitul meu dacă nu aș fi atât de acaparată de job.

Rafinel vorbește des despre beneficiile mandarinelor, despre tranșele noi de mandarine aduse din alte țări, despre contractele de achiziție a mandarinelor de la diferiți producători. Are alături vânzători din alte departamente ministeriale și răspunde calm la întrebările jurnaliștilor. Nu l-am văzut niciodată ridicând tonul în timpul conferințelor, nu l-am văzut enervându-se sau să răspundă de parcă s-ar afla pe un piedestal format din lădițe pentru fructe.

Peste câteva minute de dat scroll îmi apare o imagine cu Rafinel, postată pe pagina lui oficială. Poartă un tricou verde oliv și zâmbește în direcția aparatului de fotografiat. O bavețică galbenă îi atârnă de gât și se pregătește să muște dintr-o mandarină de pe o tavă metalică ținută de mâna unei femei. Imaginea a adunat mii de like-uri și sute de comentarii, deși a fost publicată în urmă cu nici o oră. Deasupra ei, un mesaj: „Rafinel a primit astăzi a treia mandarină Zer împotriva sucului nebun de lămâie, în Piața Gorjului din București.”

Ca de fiecare dată când citesc o informație despre mandarine, mă îndrept spre secțiunea de comentarii și citesc ce au scris ceilalți oameni despre Rafinel. Nu știu niciodată la ce să mă aștept, deși majoritatea populației nu are o părere bună despre el.

3 mandarine auzi la el 😊 😊 😊 să te și cred mai Rafinel, care miez de mandarină ai folosito ca sunt mai multe tipuri de miez 😊 😊 😊

Inima este foarte înșelătoare.mancati voi mandarine nu vorbiti în dreptul omului. De ce nu credeți în sucul nebun de lămâie ca soacramea a murit în martie și avea diabnet tip1 și hipertensiune mare

Dar vânzătorii ne spun că sunt fructe citrice foarte eficiente împotriva sucului nebun de lămaie.asa că dl Rafinel mănâncă tu câte mandarine vrei dar să le mănânci cu miez pe bune nu cu apa cu zahăr

Nu ar putea să manance cate mandarine doreste, iar pe noi sa ne lase in pace?

SPUNETI ADRVARUUUUU CE E CU ATATEA MANDARINE ADUSE IN TARA? CINE LE PLATESTE LE PLATIM NOI DIN BUZUNARUL NOSTRU

Doar mandarina a treia? Ce exemplu esti tu ma? Trebuia sa fi mancat a patra mandarină până acum 😊 😊 😊 😊

Bravo taică… dar sigur a fost mandarină?

Cu mandarina expirată te-ai hranit mai marele așa zis vânzător de fructe?

*

Mă doare capul. Nu mai pot citi. Îmi torn cafeaua într-o cană primită de la iubitul meu, de Ziua Îndrăgostiților. Închid pagina oficială a lui Rafinel. Comentariile sunt prea multe și nu am timp să le citesc. Mă abțin cu greu să le răspund.

Telefonul vibrează. O notificare ca un clinchet de monedă pe pardoseala sufrageriei. Șeful meu vrea să public o știre pe site. Tocmai a primit un comunicat de la Ministerul Fructelor. În câteva rânduri, autoritățile detaliază:

Ministerul Fructelor a distribuit din rezerva proprie un număr de 278.990 mandarine către județele din nordul și estul țării. Mandarinele vor fi distribuite în următoarele zile de către piețele de vânzare publică care asigură hrană pentru cetățenii din aceste zone.

Îi răspund șefului printr-un mesaj scurt, imediat ce am urcat știrea completă pe site. Save. Mă întreabă cum mă mai simt.

Am aflat întâmplător, acum cinci zile, că trupul meu produce sucul nebun de lămâie. M-am trezit luni dimineață, transpirată. Fața de pernă era umedă și mirosea a acru, a fructe lăsate la fermentat într-un butoi, la soare. M-am bucurat că iubitul meu nu rămăsese la mine, peste noapte. Nu mi-am făcut griji în privința semnelor, știam că sunt protejată. Am făcut duș, mi-am spălat părul și am verificat aciditatea transpirației. Aveam un test rapid în apartament. I-am trimis iubitului meu un mesaj pe WhatsApp. Mi-a spus să nu îmi fac griji. În mai puțin de-o săptămână, sucul nebun de lămâie va fi eliminat din organismul meu.

Mâncasem cea de-a treia mandarină, conform recomandărilor, în noiembrie. La zece luni de la a doua. De atunci, corpul meu a răspuns bine la fruct și nu am avut reacții neplăcute. I-am spus șefului că mă simt mai bine acum, că nu mai transpir atât de abundent ca în primele zile și că de luni voi reveni la birou. După alte câteva mesaje, m-a rugat să urmăresc o conferință online de presă, susținută de Rafinel, și să fac o știre pentru numărul următor al ziarului.

Conferința era transmisă live, pe o rețea socială. Pe pagina oficială a lui Rafinel și pe cea a Ministerului Fructelor. Apăs play și înregistrez pe reportofon. Din când în când, notez informațiile care mă interesează. Privirea îmi alunecă pe secțiunea din dreapta, pe comentarii. Dacă cuvintele ar avea gust, oamenii care le scriu în clipa asta ar avea buricele degetelor arse de propriul venin. Nu înțeleg nici acum, la mai bine de doi ani de la apariția sucului nebun de lămâie, de ce oamenii nu au încredere în autorități, în Rafinel.

Bai, OK, dar mandarina 14 cand?

Schimbați vânzătorii de fructe! Rafinel e depășit de situație nu vedeți?

EU AN ITALIA AM MANCAT MANDARINA DE LA ZER AICI UNDE LUCREZ AU MANCAT TOTI MANDARINE SI LUCREZ LA O FAMILIE DE VANZATORI

Reply:

Și ce dacă? Te-au prostit să mănânci mandarina ca pe o femeie simpla și naivă

Citesc încă un comentariu înainte de a asculta iarăși declarațiile lui Rafinel. Cineva scrie despre el că este „tovarășul vânzător”.

Cate o mandarina la fiecare 6 luni, pana la sfarsitul vieților voastre jalnice!

*

În acești doi ani, nu am putut să o conving pe mama să mănânce prima mandarină. Nici vorbă de a doua. Mi-a spus clar că nu are încredere, că nu știe ce conțin mandarinele cu adevărat. Posturile de televiziune pe care mama le urmărea prezentau reportaje despre așa-ziși oameni care mâncaseră mandarine și cărora le crescuseră frunze pe spate și pe cap, despre femei care și-au pierdut părul în urma consumului de mandarine și despre copii care, după prima mandarină, își pierduseră complet memoria.

Am renunțat să mai încerc să o conving pe mama că mandarinele au beneficii, că au fost studiate și că sunt sigure pentru consum, mai ales pentru persoanele de peste 60 de ani. Nu am mai deschis subiectul până în ziua în care am aflat că și eu mă număr printre cei care au sucul nebun de lămâie în corp. Abia atunci am putut să-i spun mamei cât de mult mă bucur că am luat decizia de a mânca cea de-a treia mandarină anul trecut și că astfel am reușit să-mi ofer o oarecare protecție.

*

Conferința lui Rafinel s-a încheiat după aproape o oră. Închid laptopul și caut telefonul mobil. Îl găsesc sub un maldăr de hârtii, ziare și agende cu tot felul de notițe. Îl sun pe redactorul șef, făcându-i un rezumat despre subiectele principale. Sirena unei ambulanțe se aude prin fereastra deschisă. Sucul nebun de lămâie a mai făcut o victimă printre vârstnici.

What’s on your mind, Elena?

Asta mă întreb și eu deseori, încercând să înțeleg relația cu bărbatul cu tricou verde oliv. Cred că știu ce fel de gânduri mă caracterizează în realitate și mă tem să le scot la suprafață. Mă tem că o izbucnire de furie sau de frustrare pe o rețea socială nu m-ar ajuta cu nimic acum. Nu ar face decât să complice lucrurile între noi doi.

Refuz să răspund provocărilor, chiar și atunci când știu că am dreptate, când știu că mandarinele salvează vieți. Nu știu să lupt. Au fost chiar câteva colege care m-au întrebat dacă nu mă tem să consum prima mandarină. Ori chiar pe a doua. Le-am răspuns că nu, că am încredere în vânzători. Dar nu am știut să ofer mai multe argumente, m-am blocat. Am evitat atunci să pronunț numele lui Rafinel, de teamă să nu mă dau de gol, deși nimeni nu bănuia că îl cunosc.

*

Scriu un status de câteva rânduri, în care amintesc că a trecut fix un an de când am mâncat prima mandarină. Aleg un smiley face, adaug o inimioară. Plus iconița ce reprezintă fructul. Nu pun punct. Mi-e frică să pun punct cu adevărat, iar el știe. Probabil de asta continuăm relația, de frica de a pune punct, de a lipi o etichetă.

Printre rândurile mesajului meu, bărbatul care mă iubește și căruia îi calc în fiecare dimineață tricoul verde oliv ar citi: încercarea de a o face pe mama să mănânce numărul de mandarine recomandat; refuzul surorii mele de a crede în sucul nebun de lămâie și în complicațiile lui; un strigăt de mânie înăbușit, pe peronul stației de metrou Eroilor, când am adunat de pe scaune pliante tipărite cu mesaje împotriva consumului de mandarine ce provoacă autism; câteva lacrimi de fericire în ochii mei, pe malul lacului din parcul IOR, când el m-a sărutat prima dată; o tăcere lungă printre castanii din jurul nostru și lacrimile mele pătându-i tricoul verde oliv; o tăcere față de jurnaliști și refuzul lui de a recunoaște în public relația noastră.

What’s on your mind, Elena?

Mandarinele salvează vieți. Azi am înțeles unde e problema mea. Am început să ezit.

*

Mă aflu în fața ușii bărbatului cu tricou verde oliv. Îmi deschide. Mă îmbrățișează, sărutându-mă pe gât. Nu poți să stai mult, mâine am ședință la Minister, la prima oră. Știi că trebuie să mă trezesc devreme Îl rog să îmi spună mai multe, dar nu vrea să vorbim despre muncă.

Eram prea fericită ca să bănuiesc că în orice moment sucul nebun de lămâie îmi va da un val de simptome noi care aveau să se coboare asupra mea, stricându-mi următoarele zile. Seara noastră împreună era luminată de ecranul televizorului în timp ce ne uitam la serialul preferat pe Netflix, canapeaua era moale, mă cuprinsese o căldură neobișnuită. Mă cuibăream în brațele lui și mă făceam tot mai mică. Alunecam din brațele bărbatului, jos, pe parchet, devenind o mandarină. La miezul nopții, el mă ridica de pe podea și, de teamă că ar putea să mă piardă, mă așeza în frigider, pe raftul cel mai de sus, lăsându-mă singură, în întuneric.

Despre autoare:

Florentina Ionescu (n. 1987) este redactor la publicația săptămânală Viața Medicală. A publicat proză scurtă în Revista de Povestiri (www.revistadepovestiri.ro), LiterNautica, Literomania, Opt motive, O mie de semne. A urmat cursuri de scriere creativă cu Marin Mălaicu Hondrari, Florin Iaru și Marius Chivu. A participat la seriile Creative Writing Sundays (CWS) organizate de Revista de Povestiri.