De fiecare dată când vedea uşa deschizându-se, îi tresărea inima. Pentru mine au venit! De data asta e sigur! Trebuie să fi venit pentru mine! Dar nu venea nimeni niciodată pentru ea, iar micuţa Mia aştepta, şi aştepta, iar timpul trecea într-un galop nebun. Anotimpurile se scurgeau unele în altele, fără milă. În fiecare dimineață când se trezea, se dădea jos din patul cu cadru … Continuă să citești Caiete cu foaie velină
acum când nimic nu mai poate fi ferit de îngheț așteptam buldoexcavatoarele urbanizarea excesivă care se întinde războinicul de foc a murit erau sute de nebuni nemuritori sub stele mirosea a lucernă vara și a fum când mi-a spus că viața se termină că regatul prințesei e gata și atunci am plâns. Despre autor: Numele meu este Rusu Ioan Matei, m-am născut în Iași, sunt … Continuă să citești Visul, vai!
Câteodată, la ore târzii, „în obscuritatea nopţii, nevăzut de nimeni, mă cuprinde obsedant, nevoia de poezie” mărturiseşte Romul Munteanu în „Jurnal de cărţi”. (Editura Eminescu, Bucureşti, 1979, vol.II) Nevoia aceasta nu este de a citi o poezie „dinainte aleasă dintr-un scriitor iubit, transformată într-un medicament liric al ceasurilor de mare cumpănă”, ci este vorba „de un context, când starea de lirism poate invada fiinţa umană, … Continuă să citești Nevoia de poezie
Două lacrimi ………….. De fapt, când îmi șopteai, auzeam florile, fluturii, în timp ce infinitul ne era părtaș, ne adăuga în spațiul cu puncte ale existentelor respirații, și astfel, aprinși în vâltoarea pâlniilor întunecate ale universului, absorbiți de înălțimi, devenind două lacrimi ai unor ochi renegați de aproape, locuim în condense atracții. Urmăresc fără încetare șoaptele tale, și gravitez pe orbită într-un spațiu imens, fără … Continuă să citești Poeme
Anii 90 Acele amintiri, tata, din diminețile noastre, încă le vreau respirate, le mai aștept. Veneai de la tura de noapte, la o cafea, în bucătăria cea mare, dimineața. Erau anii postdecembriști, de început. Pe noi două, fetele tale, frumoasele tale studente, ne delectai răsfățându-ne diminețile, ne preferai strălucirea, bucurându-ți trăirea, servindu-ne cafeaua la pat. Și nu era decât un nes granulat bob mare, fațetat … Continuă să citești Voltaice amintiri
Naufragiat Prin port n-au mai trecut corăbii. Nici sticle cu mesaje nu am mai primit. Prin port n-au mai trecut corăbii Și nici fantasma nopții nu a mai venit. O strig, o chem, dar ea nu îmi răspunde. Pe insulă niciun ecou nu se propagă. Stau singur pe nisip și număr norii. Iepuri polari prinși în văzduh ca zmeii. Prin port n-au mai trecut corăbii … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 