Ținuturile pustii este al treilea volum al seriei Turnul Întunecat de Stephen King, el îmbinând, la fel ca precedentele, elemente de fantasy, horror, western și science-fiction, iar tema principală a cărții este aceea că „lumea a mers mai departe”. Practic, în această carte, realitatea se destramă și timpul și spațiul nu mai funcționează normal.

La începutul volumului, Roland este aproape înnebunit, problema fiind aceea că există două realități simultane: cea în care pistolarul l-a abandonat pe Jake pentru a continua drumul spre Turn și cea în care Jake nu a murit niciodată și trăiește în New York, cele două coexistând în mintea celor doi. De aceea, băiatul începe să aibă viziuni, amintiri contradictorii și senzația că el nu aparține nicăieri, devenind obsedat de ideea că există „altundeva”. În același timp, Roland începe să piardă contactul cu realitatea, King descriind foarte bine degradarea psihică a acestuia: pistolarul începe să vorbească singur, uită unde este și nu mai poate separa prezentul de memorie.

Pe acest fundal, grupul format din Roland, Susannah și Jake descoperă un portal ritualic („cercul vorbitor”) prin care pistolarul încearcă să repare ruptura dintre lumi, aici apărând unul dintre cele mai bizare episoade ale seriei: un demon interdimensional care nu este un demon clasic fantasy, cu reguli clare, ci mai degrabă o creatură sexuală, psihică și legată de ruptura dintre lumi, existând între spațiile dintre realități. Apariția este marcată tocmai de acest paradox al lui Jake, care există și nu există, simultan, și de faptul că Roland își amintește două trecuturi incompatibile, lucru care destabilizează literalmente realitatea. Astfel, pentru a-l aduce pe Jake în lumea lor, grupul merge la „cercul vorbitor”, un loc sacru pentru vechii pistolari, unde încearcă să deschidă o conexiune între lumi, ruptura atrăgând această entitate.

Demonul nu are o formă stabilă. King îl descrie fragmentar ca o prezență invizibilă caracterizată de mirosuri stranii, senzații de frig și căldură, tentacule, membre imposibile, o sexualitate monstruoasă și o energie agresivă. Uneori pare o insectă, alteori un spirit, alteori o creatură lovecraftiană, dar un lucru este clar: nu respectă logica fizică normală, existând într-un spațiu dintre materie, minte, magie și dimensiuni. Mai mult, King asociază demonul cu sexualitatea și reproducerea, căci arătarea posedă, violează simbolic, invadează corpuri sau manipulează dorința. Unul dintre cele mai importante momente din interacțiunea cu această creatură este acela când Roland permite temporar demonului să-l folosească pentru a crea legătura cu Jake, deoarece nu este clar cine controlează pe cine, Roland intrând într-o stare de transă, iar granițele identității devenind instabile. Practic, este una dintre scenele în care Roland este extrem de vulnerabil. În plus, demonul este, de asemenea, important pentru că el dovedește că barierele dintre lumi chiar se rup, și aici influența lui H. P. Lovecraft devine evidentă, deoarece demonul nu este complet explicabil, nu are motivații umane clare și există dincolo de înțelegere, teroarea venind tocmai din această necunoscută. Mai mult, la King magia nu e abstractă, ci murdară, fizică, sexuală, dureroasă. Totul are un cost biologic și psihic. Demonii, de altfel, sunt elemente esențiale ale lumii lui King, el sugerând că spațiile dintre dimensiuni sunt populate de aceștia și că există entități care profită de slăbirea realității, Turnul ținând aceste forțe la distanță. Secvența este memorabilă pentru că pare un coșmar febril, dincolo de care Jake este adus definitiv în lumea lui Roland, iar paradoxul se rezolvă. Astfel, grupul devine complet, acestuia adăugându-se mai târziu și Oy.

De aici începe partea de călătorie a katet-ului, în drumul lor către Turn, personajele traversând teritorii abandonate și deformate la care se adaugă păduri mutante, mașini ruginite, tehnologii ce par imposibile, drumuri ce par infinite și schelete de civilizații. Lumea pare să fi supraviețuit unei combinații între război nuclear, colaps tehnologic și degradare cosmică. De-a lungul călătoriei, personajele îl întâlnesc pe Shardik, un urs uriaș, cyborg, care la început s-ar zice că este o creatură sacră a pădurii, dar curând ei realizează că el este parțial mecanic, vechi de sute sau mii de ani și defect și nebun, fiind nevoiți să se lupte cu el, moartea ursului simbolizând de altfel lumea seriei: ceva odinioară grandios a devenit stricat și degradat. După această bătălie, katet-ul descoperă una dintre grinzile care susțin Turnul Întunecat, astfel că mitologia seriei devine mai clară.

Turnul Întunecat este centrul existenței și universul este susținut de grinzi gigantice invizibile, grupul hotărând să urmeze una dintre aceste grinzi. Ideea este fascinantă pentru că transformă călătoria într-un fel de pelerinaj cosmic. Pe drum apar semne ale unei civilizații ultraavansate, mașini autonome, monștri mutați și relicve aproape divine.

Tot în călătoria lor dau de orașul Lud, o așezare gigantică, inspirat din New York, plin de violență tribală. Aici societatea a degenerat complet, existând două grupări principale. Pe de o parte, avem Pubes – niște tineri violenți și semi-sălbatici, pe de altă parte avem Grays – adepți ai tehnologiei vechi. În acest oraș, Jake este răpit de Gasher, un criminal foarte violent, în această parte a cărții, King introducând horrorul urban, dar și maturizarea prematură a lui Jake, care începe să semene din ce în ce mai mult cu Roland. Tot în acest loc, dau de Tik-Tok Man, antagonistul local, care conduce Lud prin teroare și manipulare.

Odată ce reușesc să scape din Lud, tonul cărții lui King se schimbă. Grupul ajunge la Blaine the Mono, un tren superinteligent conectat la o rețea tehnologică antică, dar care este narcisist, sadic, obsedat de ghicitori și complet nebun. Vocea lui calmă îl face și mai înfricoșător, iar el le promite să îi ducă mai departe, doar dacă îl pot distra. Ultimele capitole ale cărții sunt aproape teatrale, bazate foarte mult pe dialog, jocuri mentale și tensiune psihologică, deoarece Blaine îi amenință constant că îi va ucide. În plus, King nu face decât să lase cartea într-un mare cliffhanger.

Volumul nu este doar o carte de aventuri, căci etapele călătoriei dezvăluie fragmente ale unei lumi moarte, mitologia Turnului, degradarea realității și schimbarea personajelor – de exemplu, spre finalul cărții rolul central e preluat de Eddie. Ea este și o combinație de horror psihologic, aventură post-apocaliptică, coșmar urban, thriller intelectual și SF, reușind să nu își piardă tonul pe parcursul ei. În plus, relațiile dintre personaje se schimbă: Roland devine mai uman, fiind ca un tată pentru Jake; Eddie devine tot mai important ca sursă de umor și creativitate, fiind cumva opusul lui Roland care simbolizează disciplina, destinul și tradiția; Susannah Dean este cel mai echilibrat membru al grupului, fiind adesea un mediator; iar Oy este inima emoțională a katetului.

O serie de teme sunt redate de carte. Avem, pe de o parte, faptul că „lumea a mers mai departe”, una dintre frazele-cheie ale seriei. Timpul, spațiul și logica nu mai funcționează normal. Civilizațiile au murit și oamenii trăiesc printre ruine fără să înțeleagă trecutul. Este una dintre cele mai melancolice idei ale seriei. Apoi, este reluată tema destinului („ka”) și faptul că personajele sunt trase împreună de forțe pe care nu le controlează. Tot acum apare și ideea de „katet”. Dacă în primele volume Roland era singuratic și inuman, aici avem un grup legat spiritual, care este astfel mai puternic. Și nu putem uita tehnologia decăzută. Multe mașini din această carte funcționează încă, dar sunt nebune, corupte și nu au un scop al lor.

Stilul lui King este diferit de horror-ul clasic cu care și-a obișnuit cititorii, pentru că îmbină extrem de multe genuri: western, fantasy epic, horror, SF, road novel, mitologie, post-apocaliptic. De aceea, cartea pare uneori un Mad Max 2, alteori un film cu Clint Eastwood.

La nivel de atmosferă, este melancolică și generează mereu impresia de ruină, violență, dar cumva și de umor absurd, ca și cum lumea se apropie de sfârșit. Acest lucru, și nu numai el, a făcut mulți fani să spună că abia aici începe să se vadă cu adevărat geniul lui King pentru că lumea e explorată serios, grupul funcționează excelent, apar personaje de neuitat, ritmul e mai intens, finalul este memorabil, lăsându-te cu o sumedenie de întrebări, iar eu nu pot fi decât de acord cu ei, căci volumul acesta este unul dintre cele mai bune ale lui King. De aceea, e must read pentru toți iubitorii literaturii sale!

Despre autoare:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor). 

A publicat un volum de versuri, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2002) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018). 

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021), Vizitatoarea (2022), Un viol ce aproape s-a întâmplat (2023), unele lucruri nici timpul nu le vindecă (2024), acolo unde infinitul te așteaptă (2025) sau Șoaptele dintre ape (2025). Proză și poeme de-ale sale au fost traduse în limba spaniolă și engleză, fiind publicate în Argentina, Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.