Scriam acum vreun an despre romanul Sentient ce face parte din seria Nordam 2190 de Alina Voinea, iar acum am zis că e cazul să realizez o cronică și despre cel de-al doilea volum al acestei serii, și anume Sapient. Dacă despre Sentient spuneam că l-am citit într-o noapte de călătorie, de data aceasta a trebuit să aloc mai multe zile volumului Sapient, asta și pentru că romanul acesta este unul colosal și ca număr de pagini și ca poveste în sine, iar acest lucru nu face decât să întărească opinia mea că seria ar merita o traducere afară. De ce spun asta?

La fel ca în Sentient, cea mai mare parte a acțiunii se desfășoară în Nordam 2190, o societate futuristă, extrem de tehnologizată, dar profund distopică, iar unul dintre lucrurile interesante ale acestui univers este acela că tehnologia nu e prezentată doar ca o unealtă SF, ea fiind integrată de fapt în sistemul politic, economie, armată, corpul uman, relațiile sociale etc, iar în acest al doilea volum această integrare devine și mai evidentă și, de fapt, aici apare una dintre întrebările centrale ale romanului: Cât din ceea ce considerăm „eu” mai rămâne al nostru atunci când tehnologia poate interveni direct asupra minții?

Avem în primul rând o lume distopică dominată de conflict politic și militar, conspirații, inteligență artificială și sentienți, o amenințare legată de kindrusari, sentienții de pe Titan, degradarea relației dintre Sondra și Rhad, operațiuni militare, precum și o relație romantică tensionată. Romanul combină practic mai multe subgenuri, și anume military SF, thriller politic, SF despre inteligența artificială, distopie și romance, iar acțiunea se desfășoară după evenimentele dramatice din Sentient. În urma masacrului de la Fabrica Centrală, cinci Sențineți au supraviețuit și țin ostatici într-un loc necunoscut. În același timp, Nordamul suferă din cauza lipsei de ploaie, iar Lumea Exterioară devine tot mai periculoasă. În acest context, personajul central feminin, Sondra Warder, intră într-o situație din ce în ce mai complicată. Fiind nevoită să se căsătorească cu Milton Husk, descoperă că deține un depozit de date cu valoare științifică și politică uriașă, iar pentru a-l proteja, ajunge să facă lucruri de care nu s-ar fi crezut capabilă. Dacă în primul volum, Sondra era prinsă într-un sistem de putere pe care trebuia să-l înțeleagă pentru a-i supraviețui, în Sapient ea ajunge mult mai aproape de centrul puterii, fiind direct implicată în el. Este specialistă UNI Tech, general de brigadă și, împreună cu Rhad, ajunge să dețină o poziție economică și politică foarte importantă prin acțiunile Advancorp și reprezentarea în Consiliu. Dar ascensiunea ei nu înseamnă liberate. Dimpotrivă. Cu cât Sondra are ai multă putere, cu atât ea are mai multe de pierdut, devine mai vulnerabilă și trebuie să manipuleze informația pentru a păstra secretele aflate.

Un al doilea fir epic al romanului este cel al lui Rhad care se confruntă cu problema identității. Aici romanul devine mult mai interesant decât un SF militar convențional. Știm deja că Rhad nu este ceea ce pare. El este un Sentient, un sintetic, iar în locul sângelui circulă prin corpul său „lichid circulant sindentic”. Dezvăluirea identității lui este extrem de periculoasă într-o societate în care asemenea existențe pot însemna condamnare la moarte și pierderea moștenirii. Prin urmare, el trăiește o contradicție. Este perceput ca un om, dar este artificial, iar aici titlul, Sapient, începe să capete greutate. Romanul nu întreabă doar dacă o mașină poate gândi, ci merge mai departe întrebând ce face ca o ființă să fie considerată un om. Este vorba despre corp? Memorie? Conștiință? Sentimente? Liber arbitru? Sau origine biologică?

La fel ca în primul volum, relația dintre Sondra și Rhad este una dintre axele principale ale volumului. Cei doi se căsătoresc, dar căsătoria nu le rezolvă problemele. Dimpotrivă, le amplifică pentru că fiecare ascunde lucruri față de celălalt. Rhad ascunde problema personalității lui Lem, descărcată în mintea sa. Sondra are și ea propriile obiective pe care le ține departe de Rhad, iar relația dintre ei devine un fel de thriller psihologic în interiorul unui thriller politic.

Dacă în prima carte, se vorbea despre relația ambiguă dintre om și mașină, inteligență artificială și conștiință, în al doilea volum această problemă este extinsă prin apariția sentienților de pe Titan, care sunt diferiți de ceea ce știam despre inteligențele artificiale din Nordam. Practic, aceste inteligențe au colonizat Titanul la ordinul Dinastiei, astfel trecându-se și la un conflict geopolitic.

Mai mult, unul dintre marile conflicte ale volumului este amenințarea kindrusară, căci Conglomeratul Federal de Est este chiar mai rău decât Nordamul, dar ceea ce este bine de știut este că nu avem un conflict clasic dintre bine de și rău, pentru că de fapt nici unul dintre cele două sisteme nu este de partea binelui. Practic, romanul explorează mai mult conflictul dintre două sisteme diferite de putere, fiecare cu problemele sale specifice și nu se rezumă doar la conflictele dintre personaje.

Probabil una dintre cele mai interesante teme ale volumului este puterea informației. În Nordam, informația este aproape o armă. Cine controlează datele, memoria, rețelele, tehnologia, moștenirea sau informațiile militare controlează și societatea. De aceea, depozitul de date deținut de Sondra devine atât de important. Pentru că el este și capital politic.  Și pentru a păzi acest capital Sondra se căsătorește cu Husk, deși Rhad nu e mort. Și naște un copil care nu e tocmai ce pare.

O altă temă este memoria ca armă, iar aici Sapient intră într-o zonă filosofică pentru că se întreabă dacă o personalitate poate fi copiată, transferată, stocată sau introdusă într-altă minte ce se întâmplă atunci cu noțiunea de persoană? Dacă există două versiuni ale aceleiași personalități, care este originalul? Dacă o amintire poate fi modificată, mai poate fi folosită ca dovadă? Dacă personalitatea altcuiva se află în mintea ta, unde se termină „tu”? Prin Rhad și Lem, romanul explorează exact această graniță.

Titlul este probabil una dintre cele mai bune chei de lectură. Dacă Sentient însemna capabil să simtă sau să perceapă, Sapient este asociat cu inteligența, judecata și capacitatea de a înțelege. Diferența dintre cele două concepte se potrivește foarte bine evoluției seriei. În primul volum, se punea întrebarea dacă mașinăriile pot simți sau gândi, pe când aici se pune întrebarea ce înseamnă să fii inteligent, conștient și capabil să iei decizii și, mai departe, cine este, de fapt, mai sapient: omul sau creația lui, mai ales că granița dintre om și mașină începe să dispară în acest al doilea volum.

Pentru a încheia, trebuie spus că romanul este despre o societate care a devenit atât de avansată tehnologic încât nu mai poate răspunde simplu la întrebarea cine este om, cine este mașină și cine deține dreptul de a decide diferența. Iar peste această întrebare se suprapun războiul, politica, banii, iubirea, moștenirea, supravegherea și lupta pentru informație. De aceea, Sapient este mai mult decât o continuare a poveștii Sondrei și a lui Rhad pentru că extinde universul din Nordam către o problemă de scară civilizațională: cine controlează tehnologia controlează nu doar societatea, ci și definiția realității și a persoanei.

Despre autoare:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor). 

A publicat un volum de proză scurtă, Whispers between Waters (Amazon, 2026) și un volum de versuri, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), precum și poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2002) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018). 

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021), Vizitatoarea (2022), Un viol ce aproape s-a întâmplat (2023), unele lucruri nici timpul nu le vindecă (2024), acolo unde infinitul te așteaptă (2025) sau Șoaptele dintre ape (2025). Proză și poeme de-ale sale au fost traduse în limba spaniolă și engleză, fiind publicate în Argentina, Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.