Cristian Ovidiu Dinică Libertatea pisicii pisica mea se lasă condusă de instincte, într-o agitație continuă de parcă și-ar regăsi trupul pictat pe o minge ce sare în liniștea nopții, pereții îi limitează alergarea altfel și-ar face de cap cu motanii sinucigași, se simt atrași de ea ca de o lumină puternică o caută prin toate cotloanele, în acest timp eu scriu de parcă mi-aș înghiți … Continuă să citești Poeme
OANA FRENȚESCU Noaptea noaptea învelește toate simțurile rămase din rămășițele zilei cernute și scuturate până a doua zi. gânduri de sticlă se sparg fără zgomot. frigul se transformă în calorifer. .jilavul de pe icoane lucește uleios în suspendatul gând. celulele roșii ascunse-n oxigen tac. cele albe luptă fără oprire și prin somn. iarba neagră din corpul meu e un arici care țipă. clipele rebele compun … Continuă să citești POEZII
Cristina ARRIBAS GONZÁLEZ I. Niciodată n-am vrut să-i scriu tristeții. Am vrut să-i scriu luminii, ca o demonstrație a propriei sale forțe. Uneori lumina asta se stinge din puterea mea şi-mi repet fără strălucire: „Un poem pe care nu-l pot înălța”. II. Limbile sunt pentru mine. Locuri de trecere. Locuri ale lui ‘gândesc’. „Să găseşti sinteza ca pe-o amintire-a sfârşiturilor”. III. Acea scriere din abisuri: … Continuă să citești Poeme
Bianca Oancea pământul se umflă ca un fursec în cuptor își depășește forma și nu mai poate să rămână presat între soare și pahare de plastic kilometrul 0 pe verticală trepte surmenate de la prea mult stat fețe obosite care suferă erori de expresie sunt acolo doar pe jumătate îmi intră părul altcuiva în ochi și analizez pe repeat ceva amuzant nu pentru mine nu … Continuă să citești Poeme
Ștefan-Alexandru Saviuc haide Haide să uităm, pentru o clipă, totul. Și să ne prefacem, că nu s-a întâmplat nimic, absolut, nimic. Haide să ne comportăm, ca și cum nu ar exista culori, nici măcar un curcubeu. Doar alb-negru, totul, ca în filmele noir cu Humphrey Bogart. Haide să stăm pur și simplu fără a spune o vorbă . Doar noi și liniștea. Doar patru ochi. … Continuă să citești Poeme
Casandra Ioan Cineva Cineva care să-mi despice acest aer întunecat al plămânilor. o bucurie nebună să glăsuiască în locul întregului meu corp. Sufletul – stăpân pe sine şi pe vremelnice întâmplări. Singură pe câmpul ruginit, Cu o hârtie de turnesol în mână, încercând să determin aciditatea sufletului. Toate aceste îngropări candide mă duc mai aproape de chintesenţă. Acum cunosc mai bine Căldura perfuzată, Lipsa mâinilor … Continuă să citești Poeme
Mioara Olteanu COLȚUL MEU DE RAI Aveai părul negru și barba tunsă. Aveai inima pentru mine și salvai iubirea în fiecare zi, fără să ştii. În ochii tăi vedeam speranță. În mâinile tale, grație şi siguranță. Tremurai când luai o decizie, o surpriză când îmi făceai. Îmi dădeai impresia că ştiai ce faci, aşa că mă lăsam condusă de tine. În nopțile cu lună te … Continuă să citești Poeme
Ciobotea Ruxandra unii iubesc o Lucreția, o Nicoleta, alții chiar și o Georgeta, Anemona, Elisabeta, Simona, Ionela, Gigela, Ela, Selena, Elena. zilele astea mă voi lua cu mâinile de tâmple și voi scrie: cum o iubește Nick Cave pe Susie a lui să mă iubească cineva și pe mine. zilele astea mă voi lua cu mâinile de tâmple și voi scrie: cum o iubește Nick … Continuă să citești Poeme
Ioana Florescu noi doi împărțim același pat de un an jumătate, spațiul intim ia forma unei canapele extensibile. you now have rights to domestic permission of privacy mediul meu personal ia forma unui open space: prea mare pentru mine, destul pentru amândoi. am cunoscut autosuficiența înainte ca existențele noastre să se intersecteze, la această reuniune constantă corpurile noastre iau parte activ. certurile cotidiene fac parte … Continuă să citești domestic permission to privacy
Cristian Ovidiu Dinică Locul de unde vin în locul acela copilăria nu se sfârșea, era locul unde speranțele prindeau gustul fructelor nobile, norii de invidie dispăruseră, ploua doar cât era nevoie la timp să nu își tulbure nimeni credința, diminețile fragede ca o iubire nemărturisită invadau dealurile, se făleau cu pozna lor, zâmbeau tuturor, era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să coloreze orizontul, … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 