Nicolae Nistor Nemurirea mă vei uita în fiecare primăvară iar toamna îți vei aminti când va ploua cu lacrimi pe pietre singuratice vei alerga să îmi aduci o haină și multe amintiri trecute-n altă lume vom sta la taclale până ploaia se va usca în noi iubirea noastră se va strecura sub pietre asemeni șerpilor nemuritori Strecurat printre ecouri Viața mea trăiește între oameni … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică înțelepții ei știu fiecare bancă din cimitirrespirația anotimpurilorstropii de luminăcunosc și orele de întâlnirecu fanfara militarăce se lasă privită și nu întârziesă cântesub cerul liberde la distanță o ascultă și pun verdicteprecum zeii, ei zămisliți din tăcere nu fac insolațiejocul lor preferateste de-a toamnaîi acoperă cu frunze noiși mai ales nu uită cuvinteleanotimpului în care au fost binecuvântați Magazinul de poezie incompatibilă … Continuă să citești Poeme
George Nina ELIAN Vis ninge de parcă ne-ar privi în ochi însăși eternitatea El avea ochii aproape adormiți țipătul toamnei se-auzea ca un sunet de ambulanță ca şi cum cineva te-ar chema acasă în (din?) copilărie am venit și-am recunoscut: eu sunt mortul nu mă mai căutați nicăieri în afară de propria-vă amintire-trup bucurați-vă (el avea ochii aproape adormiți de-acolo ieșeau la amiază în … Continuă să citești Poeme
Andrei Iorga Nopțile Nu zilele în care muncesc de acasă, Nu zilele în care privesc pe fereastră Nu zilele în care termin proiectele pe care le știi Nu zilele în care citesc despre morți și despre vii Nu zilele în care mai trag din țigară Nu zilele în care sosesc vești de afară Nu zilele în mă strâng cei patru pereți Nu zilele în care … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 