Mirela Iliescu Masa rece și mâinile care deșurubau m-au făcut să fiu o creatură imaginară.Mi-am lăsat carnea descompusă printre mănușile sterile și am ieșit la o țigară.pe hol am văzut pantofii stropiți cu roșul cald și m-am fâstâcit un pic.M-am întors la sfârșit să-mi îmbrac pielea albă și vinovată.Mă simțeam un pic mai subțirete ștersesem și de pe pantofieram mulțumită și aseptică.Auzisem povești despre dureri … Continuă să citești Poeme
Ionuț Calotă – din volumul în lucru, Suspect de poemovirus Autostop pe sens interzis Am adormit privind căsuța de chatcare rămânea mereu goală.Am rămas fixat pe coperta din plexiglaspusă peste amintirea cruzimiidin acea seară.Din mine atârnau franjurivisele îmi pocneau ușorde la boala nedescoperită.Speram să se joace cineva cu sirenasă mă tragă de sub straturile suprapusede pături călduroaselegate cu leucoplastsau măcar să intre și să iasădin … Continuă să citești Poeme
George Balș Pe țărm Ți-e numele scris în apă,iubita mea rătăcitoare,și-amintirea ta ca o corabiese dizolvă-n soarele răstignit în asfințit.Iar eu stau privind, privindpe cerul nopții,cum în ochii tăi – ochii tăi,două găuri negrece-mi îndoaie sufletul mereu spre ele-m-aș uita:Castor ori Pollux un semn de-ar dași-n rai și-n iad și-n întunecata moarte te-aș urma.Dar e târziu, prin lumina slabă-a stelelor înghețatede-abia-ți mai zăresc catargeleși sunt … Continuă să citești Poeme
Lorena Georgiana Craia CÂNTEC nu prea mai avem timppentru veșnică-adormiresicriele alunecăprintre îngeri și crevase orga noastră din oasecând bat clopote albe și moiparcă are nevoienu de un Dumnezeu ci de doi 3 iulie 2019, Constanța TÂRZIU dacă tot ne întrebăm degeabadespre retorica absolutuluipoate că răspunsul conțineun umor de nesuportat și plângiîn timp ce strângi la pieptpăpuși decapitate un fel de … Continuă să citești Poeme
Diaconu C. Claudiu De ce regăsirea ei m-a-ndurerat? În loc să o alint și să o sărut, Recunosc, vă spun, cum din nou, aș fi vrut I-am întors spatele și doar am plecat. Pas după pas, lacrimă după lacrimă, M-am îndepărtat. Mi-e frig, dulce boală – A vieții – Iubirea mereu te-nșală. Am avut atâta plumb în inima. Regăsire rece … Și totuși azi am … Continuă să citești Regăsire rece, poză dulce
Ionuț Alexandru Ciupercă Ex tempore! (25.04.2007) Aruncă-mă-n apa ce curge-napoiSă-ncerc să-l întreb pe Isus despre noi.Trage-mă vântule, suflă-ndărăt,Poartă-mi pașii prin primul omăt. Să mă duci aer la Shakespeare în sat,Să-l văd cântând pe primul cruciat.Poartă-mă-n brațe soare, s-aud,Omida din aripi, prima bătând. Să beau primul, strop de izvor,S-aud suflarea primului nor.Să-ncerc să simt întâia clipire,Din șoapte să știu chiar prima iubire. Sapă-mi mormânt în pântecul … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică decor hibernal mirosul proaspăt al cărnii stăpânește cu virilitate centrul orașuluica un praf de pușcă ce ocupă străzi câștigate în bătălii fără nume și fără de timp,câștigătorii poartă măști stranii par copiate din cărți cu zmeidar sunt locatari banali nu-și găsesc papucii și nici halatul de casăîn care și-au lăsat iubirea să zacă precum în scrisori uitate în cerdacul toamnei,se pregătesc să … Continuă să citești Poeme
Adina Dumitrache Cea mai rapidă pasăre din lume Gândul meu zboară spre tinerepederepederepede atât de repede încât penele se desprind una câte unaapoi restul le urmează într-un exod brusclăsând scheletul dezgolit în arșița soarelui atât de repede încât oasele se desprind unul câte unulpână când rămân numai ochii și cioculnumai ei cunosc direcția dorului atât de repede încât la tine ajunge doar cioculcare bate slab … Continuă să citești Poezie de buzunar
Nora Blaj *** Ești confidentul ideal al cărnii mele, mă povestesc ție și, a fără abatere, viața mea curge în carnea ta de fantomă cu umbră somptuoasă. Ești punctul de sprijin al neechilibrului meu. Prin tine-am descoperit cel mai scurt drum care duce la mine. *** Degetele tale pe claviatura unui pian dintr-o cameră secretă cu pereți de carne moale caldă și cotropitoare … Continuă să citești Poeme
Iliescu Mirela speram ca bătăile inimii să nu înroșească rochia scurtă și-albastră îți mărturiseam directă ca un glonț ce voia să-ți tulbure mintea, să-ți împrăștie creierii ca pe firimituri ce duceau spre mine îmi mărturiseai iar eu alergam spre casă cu rochia mea roșie și inima în palme ca un glob nefiresc într-o zi de vară. În fiecare dimineață îmi spăl fața cu … Continuă să citești Poezii
