Silueta ți se-alungește – schelet al unei flăcări fără de trup, înșelătoare cum doar aerul poate fi, ori vântul sentimentelor și săruturile norilor în cuibul umed al nopților solitare. Visele se leagănă de la stânga la dreapta fără conștiința că riscă, pot ele oare să nu cadă dincolo de carnea lemnului ce-și sparge tăcerile când aprinzi chibritul pentr-o ultimă țigară? ︎ ︎ ︎– Ochii lui … Continuă să citești Poeme
LA ȘASE SEARA TRAMVAIUL ZDRĂNGĂNE La șase seara tramvaiul zdrăngăne în centrul Marketplatz-ului printre rondurile de flori;jerbe de scântei coboară cu parașutade la troleu peste pietrișul gazonului.Întunericul cere audiență la noaptea daltonistă.În prim plan, o fetiță aleargă cu cerculdupă propria umbră, apoi trece strada pustiece se sfârșește într-o mare de ulei.Colonada peristilului absoarbe umbra statuilorși-o înapoiază amurgului.Pe fundal, poți vedea un nebun ce merge în pas … Continuă să citești Poeme
ALTER EGO Pentru J. D. Când am aprins lumina din bucătărie, am găsit-o lângă capacul comutatorului în spatele căruia a dispărut în grabă. I-am câștigat cu greu încrederea, a fost încântată să-mi primească salutul și să m-asculte povestind despre felul în care-mi petrec zilele. Am hotărât să-i spun Charlotte. I-am explicat că am pierdut războiul, că am fost ocupați și că invadatorul ne subjugă prin … Continuă să citești Tablete
CERUL, CITRICĂ ARDOARE Mă uitam la nori ca la niște săruturi dulci ale primăverii albastre și calde pe care cerul, cu citrica lui ardoare, o lumina și inventa sonate pe ruine de mare, nisip și foc. Mâinile tale erau sunete line plutind. Încă nu știam să-ți scriu, nici să-mi scriu. Știam că ești tăcere, instinct, ceața buzelor tale mă popula și te inventa în sărutul … Continuă să citești Versuri
FRANZ Am scris atât de mult despre tine, scriitorul meu preferat, încât devin pagina următoare, cea care-așteaptă să fie descoperită de consemnarea evenimentului și a bolii incurabile. Ai rătăcit din stațiune-n stațiune în căutarea unui aer mai bun și singura ta expirație a fost construirea de lumi în care absurdul se înălța ca un monument al celor căzuți. De aceea ai ales trapezul ca să … Continuă să citești Tablete
TRIBUL MEU Zi de zi se întind însă nu li-i de ajuns. Și decid să sară dar nu e suficient. Iar de fiecare dată când încearcă eșuează. Suntem puțini în trib. Aș spune aproape că tribul suntem doi sau trei și eu. ••• MOTIVELE SUCCESULUI Ce atâta zor, bătrâne? În lanțul ăsta nebun, întrebările sunt răspunsurile. Nu te uita la mine, sunt doar un fiu, … Continuă să citești Poeme
☆ ☆ ☆ Ascultă-mă, a fost nevoiede-o jumătate de secol de vântca să pun laolaltăceea ce-țispun acum. ●○● ☆ ☆ ☆ E vorba despre-alegereadurerii.Din frica-mi de moarteam făcut o poveste fără sfârșit.Singura mea poveste de dragostela urma urmei. ●○● ☆ ☆ ☆ Mai adineauri am simțit pe obrazinima soaței mele.Inima soaței melee un coș în care dorm mâțele,un cuptor în care crescplăcintele.Inima soaței melee o … Continuă să citești Poeme
o urmăresc cu privirea fără umbră de-ndoială sunt martorul unei clipe de viață veșnică iubirea slujește drept contrapunct ceresc nefericitelor oștiri ale mizeriei pământești fiecare destin e de cea mai rară stirpe o minunată pradă înhățată în mijlocul vieții °°° ••• °°° tot ce contează e cum trăiesc și ce fac în clipa aceasta sunt o celulă un ținut sălbatic o nouă zi trec … Continuă să citești Poeme
Humberto AK’ABAL CULOAREA PLOII În zori luna se preface în pâclă. – O să plouă! Strigă semănătorii. Iar către seară norii au culoarea ploii. ○●○ RÂUL Râul se zvârcolea ca un şarpe rănit; o umbră ciudată păşea pe apele lui. ○●○ RÂURI, CÂTEODATĂ Dacă duc ape sunt râuri. Dacă nu, sunt drumuri. ○●○ BULBUCI Azi apa se naşte făcând bulbuci în inima mea. Mă scaldă … Continuă să citești Poeme
Cristina ARRIBAS GONZÁLEZ I. Niciodată n-am vrut să-i scriu tristeții. Am vrut să-i scriu luminii, ca o demonstrație a propriei sale forțe. Uneori lumina asta se stinge din puterea mea şi-mi repet fără strălucire: „Un poem pe care nu-l pot înălța”. II. Limbile sunt pentru mine. Locuri de trecere. Locuri ale lui ‘gândesc’. „Să găseşti sinteza ca pe-o amintire-a sfârşiturilor”. III. Acea scriere din abisuri: … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 