Alejandra PIZARNIK

Aproximări

                    Buenos Aires 1956-1958

îmbrățișându-ți umbra într-un vis
oasele mele se mlădiau ca niște flori
*
marginile tăcerii lucrurilor
muțenia ce-acoperă prezența lucrurilor
*
acești ochi
se deschid doar
cât să măsoare absența
*
cine m-a pierdut
în tăcerea-stafie a cuvintelor
*
pași prin negura
grădinii de liliac
inima se-ntoarce
la lumina ei neagră
*
ai vrea să trăiești veșnic
precum ceva uitat în mâna unui mort
*
De ce scriu?
De ce suspin în zori
De ce dintr-odată aroma asta de cântec de lebădă
Această spumă verde adunată-n gâtlej

Inima mi-e la fel de ridicolă ca și o mască în ploaie
Frica o-aseamănă mării
Trupul meu e o năvală de tobe în liniștea nopții

De ce aceste nopți ca un paradis al vrăjitoarelor
De ce această conspirație a absențelor
Această răpire a fiicei vântului

Mă-nconjoară în noapte o adunare de ucigași
Te strig și nu vii
Te iubesc și nu vii

De ce-ai venit ca fulgerul
și m-ai lăsat singură-n pustietate

Dacă mi-ai fi ascultat murmurul de celulă minusculă
plină de muribunzi
gâfâitul de asfixiată

==========================================
Dacă de-odată m-ai fi văzut pe țărmul trezirii,
cântăreață amuțită în culmea uimirii
De m-ai fi văzut lipită de fața ta
*
Cântece ambigue
din vreo țară devastată de ploi
cântece ale prietenilor
amintiri din noaptea pe care un bărbat a iubit-o
*
un popor al luminii va arde în umbră

 

În pierdere cu totul

Vrăjile-și au izvorul în noul miez al unui poem adresat nimănui.
Vorbesc cu glasul dindărătul glasului și scot fermecate sunete de bocitoare. O privire albastră-mi aureola poemul. Ah, viață, viață, ce-ai făcut din viața mea?

 

Masca și poemul

Splendidul palat de hârtie al hoinărelilor copilărești.
La apusul soarelui vor băga acrobata într-o cușcă, o vor duce la un templu părăginit și-o vor lăsa acolo singură.

 

Fugă în violet

Trebuia să scriu fără scop și fără adresă.
Trupul își amintește de-o iubire ca și cum ar aprinde lampa.
Dacă tăcerea înseamnă ispită și făgăduință.

 

Despre autoare:

Alejandra PIZARNIK s-a născut în ziua de 29 aprilie 1936, la Avellaneda, o suburbie a Buenos Aires-ului, într-o familie de evrei proveniți din Rusia (de fapt, numele familiei era POJARNIK – în transcripție spaniolă: POZHARNIK – dar autoritățile vremii l-au trecut greșit în acte).
După absolvirea cursurilor liceale, în 1954, intră la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din capitala Argentinei, instituție ale cărei cursuri le frecventează doar până în 1957. Ia lecții de pictură, citește multă literatură, e interesată de psihanaliză. Poezia ei e influențată de Antonio Porchia, poet argentinian cu origini italiene, simboliștii francezi, dar și de romantici și suprarealiști. Principalele teme și motive ale liricii sale sunt: moartea, tăcerea, copilăria, alienarea, izolarea, dedublarea și angoasa.
În timpul scurtei sale vieți a publicat nouă volume de versuri, printre care La tierra más ajena/ Tărâmul cel mai străin – 1955 (debut), Árbol de Diana/ Copacul Dianei – 1962, Los trabajos y las noches/ Munci și nopți – 1965, El infierno musical/ Infernul muzical – 1971, o piesă de teatru (Poseídos entre lilas/ Posedați printre tufe de liliac – 1969) și un roman (La condesa sangrienta/ Contesa sângeroasă – 1971).
După moarte (survenită în ziua de 25 septembrie 1972, drept consecință a unei supradoze de Seconal), i-au mai fost publicate alte câteva volume conținând versuri și proză poetică, precum și jurnalele.

Traducere și prezentare: George Nina ELIAN.