Trofee

Florentina Ionescu

Mă holbez la cinci penisuri-trofeu, aliniate pe perete, deasupra televizorului, pe o poliță din livingul meu. Au trăsături diferite, cu vene proeminente, mai groase, mai subțiri, albe ca un degețel supt de un țânc. Sub fiecare stă scris numele bărbatului și data la care am devenit fericitul posesor al organelor pe care le păstrez pentru frumusețea lor.
Nu le-am mai dat drumul să înoate în piscina mea, de la Snagov, de vara trecută, de când am organizat petrecerea burlacilor pentru o vedetă din showbizul românesc. Nu îi dau numele, că nu este frumos din partea mea să fac asta. Bărbatul, fost fotbalist, s-a cumințit mai mult pentru a închide gura presei. E însurat și se afișează alături de proaspăta lui soție la evenimentele mondene, dar cert e că i-a plăcut să înoate alături de 500 de penisuri alunecoase și gata să-i ofere plăcere, în piscina iluminată în culorile curcubeului. La finalul petrecerii mi-a mărturisit că s-a simțit precum un urs Grizzly la vânătoare de somoni. L-am văzut și eu când încerca să prindă pulele care înotau împotriva curentului ca să ajungă mai sus de piscină, într-o zonă special amenajată ce imita o cascadă în miniatură. Ce nu fac eu pentru clienții mei, mai ales în ultima lor noapte de burlăcie? Petrecerea aia a fost un real succes.
Dar să revenim la problemă. Decorarea casei mele m-a costat aproape toți centimetrii pătrați de pe pereți. Vă rog să mă credeți, chiar nu mai aveam loc ca să agăț pulele. Pardon, trofeele. A fost simplu la început, când am început să etalez părțile mele preferate, pentru că nu mă futeam cu atât de mulți bărbați. Ne întâlneam, ardeam caloriile în pat și transpiram ca la maraton. Apoi le desfăceam penisul cu un simplu click și îl prindeam pe un inel mare, agățat de un disc. Ca să vă fie mai ușor să înțelegeți, gândiți-vă la modelul unei suzete. Combinația dintre supt și plăcere, pe același suport de plastic. Desigur, ca să-mi etalez trofeele mele dragi am ales cel mai bun design, cele mai bune materiale: un silicon special pe care l-am comandat dintr-un sex shop din Germania și un plastic rezistent care nu reține umezeala. N-aș fi vrut ca trofeele mele să mucegăiască sau să se deterioreze, dar nu voiam nici să le acopăr cu o cupolă de sticlă, cum am văzut că este pus la păstrare trandafirul din Frumoasa și Bestia. Așa că acum vă puteți imagina mai ușor suporturile în formă de suzetă de care erau agățate pulele din colecția mea privată. Oh, și ce mai colecție! Doar câțiva cunoscători din lumea mondenă a Capitalei au avut acces la ea și au putut degusta exemplarele mele, la petrecerile pe care le organizam înainte să dea necazul ăsta peste mine, un biet bărbat, director executiv la „Wet Dreams Events”.
Am angajat luna trecută un decorator de interioare. El mi-a recomandat să cumpăr polițele din lemn masiv de stejar de la o firmă care face mobilier de lux. Cea mai bună decizie ever a fost să-l angajez pe Augustin. Așa credeam la momentul acela. Dumnezeule, era superb. Cu barba lui îngrijită și cu mustața care-i încadra perfect buzele, de parcă urma să pășească pe covorul roșu, m-a cucerit cât ai zice pulă. Și ce bărbie definită, și ce pomeți! Când i-am făcut turul vilei mele, am știut că vom ajunge în pat și că vom scoate lapții din noi. Oh, chiar și acum, când mă gândesc la primele dăți când a venit la vilă ca să discutăm despre redecorarea pereților, mă trec mici curenți, ca și cum un țipar s-ar fi strecurat prin lenjeria intimă ca să se joace ping pong cu ouțele mele.
Prima dată am făcut-o pe o etajeră. Comandasem un model simplu de pe internet și le-am zis celor care mi-au livrat-o că nu doresc montajul. Augustin a sosit într-o dimineață, la scurt timp după livrare, cu o mapă plină de schițe, din care scotea una câte una și îmi prezenta tot felul de idei de așezare a noilor polițe prin vilă, astfel încât să punem și mai mult în valoare pulele-trofeu. A fost băiat finuț și nu m-a întrebat niciodată despre puterea mea de detașare a penisurilor fără sângerare și fără durere. Și nici ce se întâmpla apoi cu iubiții mei după ce îi abandonam în pat, deposetați de organul cu care mă cuceriseră și cu care se jucaseră de-a mixerul care bate frișca în gura mea. Pentru mine, este o dependență pentru care nu există leac. Sau aș putea spune că leacul este tocmai acesta: colecția mea de penisuri, organele pe care trebuie să le am după ce fac sex cu acei bărbați.
Augustin mi-a întins o cafea de la Starbucks și am tot discutat despre schițele lui și despre cum să le îmbinăm cu ideile mele. Când am pus paharul gol jos, pe etajera încă ambalată în cartonul original, s-a apropiat de mine și m-a sărutat. În loc să mă tragă mai aproape de el, s-a uitat în ochii mei, m-a mângâiat pe obrazul aspru și țepos și m-a sărutat din nou. Îmi place ca bărbatul pe care urmează să-l seduc să aibă gust de cafea, mi-a șoptit înainte să mă muște de lobul urechii, iar în acea clipă am simțit că trupul meu va lua foc. Ne-am îmbrățișat ca doi îndrăgostiți, de parcă dorul pe care îl simțeau trupurile noastre avea propria sa voință: dorul ne dicta ce gest să facem, unde să ne sărutăm, câtă presiune să aplicăm, ce și cât să lingem la celălalt pentru a-i provoca plăcere. Era ca o competiție: cine oferă mai multă plăcere câștigă. Augustin m-a ajutat să mă dezbrac, în timp ce-mi povestea că n-a mai făcut niciodată sex într-o sufragerie cu pereții împodobiți cu penisuri atât de frumoase, atât de perfecte. Era de parcă făceam sex cu public: 500 de ochi ne priveau când ne dezbrăcam, iar asta îl excita la maximum. M-am simțit flatat că îmi aprecia colecția. Mi-a spus, în timp ce-și desfăcea cureaua din piele, că e gelos pe mine, că le pot admira în fiecare zi, în orice moment. O să mă ajute să folosesc la maximum spațiul din vilă, de o să… Dar nu a mai avut timp să-și termine propoziția, pentru că i-am acoperit buzele pline cu ale mele. Avea cele mai sexy buze pe care le-am întâlnit la un bărbat, moi și catifelate, care se cer dezmierdate. M-am gândit în clipa aia că, dacă mă las vreodată de colecționat pule, ar trebui să mă apuc să adun buze. Îmi și imaginam că le așez în baie, în jurul oglinzii rotunde, iar printre ele voi agăța becuri mici sau chiar o instalație de brad de Crăciun.
Mi-a descheiat cămașa, luată de la un magazin de fițe de pe Calea Victoriei, și mi-a sărutat pieptul alb, fără niciun fir de păr. Un sărut electrizant, care m-a dat pe spate. A tras etajera în mijlocul sufrageriei, ne-am întins pe obiectul tare învelit în carton și am început să respirăm sacadat, aruncând în stânga și-n dreapta cu pantalonii și chiloții. Știa exact ce în ce locuri să mă sărute și cât să zăbovească pe fiecare zonă. Știa unde să dezmierde, unde să strângă și unde să apese. Când mi-a mângâiat coaiele cu buricele degetelor, de parcă ar fi atins un sufleu de ciocolată cald și delicat, chiar în clipele de dinainte să-mi dau drumul, am simțit că timpul s-a oprit în loc pentru noi doi, pe etajera asta.
Cred că am moțăit cinci sau zece minute după orgasmul care ar fi făcut o prăjitură lava cake să fie invidioasă, iar când am deschis ochii, am văzut chipul lui Augustin luminat din toate părțile. Soarele pătrundea în livingul meu prin cei patru pereți de sticlă. Transpirația și sperma noastră au însiropat cartonul ca un blat de tort aniversar, lăsând pete mari din loc în loc. Știam că, de azi înainte, ori de câte ori mă voi uita la etajera asta, îmi voi aminti de prima partidă de sex cu Augustin.
Acum, însă, problema mea este că vreau să modific comanda pe care am făcut-o acum trei săptămâni, pentru că Augustin a pătruns ieri în vila mea și mi-a furat colecția de pule-trofeu, cu tot cu suporturile speciale în formă de suzetă, de care vă spuneam. Nu îmi pare rău de suporturile alea, deși nu au fost deloc ieftine, cât îmi pasă de cele aproape 500 de penisuri. Ele au pentru mine o valoare sentimentală uriașă. Ce pot să vă zic? Tentația, se pare, a fost prea mare pentru bietul Augustin. Bănuiesc că a regretat furtul, altfel nu înțeleg de ce mi-a lăsat, pe peretele de deasupra televizorului, cele cinci pule. I-o fi fost milă de mine. Doar că am realizat azi-dimineață, când mă holbam la pulele orfane, că eu chiar nu am ce să fac cu cele 30 de polițe pe care le-am comandat la firma recomandată de el.
A venit și virusul ăsta peste noi și nu mai am voie să organizez petreceri de burlaci cu mai mult de opt penisuri, că cică infecția se transmite și prin spermă. Așa că mă văd nevoit să iau măsuri drastice, ca să-mi mențin afacerea pe linia de plutire. Eh, Dumnezeu știe când vor pluti iar în piscina mea 500 de pule-trofeu, că nu mai sunt nici eu tânăr și pandemia nu mă ajută deloc să cunosc bărbați. Toată lumea se ferește acum de COVID. Până rezolvă poliția cazul, am decis să îmi văd de viața mea. O să trimit azi un e-mail firmei de la care am comandat polițele și o să le spun oamenilor că vreau schimb comanda și să îmi facă niște rafuri mai mici, cu multă sticlă. Nu e ca și cum un furt de trofee poate sta în calea mea, Cătălin Cocoș. Am acum un vis mai măreț pentru decorarea vilei mele: voi folosi alte modele de rafturi și polițe, pe care să etalez buzele bărbaților care mi-au supt sau îmi vor suge pula.

Despre autoare:

Florentina Ionescu (n. 1987) este redactor la publicația săptămânală Viața Medicală. A publicat proză scurtă în Revista de Povestiri (www.revistadepovestiri.ro), LiterNautica, Literomania, Opt motive, O mie de semne. A urmat cursuri de scriere creativă cu Marin Mălaicu Hondrari, Florin Iaru și Marius Chivu. A participat la seriile Creative Writing Sundays (CWS) organizate de Revista de Povestiri.

Un gând despre “Trofee

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s