15 August 1937 a fost cea mai fericită zi din viața Zinei și a lui Mihai. Atunci, în fața lui Dumnezeu, a preotului local, a rudelor și prietenilor, precum și a întregului sat, cei doi tineri, în vârstă de 27, respectiv 23 de ani, s-au căsătorit la Lăschia, satul natal al fetei.[1] Erau învățători și probabil așa s-au și cunoscut, prin prisma meseriei lor, dar pentru că nu cunoaștem aceste detalii, ele sunt, oricum, puțin relevante azi. Important este că se iubeau iar pentru Mihai cel îndrăzneț și deștept, dar sărac, mâna frumoasei Zina, ceva mai înstărită decât el, a fost lozul câștigător. Zina, lăsându-și familia și locurile natale în spate, l-a urmat, fără crâcnire, pe Mihai, la Seini, acolo unde el era învățător și aspirant la titlul de cea mai mare personalitate locală. Stabiliți în micul orășel sătmărean, tinerii s-au integrat perfect în peisajul local ocupând un loc de frunte printre intelectualii de acolo.
Mihai era mezinul familiei Bălaj din satul Roșiori (Vîșmort), județul Sătmar. Părinții săi, Vasile Bălaj și Ana Bodea erau foarte săraci, locuind într-o casă simplă, învelită cu paie, iar averea întreagă a familiei, de circa 2 ha de părmânt era total insuficientă pentru a asigura, celor 10 copii, lucrurile necesare unui trai decent. Lipsa de educație a părinților s-a reflectat și asupra copiilor, dintre toți, doar Mihai reușind să se ridice peste nivelul familiei, devenind singurul intelectual. Născut la 14 noiembrie 1909, a urmat cursurile primare la Seini, la școala confesională, ulterior la școala de stat din localitate, dovedindu-se un elev foarte bun, cu un intelect peste media colegilor săi. Remarcat de învățătorii săi, aceștia l-au susținut în vederea continuării studiilor, astfel că, începând cu anul 1923, Mihai Bălaj a devenit elevul Școlii Normale din Oradea, una dintre cele mai prestigioase din partea de N-V a României. Conștient de oportunitatea pe care o avea dar și din dorința de a nu fi o povară pentru familia sa, ci mai degrabă un subiect de mândrie, Mihai, cel descurcăreț, a făcut de toate, pe parcursul anilor de studiu: pe portarul la Seminarul teologic, a servit masa profesorilor, a fost cantor la slujbele religioase de la închisoarea orașului, dar și grădinarul fermei școlare pe parcursul vacanțelor școlare. În vacanțele de vară rămânea în marele oraș pentru a citi cât mai mult. Scria versuri, diverse cuvântări, eseuri și referate, remarcându-se în rândul elevilor din cadrul Societății de Lectură „George Coșbuc”, al cărei președinte a fost, din clasa a treia și până la finalizarea școlarității.
Mihai Bălaj în perioada școlarității și a stagiului militar
După absolvirea Școlii Normale din Oradea în avara anului 1930, rămânând în istoria acestei unități de învățământ ca unul dintre cei mai buni elevi, Mihai Bălaj și-a satisfăcut stagiul militar la Sighetu Marmației în cadrul Batalionului 10 Vânători de Munte până în toamna anului 1931, când a fost lăsat la vatră. Din acel moment a debutat cariera lui de învățător, la început suplinitor în Baia Sprie, Vama, Gherța Mare, Odoreu, după care titular la Iegheriște din 1934. Obținerea definitivatului i-a adus și numirea ca titular la Școala Primară de Stat din Seini, unde a rămas, cu excepția perioadei războiului mondial, până la moarte.[2]
Zina Pașca în perioada școlarizării
Pe de altă parte, Zina Pașca (ortografiată și Zîna sau Rozina) era și ea cel mai mic copil al familiei Pașca din Lăschia, părinții săi fiind Ioan și Maria. Familie numeroasă, cu peste 10 copii, spre deosebire de familia Bălaj, era destul de înstărită, stăpânind circa 10 ha de pământ. În familia Pașca, spre deosebire de Bălaj, Zina nu era singura care s-a ridicat, fratele cel mai mare al acesteia, Teodor Pașca devenind de asemenea învățător și subrevizor școlar. Născută la 25 noiembrie 1913 în satul Lăschia, a urmat cursurile școlii primare din localitatea natală, ulterior pe cele din Copalnic Mănăștur. În perioada 1925-1932 a fost eleva Școlii Normale de Fete din Cluj. Întoarsă acasă, și-a început cariera didactică tot ca învățătoare suplinitoare în localitățile Copalnic-Mănăștur, Săsar și Bușag, până în anul 1937, când în urma căsătoriei cu Mihai, se transferă la Seini, unde începe o nouă viață.[3]
Și totul părea să meargă strună, linia vieții lor fiind parcă dinainte stabilită. Trebuiau să fie dascăli, să-și întemeieze o gospodărie și-o familie iar liniștea să nu le fie tulburată în vreun fel. Dar tocmai primii ani de căsătorie, cei considerați ca fiind cei mai fericiți în viața oricărui cuplu, aveau să fie, de fapt, cei mai dramatici, punând la încercare trăinicia, dragostea și însăși viața celor doi. Ocuparea Ardealului de Nord în vara anului 1940 de către Ungaria horthistă, a determinat intelectualitatea sătmăreană să plece în refugiu. Cei doi tineri nu s-au lăsat mai prejos, și s-au refugiat în zona Aradului, punându-se la dispoziția autorităților locale române din aceea regiune, care i-au întrebuințat ca dascăli în diferite localități, fără a ale asigura absolut nicio facilitate în ceea ce privește hrana și locuința, toate acestea căzând în sarcina refugiaților. Ca și cum viața lor nu era suficient de dură, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și intrarea României în război au pus tinerii dascăli la grea încercare, separându-i pentru aproape 4 ani, fără să poată prevedea ce le rezerva viitorul incert și sumbru care se prefigura cel de după terminarea conflagrației.
Mihai Bălaj a fost un fost un om de lume. Foarte riguros cu sine și cu ceilalți, dar mereu printre oameni, în compania celor mai inteligente și influente personalități locale, îi plăcea să se poziționeze în centrul oricăror activitărți, fie școlare, fie cultural-artistice, voia să fie remarcat.
Analizându-i documentele rămase în urma lui, se poate observa, cu ușurință, ambiția personală de a lăsa ceva în urmă, de a-și găsi un loc în istoria locală, fapt pentru care, în unele cazuri, a jucat rolul unui cronicar neobosit, documentând experiența sa din război, istoria școlii în care a lucrat, experiențele sale dirijoral-coristice. Îi plăcea să scrie, să cânte, să țină cuvântări, atât cu tentă patriotică, cât și culturală și, era un foarte bun povestitor. Având în vedere atributele înșiruite mai sus, și neavând pretenția că povestea lui ar fi mai reușită dacă e scrisă de altcineva care, până la urmă, nici nu a fost contemporan cu evenimentele descrise, poate că ar fi mai bine ca perioada primilor săi ani de căsătorie, să fie descrisă tocmai de către acest „Domnul Trandafir” al Seiniului, personalitatea locală cea mai complexă a secolului al XX-lea:
„În februarie 1937, după introducerea în școli a străjeriei, ca cel mai tânăr cadru la școala din Seini, am fost trimis la Sf. Gheorghe la un curs de inițiere la care au luat parte vreo 400 de învățători din toate județele țării. Timp de o lună, după un program riguros am executat cântece, jocuri, exerciții gimnastice, împărțiți pe grupe, exact tot programul pe care aveam să-l desfășurăm la școală cu copiii. Deci ne-am întors acasă cu un minimum de deprinderi în această activitate, așa încât n-am bîjbîit. Întors acasă, am muncit intens pentru înființarea Stolului de străjeri și în iunie în cadrul unei frumoase festivități din piața comunei, făcând un imens careu, am ridicat catargul cu tot ceremonialul, apoi am executat cu cca 300 de străjeri, exerciții gimnastice și jocuri. Elevii, în uniforme, foarte disciplinați, au făcut o frumoasă impresie.
Curs de străjerie la Sf. Gheorghe, 1937
Festivitate străjerească, Seini, 1937
Vacanța de vară am dedicat-o întemeierii familiei, căsătorindu-mă cu învățătoarea Zina Pașca, pe care am transferat-o de la Bușag. Atunci, învățătorii de obicei se căsătoreau cu învățătoare. Și bine se făcea. Amândoi soții aveau aceeași cultură, aceleași preocupări, același salariu și nu aveau nimic a-și reproșa. Am închiriat o locuință pe strada Băii, azi casa Cărăbăț, și am mobilat-o cu bani împrumutați de la Casa Învățătorilor. Am început o căsnicie frumoasă și toate ar fi mers bine, dacă n-ar fi amenințat un nou război mondial.
În anul școlar 1937/1938, pe lângă alte sarcini mi s-a încredințat și comanda Cohortei de Străjeri din Plasa Seini. În iunie 1938 m-am deplasat la București , cu alți vreo 10 comandanți din județ, unde s-au conferit steagurile de însuși Regele Carol II, tuturor comandanților veniți din țară. Începutul anului școlar 1938/39 l-am făcut în Munții Apuseni, concentrat la Manevrele Corpului Vânătorilor de Munte. Am mers cu trenul de la Sighet până la Deva. De acolo am început operațiile înaintând spre M. N. punctual final fiind asaltul vârfului Bihor (1800 m) unde am dormit o noapte pe pat de cetină, iar în zorii zilei pe o ceață teribilă de nu se vedea om pe m, pe un povârniș stances, am coborât la vale, îndreptându-ne spre Vașcău, unde ne-am îmbarcat spre Sighet. Apoi întregul am școlar 1938/39 l-am trăit sub presiunea evenimentelor internaționale. Seiniul a fost un adevărat șantier.Se construia linia de fortificații care închidea pătrunderea inamicului pe valea Someșului pe aliniamentul Seini (cimitirul evreiesc) Măriuș (culmile Codrului). Seiniul fremăta de camioane, betoniere, ofițeri de geniu, oameni concentrați la săparea șanțurilor anticar. Comandamentul era în localul de lângă bis. ref. (internat). În primăvara 1939 s-a stabilit în localitate și comandamentul Diviziei 20 Inf. Târgu Mureș, care cu toate unitățile eșalonate aici în Poarta Someșului din Codru și până în Țara Oașului și în adâncime până la Satulung, aveau misiunea de a apăra această Poartă.
În primăvara anului 1939 am fost și eu concentrat din nou la unitate și n-am fost lăsat la vatră decât spre sfârșitul anului școlar. Și atunci numai la insistențele generalului Georgescu-Pion care mă cunoștea bine și avea nevoie de mine pe linia de străjerie. Iubea foarte mult copiii și participa cu mare drag la toate menifestațiile străjerești. La 80-100 de copii săraci le servea în fiecare dimineață câte o cană de ceai și pâine de la cantina Diviziei. Generalul avea biroul în cancelaria de la parter a școlii, iar în cele 4 săli de clasă lucrau ofițerii din statul-major al Diviziei. Școala funcționa numai la etaj și la școala reformată. În vara lui 1939 am participat la Cursurile de perfecționare de la Oradea, conduse de prof. univ. Dr. Șt. Bârsănescu, unde am avut ocazia să audiez pe George Călinescu, Șerban Cioculescu, Liviu Rusu, D.D. Roșca etc. Întors de acolo, toamna, am fost din nou concentrate la Sighet până prin noiembrie. La Sighet fusesem martor la exodul cehilor din Rusia Subcarpatică refugiați peste Tisa și aduși cu camioanele armatei la Seini la gară, iar apoi în sept. 1939 la tragedia polonezilor. Nici de astădată însă șederea mea acasă n-a fost de lungă durată. Pe 1 februarie am primit din nou ordin de chemare, unde, după un curs pregătitor de două luni la 1 aprilie am fost trimis pe două luni la alt curs pregătitor al ofițerilor de rezervă la Sf. Gheorghe, după care pe data de 30 iunie 1940 am fost înaintat sublocotenent, încredințându-mi-se comanda unui pluton la același Batal. 10 V.M. din Sighet. În iulie 1940 Batal. A ocupat poziție pe înălțimile Sorlișteanu între Vad și Coștiui. Acolo am stat îngropați în tanșee, cu ochii la Tisa până la tristul verdict de la Viena. În acest răstimp cu plutonul de pionieri al companiei de specialiști din cadrul Batal. Am primit misiunea de a executa trei punți peste Iza, una la Bârsana, alta la Nănești iar a treia la Oncești. Peste aceste aveau să se retragă tunurile noastre de munte samarizate pe cai în ipoteza că inamicul ne-ar fi respins de pe pozițiile ocupate. Toată vara, cu cei vreo 40 de oameni am tăiat scânduri, am bătut piloni enormi în albia Izei, executând niște punți cum n-au mai fost pe-acolo.
În seara zilei de 30 aug. când s-a anunțat la radio Dictatul cu privire la trnchierea Ardealului, mă găseam la postul de comandă al Batl. Cu casca la ureche împreună cu slt. Trifu, avocet în Satu Mare, originar din Chiuzbaia. Am plans cu amar și am simțit cum ni se spulberă toate idealurile. A doua zi am început retragerea din Vad, Gutîi, Baia Sprie, Șurdești, Cop. Mănăștur, Tg. Lăpuș, Fizeșul Gherlei, Sărmășel, unde am predat ce am avut asupra noastră și cei din Ardealul de Nord ne-am întors la vatră. Drumul înapoi a fost umilitor, deoarece peste tot ne-am întâlnit cu trupele hortyste invadatoare. Însuși Horty a urmat drumul spre Cluj prin Satu Mare, Seini, Baia Mare, Dej. Sosit la Seini în 12 sept. unde mă aștepta soția, am mai rămas aici până în 12 oct. timp în care am solicitat un post de învățător oriunde, dar am fost respins. Neavând ce face, m-am hotărât să trec în Ardealul liber, unde m-am stabilit la Pecica din județul Arad.
Acolo am fost utilizați ca învățători. Am găsit o cameră la o grădiniță de copii și ne-am improvizat o cameră cum am putut. Toamna a trecut cu griji, cu lipsuri și cu dorul celor rămași acasă. De fapt în noiembrie am primit trista veste a morții tatălui meu la al cărui sfârșit n-am putut fi de față. Țara era ruptă în bucățele. Regele abdicase. Antonescu și legionarii își disputau puterea. Germanii invadaseră țara. Chiar de pe aeroportul de la Arad asistasem la bombardarea Belgradului.
Nici după refugiu n-am stat prea mult acasă. În febr. 1941 am primit ordin de chemare de la unitatea mea care se stabilize în garnizoană la Hațeg. După o lună de instrucție am fost lăsat la vatră pentru lunile Martie și Aprilie, timp în care m-am pregătit și m-am prezentat la examenul de gr. II În Arad. În luna mai din nou am fost chemat la unitate. Începuse instrucția pentru plecarea pe front. Într-adevăr, în iunie, pe la mijloc, ne găseam în Bucovina, în regiunea Dorohoi pregătindu-ne de atac în direcția Noua Suliță, pe unde aveam să trecem Prutul și apoi să ne îndreptăm spre Hotin. Atacul a pornit noaptea și dimineața treceam prin Noua Suliță în flăcări. În câteva zile eram în Hotin și acesta ars și pustiit aproape în întregime. Am rămas acolo un timp așteptând noi ordine. Se spunea că noi, vânătorii de munte n-aveam ce căuta în steeple rusești, dar nemții n-au renunțat la noi și am primit ordin să mărșăluim spre dreapta, trecând Nistrul și îndreptându-ne spre Bug (Voznesensk). Noroc că forțarea Nistrului a făcut-o Divizia I-a Munte de la Predeal-Sinaia și astfel am trecut Nistrul fără pierderi. Dar din unitățile Div. I am găsit multe trupuri pescuite din Nistru zăcând înnegrite și umflate în cimitirul satului. Ne-am explicat aceste grele pierderi prin cazematele pe care le-am găsit pe malul stâng al Nistrului care au fost apărate cu îndârjire și reduse la tăcere prin lupta la grenadă. După trecerea Bugului, am ajuns la Zaporoje, trecând Niprul pe la barajul de la Dniepropetrovsk, cotind apoi prin stepă spre Nord. Acolo, în satul Malaia Beluzerka, un sat ce se întindea pe mai mulți Kilometri, Divizia a II V.M. a suferit mari pierderi, fiind practice dezorganizată. Regrupându-se apoi, ne-am continuat înaintarea fără lupte până în regiunea Melitopol de lângă Marea de Azov. De aici ne-am întors în țară pentru refacere, mărșăluind prin stepă și îndurând un strașnic frig. Am venit pe jos până la Odesa, unde ne-am îmbarcat în tren până la Hațeg. La 1 dec. eram din nou în orășelul din care plecasem înainte cu 6 luni, obosiți, plini de mizerie. Lipseau mulți dintre noi: morți, dispăruți, prizonieri, răniți prin spitale. Lăsasem la Malaia pe însuși comandantul tr. de luptă și regimentar care însuma vreo 60 de căruțe cu cai, asigurând muniția și hrana de rezervă a întregului batalion. În urma luptătorilor mărșăluiam mai ales noaptea spre a nu fi bombardați de aviația inamică, iar ziua ne camuflam prin păduri. Aveam o mare răspundere și gata de a ne deplasa în tot momentul pe drumuri impracticabile și necunoscute, aproape că nu dormeam dezechipat niciodată. Teama de a nu fi atacați de partizani era și mai mare. La Malaia aproape toate trenurile de luptă și reg. a celorlalte unități au fost distruse de tancurile rusești. Eu am reușit să-mi camuflez tot efectivul de cai, căruțe, bucătării și oameni într-o perdea de protecție (plantație de arbori) și am scăpat, fiind decorat pentru aceasta cu Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară.
Mi s-a dat o lună de concediu pe care l-am petrecut la Hălmăgel în Munții Apuseni, unde era transferată acum soția în lipsa mea. Am găsit-o acolo singură într-o cămăruță modestă, așteptându-mi cu mult drag. Bucuria însă n-a fost de lungă durată. După Crăciun iarăși am fost chemat la unitate, fiind încadrat adjutant al Batalionului, un fel de secretar-șef care primește întreaga corespondență, prezentând-o comandantului și apoi redactând răspunsurile etc. Batalioanele au fost refăcute și se vedea că o nouă plecare în Rusia e iminentă.[4]
3 iulie 1941. Hotin. Fotografie realizată în fața bisericii
„Sătenii din Bucovina întâmpină
cu drag pe dezrobitori”
Octombrie 1941, Ucraina
Intrarea în Odessa, noiembrie 1941 Intrarea în Hațeg, 5 decembrie 1941,
„întorși biruitori”.
Corespondența pe care o reproducem aici acoperă perioada martie-noiembrie 1941. Este formată din scrisori și cărți poștale și are o notă personală întrucât este vorba de corespondența privată a doi soți. În general, cu mici excepții, discuțiile celor doi se axează pe chestiuni de ordin personal-profesional întrucât „cenzura”nu permitea transmiterea informațiilor de ordin militar. În timp ce cărțile poștale aveau inscripționate mesajul „Atențiune: Nu se scrie nimic în legătură cu armata. Nu se pune localitatea”, scrisorile trimise în plic, erau deschise și citite de biroul de cenzură, fiind uneori, poate intenționat, întârziate să ajungă la destinatar, pentru ca informațiile din plic să-și piardă valabilitatea strategică.
Tonul scrisorilor este în general unul pozitiv, optimist, cei doi soți împărtășindu-și sentimente de bucurie, încântare, entuziasm, sperând la o revedere cât mai grabnică. Uneori, tonul scrisorilor se schimbă profund, Ziana și Mihai având moment de cădere, influențate de evenimentele cotidiene, atât de pe front cât și din refugiu. Atunci, optimismul tineresc al soților, este dat la o parte, învățătorii devenind triști și deznădăjduiți, îngrijorarea față de soarta celuilalt iar amenințarea morții acaparându-i. În acele moment de răstriște sufletească, singura lor alinare devine rugăciunea și credința în Dumnezeu și Providență.
De fapt, corespondența „de dragoste” a soților Bălaj evidențiază un personaj absent sau secundar din viața publică a lui Mihai, dar atât de prezent în universul său privat: soția sa, Zina. Având o statură mică dar binecuvântată cu o frumusețe fizică tipic interbelică, Zina cea firavă, alintată „Cicuța”, s-a dovedit a fi o persoană cerebrală, extrem de realistă și bine înfiptă în viața de zi cu zi a acelor timpuri. Personajul cel mai puternic din această relație, stânca, din umbră, de care s-a agățat Mihai, Zina a manifestat o foarte mare toleranță și înțelegere față de activitățile extraprofesionale și extrafamiliale ale soțului ei, împărtășindu-i pasiunile și preocupările. L-a urmat în toate și s-a supus întrutotul soțului ei, hrănindu-i, astfel, orgoliul de cap al familiei, în fapt, dovedind că ea era creierul și coloana vertebrală a acestei relații. Nici pe departe la fel de talentată ca soțul ei, Zina a compensat prin dragostea și grija aprope maternă pe care i-o purta lui Mihai, alintat „Cicu”, prin hărnicia, spiritul de sacrificiu, dedicarea și preocuparea constant pentru îngrijirea gospodăriei și a imaginii publice a soțului.
Asemeni soțului ei, după căsătorie, Zina a fost implicată în activități extrașcolare, care necesitau deplasarea în alte localități, fie în vederea dezvoltării profesionale, fie în vederea organizării unor activități cu copiii. În 1938, a participat la cursul de străjerițe de la Predeal, la Seini organizând stolul de străjeri-fete. În fiecarea vară se implica în organizarea taberelor școlare, în județul Cluj, la Lomb, participa la cursuri de perfecționare profesională etc. În refugiu, ea era cea care, în lipsa soțului, se preocupa de găsirea unei locuințe, aprovizionarea cu cele necesare supraviețuirii, ea era persoana de legătură a soțului ei, cu Inspectoratul Școlar, cu directorii, alte cadre didactice, preoții, rude și prieteni. Ea era casierul familiei, precum și principala sursă de aprovizionare a soțului plecat la război, cu haine și alimente.
Curs de străjerie, 1938
Aspecte din timpul refugiului
Fire mai puțin expansivă decât soțul ei, Zina nu pare preocupată de stabilirea unor relații foarte apropiate cu alte persoane, în localitățile prin care a trecut, în refugiu. Ca și cuplu, aveau un cerc de prieteni și apropiați, dar sunt convins că acest lucru se datora mai degrabă lui Mihai, veșnic interesat să-și lărgească orizonturile relaționale, decât Zinei. În acest context, fiind mai retrasă, Zina și-a găsit alinare în munca de membră a Crucii Roșii, în activitatea didactică și mai ales în activitățile gospodărești, sperând să-și revadă soțul teafăr și nevătămat și să se întoarcă împreună la Seini.
Materialul de față documentează primul an al corespondenței lor private. Scrisorile[5], cărțile poștale[6] și fotografiile[7] soților Bălaj sunt inedite, nepublicate până în prezent, probabil lipsite de interes pentru cercetătorii care au răsfoit documentele cuprinse în Fondul Personal Mihai Bălaj, deținut de Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale. În ciuda caracterului privat al corespondenței, consider că, prin publicarea scrisorilor, aceasta reprezintă cea mai bună mărturie despre perioada celui de-al Doilea Război Mondial, participarea pe front a unor militari, despre dramele familiilor refugiate și problemele cotidiene cu care s-au confruntat acestea, completând perfect „Jurnalul de front” pe care Mihai Bălaj l-a întocmit, în cea de-a doua sa participare la războiul de pe Frontul din Est, în perioada 1942-1943.[8]
Iar contextul publicării corespondenței unui militar român care a străbătut exact teritoriile disputate azi între Ucraina și Rusia, nu poate fi mai potrivit și actual.
1.
2 martie 1941
Cicuță dragă,
Cu cât trec zilele, cu atât mai mult regret după clipele petrecute împreună. Mâine e săptămâna de când ne-am despărțit și mi se pare atât de mult. Vin seara acasă și așa e de pustie camera fără tine. Zilele comune trec cumva cu lucru, dar Dumineca e tare plictisitor cum a fost eri. În sărăcăciosul acesta de oraș nu afli nici o plăcere deosebită. M-am gândit la posibilitatea unei întâlniri a noastre. Și aceasta s-ar putea face într-o duminecă, la Deva, și nici unul n-am lipsi dela datorie. De aci la Deva sunt vreo 42 km și este cursă de autobuse. Dacă ai putea veni și tu cu autobusul dela Hălmagiu, atunci ar fi bine. Interesează-te de mersul autobuselor, pentru mai târziu. Eventual ai putea veni cu trenul până la Brad și numai de-acolo cu autobusul. Aștept nerăbdător prima ta scrisoare. Complimente notăreștilor. Pe tine te pupă cu dor și drag, Cicu. Lui Trandafir poți să-i spui că și aici e tot ca la Arad.
2.
Vineri, 14. III. 1941
Dragă Cică,
Eri dimineață la orele 8 am sosit în Hațeg, după ce în gara Simeria am așteptat vreo 6 ore, legătura. Deoarece am intrat imediat în program n-am avut răgazul necesar să-ți scriu. Dar nici comoditatea necesară, deoarece e foarte greu de găsit aci o cameră. Astă noapte am dormit la hotel, abia azi am găsit o cameră mică pe care am închiriat-o cu 400 lei. Am găsit aici pe Trifu, pe Bolchiș și alți camarazi refugiați. Mihăilescu e tot aici. Duminecă sau într-o seară am să-ți scriu mai mult. Acum am căutat să-ți scriu ca să nu mai ai grije de felul cum am sosit. Munții din jur sunt plini cu zăpadă, aci încă e soare și nu așa frig. Nimeni n-are voie să umble în manta așa că chiar de-aș avea-o n-aș putea-o purta. Mănânc la popotă, destul de bine. Cica cum se simte, eu destul de rău. Ai primit ceva scrisori? Eri m-am întâlnit pe-aci cu Lenghel subnot. S-a refugiat aci pe data de 2 Martie. Cică dragă să fii bună și să îmi scrii mult, tot ce faci în lipsa mea. Te pup dulce, cu dor și drag, Mihai.
3.
Sâmbătă 15 III ora 10 Seara 1941
Scumpă și dragă Cică,
Eri ți-am expediat grăbit o c.p. deoarece nu aveam timpul să-ți scriu mai detaliat. Acum fiind sâmbătă seara și având puțin răgaz vreau să stau mai mult cu Cica mea dragă de vorbă și să-i povestesc tot ce s-a întâmplat cu mine de când ne-am despărțit. După plecarea motorului, m-am îndreptat supărat spre tren, urcând în vagon. La 927 am plecat și am ajuns la Simeria 1 noaptea. Am călătorit destul de bine, dar mi-a fost somn și mă gândeam ce bine ași face nanica lângă Cica. La Simeria am luat un ceaiu și apoi am dormit cu capul pe o masă din restaurantul gării până la orele 6 dimineața când am avut tren spre Hațeg. Dela Simeria până la Hațeg am mai substituit trenul odată loc. Subcetate, astfel am ajuns la Hațeg, la orele 8. Imediat m-am dus la locuința lui Trifu, unde m-am spălat și curățit, apoi m-am prezentat la Bir. Mob. și după aceea la dl. Colonel. Am fost repartizat la Cmp. Cdă loc dl. Căpit. Ioniță și am primit plot. de Pionieri.
După masă m-am dus la program. Spre seară m-am dus la Bolchiș să caut vreo cameră, dar n-am găsit nicăieri, așa că prima noapte am fost nevoit să dorm la hotel. Orășelul acesta este mic și sunt mulți funcționari, apoi refugiați și acum ofițeri, camerele disponibile prin urmare ocupate. A doua zi am fost condus la o cameră foarte luxoasă, dar incomodă, deoarece trebuia să trec prin alte vreo 2 camere ca să ajuns la ea. Este așa de luxoasă locuința ca și a Crăciuniții. Azi am renunțat de-acolo spunând stăpânei – o văduvă bătrână de avocat- că persanele ei nu sunt potrivite pentru bocanci care vin plini de noroi dela instrucție și că nu pot transforma un salon în dormitor. Astfel am plecat la o cameră mai mică într-o locuință unde sunt alți doi colegi învățători concentrați, unul din Someș și unul din Maramureș. Aici mă simt mai comod și cred că mă voi odihni mai bine, numai Cica îmi va lipsi să facă nănică la mine pe piept. Aici, în cămăruța aceasta, Cicu și-a pus cele 2 fotografii pe masă și o are pe Cica mereu trează înainte. Voi visa cu Cica și asta va fi destul deocamdată. După cât mi s-a spus concentr. va ținea până în 8 aprilie, așa că Cica să fie cu răbdare până atunci și cuminte. Cicu e cuminte. Dealtfel foarte ocupat și obosit,toată ziua în vânt și frig, abia așteaptă să vină seara să se culce și să se odihnească.
Dimineața la 6 scularea, când Cica abia să întoarce pe cealaltă lature. Deja am început să mă înnegresc de vânt și să-mi crape buzele. Frig nu-mi este. Unui ostaș nu-i este permis să-i fie frig. Toată ziua fără manta, deși aproape în fiecare zi a fulguit și a înghețat. Mții Retezatului sunt albi de zăpadă și sunt de o frumusețe rară la orizont. Nici un fel de distracție nu-i. Oamenii sunt tăcuți. La popotă luăm fiecare masa și apoi plecăm la treburile noastre. Ziarul îl cumpăr regulat și-l citesc. Am vorbit cu Mihăilescu, e cam supărat, n-am făcut nimic. Fata i-a rămas dincolo. Spunea că probabil va veni. Rusan încă este pe-aici, dar fiind detașat într-o comună vecină n-am convenit încă cu el. Mă bucur mult că m-am întâlnit aci cu aproape toți camarazii dela Sighet. Așa încât am de-a face cu oameni cunoscuți și aproape toți refugiați. Ne consolăm unii pe alții, ne îmbărbătăm pentru viitor. Mâine e Duminecă, dar totuși nu sunt liber, preiau de serviciu pe Batalion și în această calitate o mulțime de îndatoriri, așa încât mâine noapte nu voiu putea nici dormi. Tu în acest moment poate faci nanica și te-ai culcat supărată pe Cicu dece n-ai primit scrisoare azi. Vei primi mâine Cică dragă. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Cica va merge mâine singură la bis. Să se gândească și la mine. În fiecare dimineață pap pogăcele și cârnați. Sunt foarte bune.Porțiile la popotă sunt mici și o mică completare nu strică.
Cică dragă m-am sculat, bună dimineața. Azi e o zi frumoasă, senină. Vei merge singură la biserică. Care ți programul? Să te gândești și la Cicu. Te pup Mihai.Să-mi scrii tot și mult. Salutări la Tăienești și Pătrășcani. Pe tine Cică dragă te pup dulce, dulce Cicu.
4.
Marți, 18 III. 1941
Cică dragă,
Mâine se împlinește săptămâna de când am plecat de-acasă. Mi se pare mult de-atunci și încă n-am primit nici o știre dela tine. Eu îți scriu a treia scrisoare. Sunt bine Cică dragă. Dar sunt cu gândul mereu la tine, ce vei fi făcând singură în străinătatea aceea? Te-ai obișnuit cu această situație? Cine doarme cu tine? Fetița sau duduia? Eu sunt mereu ocupat, de dimineața dela 6 până seara la 8 și chiar după această oră trebuie să pregătesc program pentru a doua zi. Mă întâlnesc zilnic cu Șuta. Eri fiind aci târg a fost pe-aici Nichita, care-i învățător într-o comună din apropiere. Eu nu m-am întâlnit cu el cu toate că l-am căutat. Citesc chiar acum o corespondență din Universul în care se spune că jand. unguri au ucis pe înv. Nistor Iosif. Stau buimăcit. Doar Nistor era trecut dincoace. O fi mers la Crucișor? În zilele aceste trebue să-mi scrii. Aștept nerăbdător. Cică să ai grije de tine. Pe aici tot frig. Îngheață în fiecare noapte. Bine că mi-am adus flanela. Pachetul pe terminate. Lui Trifu tare i-au plăcut pogănelele. Te pup Cică scumpă, mult, mult, Mihai.
5.
Joi seara, ora 9, 20.III. 1941
Cică dragă,
Astăzi când mă înapoiam de la câmp am avut plăcuta bucurie de a găsi o scrisoare de la tine pe pat. M-am bucurat mult. Tocmai era și Șuta la mine. Îmi pare bine că nu ești tristă și deocamdată nici nu ai pentru ce fi. Dacă lucrurile nu se vor schimba, atunci pe la 10 Aprilie voiu fi acasă. Să nu mai ai nici o grije. Cicu e cuminte. El știe să respecte pe Cica lui scumpă și dragă. M-a bucurat deasemenea scrisoarea deacasă. Tocmai le scrisesem o carte poștală alaltăieri. Dece nu scriu oare cei dela Mănăștur? Cine știe ce gânduri îi pasc. Nu-i nimic că te-ai dus la cinema, dar cu cine ai venit acasă? Eu te-aș invita la mine, dar nu se merită să vii acum pe frigul acesta și apoi despărțirea noastră nu va fi așa de lungă ca să nu avem voința necesară s-o suportăm cinstit. Legătura este proastă și cheltuielile mari. Cu atât ne vom bucura mai mult la întâlnire.
Lui Dumitru să-i spui că o oră l-am suplinit, deci să-mi rezerve sticlele de bere necesare. Lasa-l săracu să petreacă că nu face altceva decât continuă viața dinainte! În ce privește pașaportul chiar voiam să-ți scriu. Fă și tu ce a făcut Florica Teianu și scoate pașaportul. Dacă ți-o trebui vreun act militar de al meu, ți-l voiu trimite. Să-l faci cât mai repede. Dar dacă vom putea merge de Paști până acasă.
Unui coleg care este refugiat aci i-a venit dela Inspectorat un fel de fișă în care îi cere mai multe date și printre ele și aceia că să numească 3 comune unde ar vrea să fie numit. Probabil vei fi primit și tu așa ceva. Și vei fi răspuns. Ce rău că n-am putut să ne sfătuim asupra posturilor pe care le-ai cerut. Mă gândeam că ar fost bine să ceri lui Stănescu să-ți recomande niște sate bune. În cel mai rău caz rămânem unde suntem. Decât să mergem într-o regiune săracă și departe de centru, mai bine rămânem deocamdată acolo. Cu rebeliunea ce mai vor? Eu am trimis declarația, deci nu cred că-i nevoie de alta. Dacă se mai cer ceva date de la Inspectorat acolo-i statul personal de unde poți lua totul.
Mi-am făcut fotografii pentru memoriul militar și m-au costat 180 lei. Mai am 1400 lei. Îți scriu acuma seara, deoarece mâine plecăm într-un exercițiu la Hunedoara, de unde ne vom reîntoarce prin munți numai Sâmbătă d.m. Așa că mâine noapte vom dormi în ceva comună de lângă Hunedoara.
Cică dragă, mă simt bine, numai tu îmi lipsești. Totuși îți am fotografia cu chipul tău dulce surâzând înaintea mea, pe care îl pup, și apoi voiu face nănică. Numai că prea dimineață trebue să mă scol aci, când e somnul mai dulce. Pogăcelele mi-au trecut. Era să-ți scriu ca să-mi mai faci dintr-un kilogram și să mi le trimiți, prin poștă, dar lasă. Din cârnaț mai am cât voiu lua mâine cu mine de merinde.
Ordonanța mea este din Smoșcheși.Mai este pe aici croitorul Dragoș din Rovine. Apoi m-am întâlnit cu un elev refugiat din Oncești, Maramureș, e aici la liceu. Despre publicația din Mon. Of. mă voiu interesa și eu la Primărie aci și voiu scrie. Altceva, deocamdată, Cică dragă n-am ce-ți spune. Numai că să fii bună și că te pup dulce, dulce. Dacă vei fi bună vei primi un frumos cadou de paști. Cu dor și drag, Cicu.
6.
Hațeg, 22 III, 1941
Cică dragă,
Este numai o săptămână de când ai plecat și mi se pare așa de mult. Te doresc și ași vrea să fii mereu în preajma mea. Eu sunt bine, mereu ocupat. Dela tine încă n-am primit vreo scrisoare. Ce e nou? Salarul l-ai primit? Al meu cât este? Ai cumpărat lemne? Prima cutie de keksuri am terminat-o azi. Din celelalte mai am. Convenind, a doua zi după plecarea ta cu dna Mihăilescu, mi-a exprimat regretul că n-am cercetat-o. Sâmbătă seara cu Trifu și alți camarazi am fost invitații lui Mihăilescu, acasă. Am jucat r. până târziu și ne-am simțit bine. M-am gândit și la Cica, poate și ea făcea acelaș lucru. Timpul a fost rece în ultimele zile pe-aici. A plouat, a nins și am înghețat. Cică scumpă, mă întorc cu 5 ani în urmă și cu acest prilej îți închin gândurile mele de devotament și dragoste adevărată. Te pupă cu dor și drag, Cicu.
7.
Miercuri, 26 III. 1941
Cică dragă,
Imediat Duminecă după ce îți pusesem pe poștă o c.p. am primit scrisoarea ta închisă, iar azi la amiazi, pachetul. Tot ce-mi trimiți tu mă bucură. Comunicările dese pe care ni le facem ne dau prilej de a fi în orice moment cu gândul unul la celălalt. Dar nu-mi convine că mi-ai trimis atâta șuncă. Trebuie să știm economisi, de-acum înainte carne vom mânca numai la zile mari. E bună șunca. Și pogăcelele. Nu mi-ai scris nimic referitor la numirile noastre. Pe-acolo nu s-a primit nici un ordin? Cică dragă, eri am scris acasă și le-am trimis fotografie, nu știu de va ajunge. Acum am citit mai amănunțit despre Nistor. A mers acasă cu pașaport. Totuși, în gara Valea lui Mihai a fost prins și asasinat mișelește. Eri fiind sărbătoare am fost la biserică. Am profitat de faptul că fiind aci misiuni, m-am mărturisit și cuminecat la un călugăr. Așa-i că-i bun Cicu? Cred că pe Luni într-o săptămână voiu fi acasă. Abia aștept. Mi-e dor de Cica mult, mult. Pe-aici tot cam frig, munții acoperiți cu zăpadă. A răsărit ceapa. Pe când merg acasă să fie ceapă verde. Fetița tot cu tine doarme? Pe la școală ce-i nou? Griji de tine. Popota ne costă zilnic cam 75-80 lei. Mai am 1000 lei. Cu ce crezi că e bine să te aprovizionezi, fă-o. Cu gândul mereu la tine, te pupă dulce Cicu.
8.
Pui, Vineri, 28 III, ora 21
Dragă Zina,
Îți scriu din oărșelul Pui, vreo 20 km de Hațeg spre Petroșani. Am venit azi dimineață aci. Duminecă dimineață vom fi din nou la Hațeg. Și după câte se aud s-ar prea putea ca pe Miercuri să-ți fac surpriza de a fi acasă. Cel puțin așa se zvonește. Cică dragă, în momentul când ar trebui să aniversăm 4 ani sunt cu gândul și sufletul la tine și-ți doresc tot ce-mi dorești tu mie. Pe munții aceștia sunt bune pogăcelele și șunca. Mai ales că mâine noapte vom dormi într-un vârf de munte sub cerul liber. S-a făcut cald. Te pup dulce și aștept nerăbdător să te revăd, Cicu.
9.
Duminecă, 23 III, 1941
Cică dragă,
Cred că azi d.m. când te vei înapoia de la biserică vei primi scrisoarea pe care ți-am trimis-o Vineri. Aseară m-am înapoiat dela Hunedoara, obosit, am făcut o baie bună și m-am odihnit bine. M-am sculat cu gândul la Cica mea cea dragă și cred că și ea tot cu gândul la mine s-a sculat. Astăzi poate voiu mai primi și eu o scrisorică. Sunt bine. Timpul neschimbat. Tot cam frig, dar secetos. Citesc și eu ziarul zilnic și sunt la curent cu cese petrece. Scumpetea văd că e tot mai mare. Ai grije de unsoare. N-ar fi cazul să mai cumperi ceva făină? Cărnații mucezesc ei, dar nu se strică. Pe care i-am adus eu s-au făcut albi, dar gustul a rămas f. bun. Te pup cu drag și dor, Cicu.
10.
Hațeg, 19 V 1941
Cică dragă,
După ce cu durere în suflet m-am despărțit de tine, am ajuns la Arad cu bine. Acolo am plecat la liceu, unde m-am văzut afișat reușit și am vorbit cu petre, care tocmai ieșea dela examen. A trecut și el. Am convenit cu Teianu și cu Bandici și alți colegi. La 9 am mers la tren și am stat în vagon până la orele 12 ½ deoarece acceler a avut întârziere. Astfel am ajuns la Simeria dim la 5, iar la 7 am fost la Hațeg. Aici nimic nou. Bat. Acum a sosit dela petroșani. Am convenit cu toți camarazii. Mulți încă n-au sosit, așa că întârzierii mele nu i s-a dat vreo importanță. Sunt tot la aceeași Comp. Până la Simeria am călătorit pe culoar neavând loc de șezut. Am sosit foarte obosit la Hațeg. Toată ziua am umblat după cameră și abia spre seară am găsit o cameră bună și aproape. Dar înainte de-a mă culca am ținut să stau de vorbă cu Cica mea dragă. Deja mi dor de ea. Aș vrea s-o am aici și s-o pup dulce. Mâine îi voiu scrie și lui Ghiță, am și cumpărat timbre. Dacă vine ceva de-acasă să-mi trimiți . Am păpat bine șunca cu ouă și cu hrean. Până nu termin șunca nu merg la popotă. Cica să nu fie îngrijorată, să fie bună. Cred că nu plecăm nicăieri de aici. Dac-o fi să plecăm te-oi aviza eu. Pentru cameră plătesc 500 lei. Am vorbit cu Mihăilescu. Dș. Viorica a venit și se găsește la Ilie Lazăr în Buc. Îi este unchiu. Dar nu s-au căsătorit încă. Cică dragă, mă culc cu gândul la tine și te pup dulce, dulce, Cicu.
Timpul plăcut, cam plouă. Mții au zăpadă.
11.
Hațeg, 22 V 1941
Cică scumpă,
Alaltăieri ți-am trimis în grabă o c. poștală prin care îți împărtășeam celea ce am făcut după despărțirea de tine. Dacă știam ce este pe-aici mai rămâneam acasă vreo 2-3 zile, deoarece dela venire până acum n-am făcut prea multă treabă. Concentrații sosesc cam anevoie. Totuși eu sunt mulțumit că am putut fi punctual la datorie. Timpul trece cam greu în afara programului. Orășelul acesta este așa de mic încât am ajuns să cunosc aproape toate figurile cari se plimbă pe stradă, așa că nu-mi mai face nici o plăcere să plec nici la plimbare. Mă retrag în camera mea, citesc ziarul și mă gândesc la Cica mea dragă. Cât de gigea este ea, ce sănătate tinerească are, cât de mult a iubit-o Cicu în ultimul timp și totuși cum a trebuit să rămână ea singură acuma când ne-am fi bucurat împreună de frumusețile lunii mai. Da Cică dragă, mă gândesc cu atâta drag la tine și te văd în rochița pepita cu pantofii albi și te pup toată, toată… De ce-mi ești așa de dragă?
Dar îmi închipui că și Cica se gândește la Cicu tot cu atâta drag. Să nu te încrezi c-atunci retrag tot ce am spus. Vreau ca Cica să rămână tot bună și scumpă. Să fie cuminte și totdeauna să se gândească la demnitatea ei. Ispite momentane și trecătoare să nu-i tulbure seninătatea zilelor viitoare. În ce mă privește pe mine eu tot la fel gândesc.
Două zile după venire n-am mâncat la popotă. Acum iau masa acolo. Dar îmi întregesc rația cu puțină șuncă, acum ea fiind sfârșită voiu începe cu cârnații apoi cu slănina. Keksurile sunt foarte bune. De câte ori îmbuc una mă gândesc la Cica. Sunt dulci ca pupăturile ei. Din likeur mai am jumate sticla. Ziua de Sf. Ctin și Elena a trecut fără să o observ. Am fost ocupat. M-am gândit în tot cazul la faptul că poate voi veți fi petrecând. Aștept nerăbdător scrisoarea ta să văd ce e nou p-acolo în lipsa mea. Eri i-am scris și lui Ghiță spunându-i că ai rămas cam singură dar oțelită deja în astfel de despărțiri. N-ai primit ceva de dincolo? Pe-aici de când am venit plouă cam de 3 ori pe zi, dar nu-i frig. Nori negri se rostogolesc peste Carpați și îndată de descarcă, apoi iar se înseninează.
12.
Sâmbătă, 24 V 1941
Cică dragă și scumpă,
Eri d.m. am primit scrisoarea ta la care încă nu mă așteptam, fiindcă mi-ai luat înainte. Dar se prea poate că la ora când primeam eu primeai și tu la Rovine. Înafară de c.p. îți mai trimisesem alaltăieri dimineață, ajică joi, o scrisoare închisă. Desigur că ai primit-o. Cu cât trec zilele tot mai dor de tine Ciculină dragă. Și eu numai pe tine te am și numai lângă tine mă simt bine. Dar dragă trebuie să fim tari. Nu suntem numai noi în această situație. Caut să mă îmbărbătez, dar dorul după Cica mea tot mă învinge. Mai ales când îți scriu simt ceva așa de greu în piept.
Cică dragă, dacă am rămânea aici până la Rusalii te-aș chema să vii la mine. Poate și mai repede dar acum nu știu ziua în care vom pleca. Îți comunic cu caracter secret, nu pentru că ar fi vorba de nu știu de ce mare lucru dar așa ca civilii nu trebuie să știe ce facem noi, că până acum în săptămâna aceasta ne-am pregătit cu de toate, iar săptămâna viitoare așteptăm ordin să plecăm din localitate. Ziua n-o știu. Când vine telegrama. Că unde ne-om duce nu se știe. S-ar spune că vom schimba vreo altă unitate care stă prea demult pe zonă. Dar s-ar putea să nu plecăm deloc. În orice caz te voiu aviza de plecare, comunicându-ți noua adresă. Dar partea sedentară a Batal. Tot aci rămâne așa că poșta sosită eventual în urma noastră ni se va trimite după noi. Cica mamii dragă să nu fie supărată de asta. După ce termini școala vei putea veni acolo la mine unde voiu fi. Tu să ai numai grije de tine, că toate vor fi bine. Ca să nu te pui așa pe gânduri singură mai pleacă pela (nume indescifrabil), pe la Pătrașcu, mai stai de vorbă și nu vei mai fi răpită de alte gânduri. Cicicu îți este mai fidel ca oricând, nu numai în fapte dar și în gânduri. Acum le-am scris și acasă la Roșiori și le-am răspuns și la R. de Vede. În ce privește alimentele stau bine. La slănină nu m-am atins, cârnațul nici jumătate nu l-am consumat, zahărul intact, kekurile jumătate păpate. Așa sunt de bune. Mâine fiind Duminecă voiu merge la biserică și voiu mai aranja unele lucruri pe cari le am. Acum mă culc fiind obosit deoarece azi înainte de masă am făcut marș de antrenament. Ași face nanica la Cica pe piept și ași păpa-o toată. Abia acum îmi dau eu seama cât de rău am făcut că nu te-am păpat de tot și să te aduc cu mine. Servus Cică scumpă, să visezi cu mine și te pup dulce peste tot – Cicu. Mâine voi continua.
Dragă Cică,
M-am sculat. N-am dormit prea bine, având mai multe gânduri, printre care cele ale serviciului. Am vreo 40 de cai în primire și căruțe pe care le comand eu, cari îmi dau mult de lucru. Eri și azi a fost timp frumos. Doar s-o îndrepta ca să nu aducă atâtea griji oamenilor. Cicica ce va face azi oare? Desigur va merge la biserică, apoi se va plimba și va da poate pe la Pătrașcu. Va veni acasă singură și va păpa dar nu cu așa de mare poftă pentru că Cicu nu-i cu ea… Nu, Cicu este întotdeauna cu tine, numai să-l simți. El mereu îți urmărește toate gândurile.
Cică dragă, m-am schimbat. Așa-i de bine că le am toate curate, dar mă gândesc că atunci când nu vor fi rânduite și curățate de Cica nu mă mai voiu simți așa de bine în ele.Chiar acum mă cheamă Dl. Colonel.Te pup dulce, dulce, Cicu tău
13.
Copșa Mică, 3 VI. 1941
Dragă Cică,
După plecarea ta am rămas cam amărât. Îmi făcea impresia c-a fost un vis întâlnirea noastră. Cu cursa II-a voiam să alerg după tine la Subcetate. Dar imediat ne-am pregătit de plecare. Peste noapte am dormit în tren. Iar dimineață la orele 4 am plecat. Îți scriu de lângă Blaj, unde am ajuns la orele 3 d.m. Călătoria este plăcută. Natura, pe unde trecem este f. frumoasă, ca în primăvară. Este cald, dar stăm comozi, desculți și numai în cămașe, pe pături întinse pe fân. Cică dragă, sunt curios tu cum ai ajuns acasă și cum te simți. Să nu fii supărată, Cicu îți va scrie des și nu te va uita. Din alt punct al călătoriei îți voiu scrie din nou, ca să vezi că în fuga trenului gândul îmi zboară tot mai mult la tine, cu toate că distanța se mărește cu fiecarea învârtitură a roților de tren. Să-mi scrii zilnic ca atunci când îmi vei trimite să am un întreg jurnal al tău. Pune-mă la current cu tot ce se întâmplă pe la Pecica. Cu locuința, dacă vei putea fă cum am vorbit. Pe lângă ciorba ce-o primim de la cazan, mâncărușa îmi prinde bine și mănânc cu poftă. Citim ziarele ca să nu se plictisim și admirăm frumusețile Ardealului. Cică, te pup dulce și îți mulțumesc că te-ai oboist să mă cercetezi, cred că nu regreți. Cu tot dragul te îmbrățișez, Cicu.
14.
Ploești 4 VI 1941
Cică dragă,
Ieri ți-am scris o scrisoare din Blaj, iar azi ți-o trimit din Ploești. E ora 6 d.m. și pe cum vezi n-am ajuns încă decât aci. Noaptea a trecut bine, dormind atât cât se putea. Priveliștele Carpaților ne încântă și abia acum ne dăm seama de frumusețile Țării. Cu mâncarea încă stau bine. La Ploești eventual mă voiu mai împrospăta. Eri a fost un timp admirabil, prea cald. Pe când azi dimineață, pe la Brașov, ne-am trezit cu o ploaie deasă și rece și tot rece este și acum d.m. Chiar acum am scris și la Roșiori, acasă. Și la gara Ploești o voiu timbre. Câte într-o gară stăm ore întregi și atunci eșim. Glasul roților de tren…îmi produce în suflet nostalgie și gânduri, gânduri îmi trec prin minte. Mai ales mă gândesc la Cica mea dragă, sper că și ea la Cicu. Trenul s-a pus în mișcarea nu mai pot scrie. Reiau. Am citit că terminați cursurile în ziua de 7 c chiar mai repede cum credeai. Sunt curios să primesc știri dela tine. Cred că numai peste vreo 10 zile le voiu avea. Până atunci, cu gândul veșnic la tine, te pupă dulce Cicu.
15.
Bacău, Joi, 5 VI 1941, ora 7 seara
Dragă Cică,
Călătorind pe Valea Siretului, atât de încântătoare, am ajuns la orele 7 la Bacău. Am călătorit bine. A fost azi o zi senină, cu un cer adorabil. Tot parcursul drumului și de astădată mi-a fugit adesea la tine. Desigur, déjà vei fi primit prima mea poștală trimisă în cursul drumului, dela Blaj. Dela Mărășești ți-am trimis Ardealul și R. Nouă. Poate vei auzi unele vești cu privire la situație. Am auzit și eu în cursul drumului. Ce va fi cu adevărat vom vedea. Poate că am ocazia să cunosc și Basarabia. Tu să nu fii îngrijorată. Mâine vom sosi poate la destinație, deci e ultima noapte dormită în vagon. Nu sunt oboist, pentrucă dorm când vreau. Însă ziua nu pot dormi, neputându-mă sătura de priveliștile frumoase ce-mi oferă dealurile Moldovei. La sosire îți voiu scrie din nou. Transmite salutări, respective sărutări de mână fam Teianu, Pătrașcu, Duduiei și lui Dumitru. Pe tine te pup cu dor și drag, Cicu.
16.
Bracșa, Duminecă 8 iunie 1941, ora 5 d.m.
Cică dragă,
Se împlinește săptămâna de când eram împreună fericiți, la Hațeg. Iată însă că în așa de scurt timp am ajuns la două extremități ale Țării. Totuși, cu cât distanța se mărește între noi, sufletește ne apropiem tot mai mult. Aceasta simt eu. Cred că și tu la fel.
Cu drumul făcut până aci am căutat să te țin la current trimițându-ți din diferite puncte atinse câte o carte poștală scrisă din fuga trenului sau în moment de popas. Astfel ți-am scris din Blaj, Ploești, Mărășești, Bacău și Cacica, unde am debarcat. După debarcare am făcut un drum de vreo 20 km ajungând seara târziu, pe la orele 10, în comuna Bracșa, unde ne-am aranjat în cantonament. Este un sat frumos cu case frumoase. Am găsit case mari goale, din cari s-au repatriate nemții și ne-am instalat noi în ele. Desigur că am găsit aci pe frații de arme germane. Aproape nu este comună în care să nu se găsească. Eri și azi m-am refăcut după oboseala drumului. Am făcut o spălătură bună, m-am primenit și mi-am dat hainele murdare la spălat. Stau la o familie de țărani înstăriți, refugiați din Cernăuți și plasați într-o gospodărie de-a unor nemți repatriați. Era bine aci. Tocmai voiam să-ți comunic adresa ca s-mi scrii la gazdă. Dar azi la amiază am primit ordin să plecăm într-o altă comună, la vreo 10 km de aci. Deci, mâine dimineață plecăm și după stabilire îți voiu da o adresă. Așteptăm să ni se comunice nr. Of. Poștal military și atunci chiar dacă vom schimba mereu cantonamentul, scrisoarea tot mă găsește.
Eu știu că tu arzi de nerăbdare să-mi comunici unele lucruri și mai ales eu aștept nerăbdător vești de la tine. Dar dacă nu se poate, n-avem ce face. Eu sunt liniștit știindu-te pe tine sănătoasă, având de toate și mai ales cuminte. Ai mai primit ceva de peste graniță? Să-mi comunici. Cică scumpă, nu mă neliniștește nimic. Cum va vrea Dzeu. M-am gândit mult. Dar împotriva soartei nu poți lucre. Lumea vorbește multe. Au auzit venind încoace multe știrri alarmist… că România îndemnată de Germania a dat ultimatum Rusiei, că vreo 2 divizii germane au fost desarmate în Rusia, după ce lise permisese să treacă prin această țară și că ultimatumul nostrum expiră pe ziua de 5 iunie. Iată că nu-i adevărat, că până acum nu s-a produs nimic. Totuși, prezența atâtor trupe germane și române aci arată că poate să se întâmple ceva. Nu știu însă când. În tot cazul, dacă ar fi să se întâmple, ași dori să-mi sacrifice viața nu pentru Basarabia ci pentru scumpul nost Ardeal, în luptă cu Ungurii. De ce să nu vorbim pe față? Dar repet că se poate să nu luptăm. Prezența noastră aci este o precauțiune. Se vorbește că Rușii nu vor da Basarabia fără luptă.
Din toate cele ce-ți comunic păstrează pentru tine. Îți scriu doar ca să nu te alarmezi zadarnic. Tu ce mai faci Cică scumpă? Ai terminat cu școala. Ți-ai găsit locuință? Ce noutăți prin Pecica? Acolo n-ai nici o grijă, nu se va întâmpla nimic. Atenția este îndreptată împotriva Răsăritului chiar și a Ungurilor. Colegii sunt pe-acasă încă? Deci fii liniștită.
Cică dragă, să nu-ți faci nic o inimă rea. Dzeul celor credincioși ajută. Să ne rugăm fierbinte. Rugăciunea întărește, dă puteri pentru a înfrunta toate necazurile. Mă uit la soldații nemțide pe aici, sunt la mii de km de casă. Au făcut campanile din Polonia, Franța, Iugoslavia și totuși au trecut prin toate. Am văzut la un sold. Neamț cum în camionul pe care-l conducea, acolo la spatele lui, de unde conduce mașina avea într-un cadru atârnate fotografiile mamei, tatei, fraților, soției etc. Îi poartă cu el peste tot că-I sunt dragi. Și eu tot așa fac. Chiar mergând călare în marș – am cal- scot fotografia Cichii din porte-harte și o privesc cu drag. Astăzi sunt Rusaliile. De trei ani nu le-am mai făcut împreună. Am fost la biserică. Masa am luat-o la popotă, prima dată de când am plecat din Hațeg: o ciorbă și o friptură de rață. Am cerut două porții. Eram flămând. Eri fusesem la Cacica cu 12 căruțe după alimente și n-am sosit până la 12 noaptea. Eram obosiți și m-am culcat nemâncat. Din proviziile proprii mai am o bucățică de slănină pe care o voiu ujina imediat. Aici la gazda aceasta era bine, deoarece primeam lapte, puneam cafea de la cazan și zahăr și dejunam foarte bine. Voiu căuta să fac tot așa și unde voiu merge.
Cica mamii dragă, te pup dulce dulce și te îmbrățișez cu drag. Cicu
N. B. Transmite cele cuvenite (nume indescifrabil) și Pătrășcanilor, precum și celorlalți colegi. Camarazii din Pecica sunt bine. Suciu e la mine în platon. Cu Chepețan am vorbit azi, iar azi l-am întâlnit pe Dragoș. Servus Cică dragă!
17.
Liuzii Humorului, 10 VI 1941
Cică scumpă și dragă,
Duminecă, în ziua de Rusalii ți-am scris o scrisoare închisă din Brașca, în care îți comunicam mai multe lucruri, printre cari și aceea că deocamdată nu-ți pot da adresa. Iată că azi, mutați din Brașca în Liuzii Humorului, ni s-a comunicat nr. Of. P. Militar și mă grăbesc să ți-l comunic la rându-mi pentru a primi, cât mai curând, știri de la tine. Îmi închipui neastâmpărul tău de a-mi scrie și crede-mă, la fel sunt și eu de nerăbdător pentru a primi. Dar ce folos. Scrisorile îți astâmpără numai curiozitatea. Numai prezența ta însă îmi poate stârni fiorii fericirii. Cică dragă, sunt așa de departe de tine și așa de dor mi să te strâng la pieptul meu. În schimb, pe ai noștri parcă-I simt mai aproape. Îmi arunc mereu privirea peste munții din apropiere și parcă-I văd la muncă în țarina din Roșiori și Lăschia. Cică dragă, dar cu cât depărtarea dintre noi s-a mărit, cu atât mă simt mai legat de tine și nici nu mă pot gândi la faptul că tu nu ești pătrunsă și nu simți la fel.
Zilele se scurg cu griji multe- grijile de natură permanent și cele ale serviciului-. Abia ne-am așezat într-o localitate și, după vreo 3 zile, am plecat în alta. Și tu știi cât lucru este cu mutatul. Obișnuit ca să nu mi se facă observații îmi văd de oameni și animale și materialele încredințate, ca să fie în bună regulă. Deci dela orele 6 dim. Până seara la 10 sunt mereu ocupat. La amiaz doar puțin răgaz. Cu privire la situația inter. Nu știm ceva nimic deosebit. Ascultăm și noi radio și citim ziarele. Că ce va fi în viitor nu se poate ști. Armată a fost pe-aici multă de tot de 2 ani încoace și totuși…. Știrile alarmist răspândite, au fost desmințite chiar prin ziare. Comuna unde ne găsim acum este numai la 8 km de Cacica.
Să-mi scrii tot ce ai făcut de când ai plecat dela mine. Pe verso scrii cine expediază ca nu cumva cineva să fie curios și s-o deschidă. De alt fel, ale of. nu se deschid. Sigur că nu voiu primi așa de repede scrisoarea ca la Hațeg. Totuși aștept cel puțin prin 20 iunie. Cică scumpă, să nu te alarmeze nimic. Oare te-ai mutat? Ai fost la serbarea câmpenească a grănicerilor?!Cum o duci cu Teieneștii și Pătrășcanii? Sunt drăguți? Scrie despre toate. Astă noapte am visat cu Cica. O pupam și o gigileam.
Cred că aici vom sta mai mult timp. Cu masa o ducem când mai bine când mai rău. Posibilitățile de aprovizionare cam reduse + scumpete. Cu camera sunt la un țăran mai înstărit, curat. Mă pot odihni bine. E ora 22 și mă culc cu gândul la Cica mea scumpă și dragă, pe care o pupă dulce, dulce Cicu.
Sublt. Mihai Bălaj
Batal. 10 V. Munte
Comp. Cdă.
Of. Poștal Militar nr. 77
18.
Duminecă dimineața, 15 VI 1941
Cicică scumpă,
Scrisoarea aceasta ți-am scris-o eri dar neputând-o termina, am scăpat cursa poștală. O trimit azi. Eri d.m. am făcut baie la tren și m-am primenit. Tot eri d.m. a fost aci o ploaie grozavă și acum timpul s-a răcorit. Aseară pe la orele 9 am venit dela popotă și așa de pustie și rece mi-a fost camera. Îți poți închipui că până adorm gândul mă poartă numai la Cica scumpă. Acum m-am sculat pe la orele 6, mă bărbieresc și voiu pleca și la biserică. Tu ce vei face azi? Spiritul meu veghează asupra ta pretutindeni și te călăuzește. Cică dragă, din nou te pup dulce și te strâng la piept cu drag. Cicu
N.B. Dragoș, Suciu, Chepețan și Moldovan sunt cu toții bine. Ai primit salariul. Cât ai ridicat? Cum stai? Mai am 1700 lei.
19.
Liuzii-Humorului, 15.VI. 1941
Cică dragă,
Mâine se împlinesc 2 săptămâni de când ne-am despărțit și de atunci nu am nici o știre despre tine. Cred însă că te afli bine, nu-ți lipsește nimic, decât Cicu. Pe el, însă deși departe, să știi că-I bine, e numai al tău și se gândește numai la tine. De aici din depărtare, te caută, te cheamă, pe nume seara la culcare, te desmiardă repetând expresii obișnuite. Te vede greblând fând în ograda dela Lăschia, te vede șezând la umbră în scaunul de nuiele pe coridorul de la Seini, te vede plecând singură și supărată la capelă, la Rovine, printre casele mute și sufletele întunecate ale Rovinilor. Da, Cică dragă, de când suntem împreună ai avut și bucurii și supărări – aceste sunt componentele vieții. Supărări mai ales că am stat prea mult departe unul de altul. Asta din cauza împrejurărilor prin cari trecem. Și totuși dacă ne-am putut păstra echilibrul sufletesc se datorește faptului că ne-am străduit să nu ne încărcăm conștiința cu nimic din ceeace ne-ar putea produce adânci remușcări. Cred că mă înțelegi ce vreau să spun. În cumpătare, în abținere, în învingerea patimilor, reșade forța spiritului. Cine rabdă mai mult acela va birui.
Cică dragă, se ne păstrăm stima reciprocă până la sfârșit, numai astfel vom fi cu conștiința împăcată. Să nu te superi că îți vorbesc de lucruri din acestea dar, țin prea mult la tine și acum mă ai singurul sfătuitor, când ceilalți ai tăi sunt departe.
Zilele se scurg ca la armată. Îmi văd de treburi. Orice distracții lipsesc cu desăvârșire. Câteodată trimit la Cacica după ziar. Așteptăm să vedem ce va fi. Ne întrebăm ce-o pus la cale Hitler cu Antonescu. Armata germană tot mai vine aici zilnic. Miercuri ți-am trimis de aci tot o scrisoare închisă. Cred că o primești azi. Eu n-am spranța să primesc dela tine până prin 20. Cred că aci vom sta mai mult timp până o f ice-o fi. Suntem cam la 40-50 km de granița dinspre Bucovina. Câteva zile a fost frig și ploaie. Astăzi s-a înseninat. P-acolo cum e? Ce ai prin grădină? Oare te-ai mutat sau mai stai pe loc? De câte ori să te întreb mereu aceleași lucruri? Mă gândesc să scriu șu lui Teodor a.c.p., mai târziu. Pe cârți poștale nu vreau să-ți scriu. Astfel îți voiu scrie în plic mereu și eu nu primesc. Dar se vor mira și aștia de la Comandament că ce avem să ne scriem aproape zilnic.
Poate vei fi îngrijorată de soarta mea dacă începe ceva. Să nu fii deloc. Voiu ști să grijesc de mine. Dar ce se va întâmpla cu atâtea sute de mii, se va întâmpla și cu mine. Îți voiu scrie din Moscova! Ce zici? Vom vedea. Domnii din Rovine și Pecica ce fac? N-au mai plecat la concentrare? Dacă nu îi invidiez că stau dejaba, după ce a început vacanța. Duduia a plecat? Ce se mai aude de trecerea în Ungaria? Nu se dau vize nici acum? Ce mai scrie Aradul? Eu n-am posibilitatea să-l cumpăr acum. Cică scumpă, nu mai am ce-ți scrie. Te îmbrățișez cu drag și te pup dulce, dulce, Cicul tău.
Sublt r. M. Bălaj
Bat. 10 V M
Cmp Cdă
Of. Poștal Militar nr. 77
20.
Luni, ora 9 seara
Cicu mamii scump,
Eri dimineață ți-am expediat prima scris.-recomandată- pe care știu cu câtă nerăbdare ai așteptat-o. Îndată după ce-ți trimisesem scr., vine un ucenic dela Dragoș ca să se intereseze de adresa ta, crezând că e aceeași cu a lui Dragoș. Cum soția avea să-i comunice lucruri urgente i-am dat și i-am spus să o trimită pe adresa ta până va primi-o pe a soțului ei – așa se face că ai primit și pentru el una. Tot eri d.m. am primit aceste două scr de acasă. Eu apucasem de le trimisesem chiar Sâmbătă una răspuns la a Larichii. Acum le voiu scrie din nou. Și ei ca și noi au aceeaș mângâiere. Biata mama deși slabă și îmbătrânită e f. activă. Scrie mult și impresionant- deaceea ți le trimit și ție. Dânsa va muri postind și rugându-se pt. Toți. Chiar și Liviu (Livui?) face apel la credința dânsei. Ce simpatic e el! M-au impresionat mult aceste scr. Precum și buchetul de flori „Nu mă uita” cu firicele de iarbă – din cari îți trimit și ție. Multe mai inventează mama! Fotografiile noastre i-au bucurat pe toți (scriu dar gândul mi-i la tine și deaceea greșesc mereu). Cum mărturisește mam, că era nebună de fericire. Din rândurile ei se desprinde tot dorul după noi. Scrisorile atât dela ei cât mai ales dela tine îmi sunt singurele mângâieri. Deci învrednicește-mă, Cicule, până mai poți. De câte ori privirea mi se oprește pe tabloul nostru, ochii mi se umezesc. Trebuie să-l mut de aci. E deasupra măsuței celei mici așa că și din pat când mă trezesc fără să vreau îl privesc. Atunci amintirile mă copleșesc.
Cicu mamii dulce, când te voiu avea lângă mine să te îmbrățișez cum părem în fotografia aceasta și să te pup dulce? N-aș vrea să simți ce simt eu acum. Inima mi se frânge de durere gândindu-mă la tine și la viitor. De aceea, scrie-mi, Cicu mamii. Mă mulțumesc de acum și cu c.p. Va fi un mic semn că ești bine și încă în viață.
Eri și azi, aici, s-au rechiziționat caii. Se spunea că pe plasă 1500. Azi, telegrafic s-a urgitat trimiterea lor. Azi, mâine vor pleca toți cari mai sunt pe acasă. De fapt dintre colegi nimeni n-o plecat.
Cicu mamii, să ne rugăm cu credință tare, Atotputernicului ca să ne păzească sub aripile lui ocrotitoare. Eri dm., am fost la Florica. Cu ea și Lenuța fam Rebreanu, am fost la Serbarea grădinei de copii din pecica – a dnei Onea. Copiii f. drăguți, toți încostumați mi i-a amintit pe ai noștri dela Seini. După serbare ne-am dus la ea. Spre seară m-am reîntors acasă tristă și abătută. Florica m-a invitat la ea. Dacă situația se va agrava mă voiu duce. Vom asculta împreună radio, vom fi la curent cu tot ce se întâmplă.
Mâine voiu spăla ceva haine, apoi mă voiu apuca la împachetat. Zilele acestea pleacă și duduia, încât mi-ar fi imposibil să rămân aci singură. Dacă ar fi o simplă concentrare, ar fi bine. Dar gândul că va fi mai mult, mă neliniștește. Cicu mamii drag, îți trimit acest pachețel care conține pe lângă prăjitură și 1 cozonac mic, cârnat, slănină și câteva cepe din grădinița noastră pusă de tine. Acestea sunt din cele mai mici-o f. frumoasă. Când va fi pe sfârșite să-mi scrii ca să-ți mai trimit. Nu-ți închipui ce satisfăcută mă simt că pot să fac ceva pt. tine. Aici se găsește tot ce vrei-cum știi- pe cât timp acolo- îmi închipui ce sărăcie este. Și dece să rabzi foame-când ai cine te îngriji. Așa că te rog f. mult să-mi scrii tot ce-ți lipsește, ca să-ți trimit. Cum stai cu albiturile? Ce ți-ar mai trebuii. Scrie-i Cichii. Ea e fericită când lucrează pentru tine. Să papi bine, gândindu-te cu cât drag ți le-a împachetat Cica ta. Pregătisem mai mult chiar, și pâine și încă un cozonăcel, dar n-am găsit cutie potrivită. Mai bine îți voiu trimite mai des, ca să fie mai proaspăt. Sunt curioasă la ce interval îl vei primi. Să papi întâi cozonacul să nu se strice. Kekurile se păstrează luni dearândul. Am făcut din dublu ca să fie mai mult. Am împrumutat dela dna Krohn forma ei ca să fie cu aspect mai frumos. Cicu va crede că-s cumpărate! Aș vrea să fiu o musculițăcând vei desface pachetul. Ce impresie va avea Cicu? Și cum le găsești?
Pe aici nimic nou! La Arad nu se poate călători fără autorizație dela postul de jand. N-am fost și nici n-am după ce merge la Arad. Nu cumpăr nimic. Mă bucur că am ceva bănișori. Cicule drag, să le scrii la Mănăștur, să le mulțumești de felicitările cari ți le trimit cu atâta dragoste. Pătrășcanii și Florica îți trimit urări de bineși cât mai repede să te vadă acasă. Florica f. drăguță. Lenuța de asemenea. Mâine mi-au promis că vin pe la mine. Pătrașcu- cum îl știi. Sâmbătă seara s-a dus acasă pela orele 2 noaptea. În schimb duminecă a stat toată ziulica singur acasă-pt că Lenuța n-a vorbit nimic cu el.Timpul se menține rece, mai ales seara. Peste zi sunt nori. Să nu fii îngrijorat pt Cica. Iar tu ca s-o știi pe ea liniștită-nu-i nevoie să-ți spun ce să faci! Mîine desigur vei primi o c.p. În plic n-are Cicu ce să-mi scrie, până va primi scrisoarea mea. Cicu mamii e 11-nu mai am ce-ți scrie. Îți zic noapte bună-te pupă dulce, dulce, Cica ta.
Bună dimineața, Cicule. Aseară am adormit f. târziu. E ora 7 dim, vreau să termin pachetul, îl duc la poștă. Cicu mamii, când îți scriu, parcă n-aș vrea să încheiu niciodată. Cu toate acestea nu mai am ce scrie! Cu gândul și dorul la tine, te sărută dulce, Cica ta! Scrie, scrie, Cicu mamii. Cicu mamii, poți să-ți închipui. Vin la poștă și când măsor pachetul are 7 kg, nu-i permis de cât 5 kg. Am fost nevoită să-l desfac și am luat afară cozonacul. Mai am plâns de necăjită. Mi-a părut rău să-l desfac dar ce era să fac! Te pupă Cica.
21.
Rovine, 17 VI 1941
Dragă Mihai,
Cu poșta de azi ți-am expediat un pachețel. Nu știu când îl vei primi, totuși te anunț ca să știi. Eu sunt bine! Cu locuința tot cum știi. Duminecă am primit două scr. de-acasă pe cari ți le trimit înăuntru, unde vei găsi una și dela mine în care-ți scriu mai mult. Aici nimic nou. Suntem în așteptare! Te sărut dulce, Cica ta. Eu am desfăcut pachetul la poștă deoarece era 7 kg și nu se primește decât 5. Poți să-ți închipui necazul meu. Am scos cozonacul.
22.
Cică dragă,
E seara zilei de 19 Iunie-Joi, ora 9,30.
M-am reîntors de la popotă, unde am luat o felioară de caș, 2 ouă fierte și 2 plăcinte cu urdă, drept cină. După ce întreaga zi am alergat în toate părțile, dândindu-mă că poate voiu primi de la tine un răspuns, la ultimele mele scrisori, am ajuns seara fără ca să pot avea această bucurie. Totuși sper că mâine o voiu avea. Ultima scrisoare ti-am trimis-o Duminecă, 15 VI, de aci. Retras acum în camera mea singuratecă și rece –căci de vreo 5 zile plouă mereu și suflă un vânt de toamnă- mă duc cu gândul la tine Cică dragă, singurul meu reazim, în frământările mele sufletești…
Am aprins lampa că afară-i noapte neagră. Pe lângă aceștia lătratul cânilor și șuierul vântului dau ceva straniu atmosferei ce mă înconjoară. Unde-i căldura căminului nostru? Unde ești tu cu dragostea ta curată, cu care mă înconjurai întotdeauna? Patul sărăcăcios, cu un cearceaf dur de pânză de sac și-o pătură cazonă, militară, mă așteaptă dar parcă nu-mi vine să intru în el. Nu mă plâng însă. Toate aceste renunțări nu sunt altceva decât acte pentru oțelirea spiritului de soldat și de pregătire pentru viața liberă ce vrem să ne-o croim în viitor…
După cât se aude, ora decisivă se apropie cu pași repezi. S-ar putea ca aniversarea cedării Basarabiei și Bucovinei să o facem pe pământul desrobit a lor. Sunt cu fruntea senină. Mi-am făcut un examen al conștiinței și las toate în grija Tatălui din cer. Ce-aș putea face altceva? Deși ași fi voit să lupt întâi pentru eliberarea Ardealului, sunt sigur că după Basarabia va urma și Ardealul. Cum în trecut Munteni și Moldoveni s-au luptat pentru eliberarea Ardealului, tot așa avem datoria ca acum noi să ne luptăm pentru Moldova lui Ștefan cel Mare. Nu știu ce mă face să cred că, chiar dacă va începe un războiu între noi și Ruși, alături de Nemți, îi vom învinge fără pierderi mari din partea noastră. Mă simt așa de tare văzându-mă înconjurat aci numai de soldați vrednici –ardeleni și bănățeni – cari îmi sunt adevărați prieteni și stau de vorbă cu ei frățește.
Cică scumpă, îți presar în fiecare scrisoare câte ceva, pentruca să fii și tu pregătită pentru orice eventualitate. Dar, tu ești călită în suferință și nu trebuie să te surprindă nimic. Ți-aduci aminte de despărțirea de la Berbești din 1939. Sunt aproape 2 ani de atunci. Dar anul trecut n-ai avut atâtea momente de durere! Suntem născuți să ne resemnăm și să înfruntăm orice. Acum scrisorile mele pot să te întristeze, dar dacă nu va fi nimic, recitindu-le, poate, vei zâmbi de cele ce-ți scriu.
Și, fiindcă stăm, așa, în doi, de vorbă, poate ai avea să-mi spui ceva, să mă rogi să-ți spun cari ar fi dorințele mele ultime, pe care le-aș dori respectate și împlinite, dacă soarta ar fi vitregă cu mine. Cu alte cuvinte ai vrea un testament din parte-mi. Drept să-ți spun, Cică dragă, nu m-am gândit la așa ceva, pentrucă eu nu vreau să mor. Și mai ales că nu se va întâmpla nimic, nu e cazul să procedez la compunerea unui testament. Lucruri din aceste fac oamenii bogați, cari vor să nu se bată moștenitorii pentru avere. Eu avere n-am. Te am numai pe tine cea mai scumpă avere și ție Dumnezeu îți va călăuzi pașii și în lipsa mea. Tu vei face ceeace conștiința îți va dicta. Și singură îți vei croi destinul. În toate însă să fii prudență. Că greșeala cu greu se poate repara. Dar ultimele cuvinte dragi pentru tine nu vreau să ți le spun până când va fi momentul oportun. Dacă însă totuși m-ar întreba cineva asupra dorințelor mele ultime i-aș spune că după moartea mea un coleg, cunoscător al meu, să publice o biografie a mea într-o revistă școlară, în care, bazat pe activitatea mea culturală și publicistică, să arate că m-am străduit din răsputeri pentru ridicarea acelora din mijlocul cărora am eșit și că întâmplările dureroase ale Neamului din anul 1940, mi-au împiedicat continuarea muncii începutăă cu atâta elan și abnegație. Totodată, aș mai dori ca din puținul ce ar rămâne în urma să se ridice în satul meu natal, la o răscruce de drumuri sau la mormântul părinților mei o cruce de piatră frumoasă, în semn de recunoștință pentru ei, din partea mea. Iar lucrurile mele personale ca: fotografii și scrieri să fie păstrate cu sfințenie. Să nu fiu dat uitării! Un parastas la un an odată nu va fi mult, cred. Desigur că toate aceste dorinți ale mele ție, Cică scumpă, ți le-aș încredința ca să mi le împlinești, că numai pe tine te am.
Am făcut oare bine că am atins atâtea lucruri cari pot să te neliniștească și să-ți producă dureri sufletești? Poate că nu sunt prudent. Totuși cine știe ce s-ar putea întâmpla. Trebue să veghem, nu știm ziua și ceasul, vorba Sf. Scripturi. Acum am avut timp să scriu. De ce să mă căiesc mai târziu când va fi momentul că n-am făcut. Nu totdeauna ai posibilitatea să scrii asemenea lucruri. Repet însă și subliniez că tot ceea ce ți-am scris aci să citești cu indiferență și să nu iei nimic în serios până când faptul va fi consumat.
Vineri, 20 VI 1941
Ceeace ți-am scris eri, am recitit azi și-am zâmbit. Am voit chiar să rup scrisoarea, să nu ți-o trimit. Totuși, mi-am zis: la’s să știe și Cica mea dragă ce gânduri mă bat. Și nici n-am rupt scrisoarea. Dela tine nici azi n-am primit nimic deși au început să sosească scrisori pe adresa poștei militare. Până Duminecă voiu primi însă. Tu, azi sau mâine primești scrisoarea trimisă în Dumineca trecută. Ce noutăți să-ți scriu? Aceleași gânduri, același timp, aceleași svonuri. Precis nu știm nimic. Din nenorocire aparatul de radio nu merge de eri și nu putem asculta nici știrile cari ne-ar interesa, poate. Suntem tot în Liuzii-Humorului, lângă Cacica. Mă gândesc că de-ar fi să plecăm de aci pe neașteptate, vreo alarmă, să-ți las o scrisoare la preotul de aci, ca să ți-o trimită. I-am cântat în biserică și mă cunoaște. Până în prezent mici un semn deosebit.
Cică scumpă sunt așa de nemângâiat că n-am primit dela tine încă nimic. Dela despărțirea din Hațeg nu știu nimic de tine. Îmi pare rău că nu ți-am spus să-mi scrii la Hețeg că de-acolo trimit scrisorile aici pe zonă. Dar trebuie să vină și scrisoarea ta. Decumva n-ai primit cu întârziere mare scrisoarea în care îți comunicam nr. Of. Poștal militar. E ora 14. Ne-am reîntors dintr-un marș și m-am pus să-ți scriu. Nu merg la masă. După cină vom mai sta de vorbă, Cică dragă.
Iată-mă sosit. Auzii la cină de unele condiții comunicate de Londra, pe cari Germani le-ar fi pus Rusiei. Ce bine ar fi dacă Rusia ar accepta fără răzvoiu. Ar însemna ca noi să recăpătăm Basarabia, fără vârsare de sânge, așa cum le-am cedat-o. Mâine îți voiu mai scrie. Acum sunt obosit și mă culc. Te pup cu dor și drag.
21. VI 1941, ora 1 noaptea
Scumpa mea,
Sunt sculat și gata pentru orice eventualitate. Primul gând al meu se îndreaptă spre tine și spre Dumnezeu. Dau drumul scrisorii și doresc să te găsească în deplină sănătate și să-ti dea mângâiere deplină. Servus Cică scumpă,Cicu. Nimic nou. S-a făcut ziuă. Noaptea a trecut priveghind. Am mai ațipit așa îmbrăcat. Ziua de azi este senină. Prima după o săptămână. Oare voiu primi azi scrisoare de la tine? Dacă primesc îți scriu mâine din nou. Acum trimit scrisoarea la poștă. Te îmbrățițez și te sărut cu mult dor și drag. Mihai
Sublt. Mihai Bălaj
Bat. 10 V. M.
Comp Comandă
Of. Poștal Militar nr. 77
23.
Duminecă seara, 22 VI 1941
Cică dragă,
Eri dimineață ți-am expediat o scrisoare mai lungă recomandată. Ași dori s-o primești pentrucă îți scriam multe lucruri în ea, presupunând că s-ar putea întâmpla cu mine ceva în campania începută. Mi-era tare teamă că nu voiu primi dela tine vreo știre înainte de a porni de aci și ași fi fost nemângâiat, fără un cuvânt din partea ta. Aseară însă mă pomenesc cu 2 scrisori – una era a lui Dragoș – și mi s-a părut tare scurtă. Ești dulce Cica mamii dragă. Dar și eu merit fidelitatea ta. Și iată Cică scumpă că ceea ce am așteptat de atâta timp a început. Noi știam de eri d.m. că azi dim. la 315 începe ofensiva pe toată linia. A fost generalul nostru la noi și ne-a urat mult noroc. Astăzi am ascultat emisiunea dela postul de radio București. Ce entuziasm! Mă gândeam la ai noștri din Ardealul cedat cum vor fi plângând lângă aparatul de radio.
Sunt așa de liniștit dragă Cică. Ce-o vrea Dzeu. Azi seara am ascultat știrile dela Budapesta, Buc. și Moscova. Nu s-a comunicat nimic important. Noi suntem în rezervă la vreo 30 km înapoia frontului și încă stăm în Liuzii Humorului, dacă nu cumva vom primi chiar în această noapte ordin de înaintare. Sigur că trupele noastre au pătruns adânc în Buc. și Basarabia și noi trebue să le urmăm îndeaproape. De aceea îți scriu azi seară că poate mâine dim. Nu vom mai fi aci. Ori de unde, chiar și din Ucraina îți voiu trimite câte o scrisoare dacă voiu avea timp și posibilități. Soldații noștri sunt f. optimiști și toți credem că vom zdrobi hidra bolșevică. Îmi închipui Cică dragă că din momentul dezlănțuirii atacului n-ai mai avut un moment bun. Poate te-ai gândit că sunt în prima linie și că ași putea fi printre primii căzuți. Se putea și asta. Mă va ocroti însă Tatăl din cer, căci ducem un război sfânt cum a spus Generalul în proclamația către Țară. Transmite mulțumirile mele tuturor acelor cari s-au gândit la mine de ziua Lenuței. Cu locuința rămâi acolo, dacă te simți bine. Sunt indignat și eu de Văleanu. Azi am primit aci o scrisoare dela Roșiorii de Vede. Zic să le trimitem și noi o fotografie. Trimite-le una, două mai avem. Mureșanu este la Lugoj. De teamă că scrisoarea mea de eri să nu ajungă în mâna ta din cauza împrejurărilor, îți trimit încă o dată ciorna ei, poate să aibă mai mult noroc. Tu mai scrie și la Roșiori și la Mănăștur. Eu nu știu dacă voiu avea timp pentru asta. Mă culc dragă Cică cu gândul la tine și mâine dimineață dacă voiu fi pe aici îți voiu mai scrie ceva.
23.VI.1941
E ora 5 și eu m-am trezit încă dela 4 de bâzâitul unui avion. Încă n-am plecat de aci. Sunt curios unde au ajuns ai noștri. Probabil că azi se va anunța căderea Cernăuțiului și Chișinăului. Timpul de astădată este frumos. Așa a fost și eri. Dzeu ține cu noi. Aseară pe la nouă am adunat compania. Eu am fost însărcinat ca să le vorbesc ostașilor. Le-am vorbit înflăcărat și am terminat cântând cu toții: Cu noi este Dzeu! A fost foarte impresionant. Avem mare încredere în Conducător. Faptul că i-a fost încredințată comanda armatelor româno-germane este un titlu de mândrie pentru noi Românii.
Aici nu se prea simte nimic, doar lungi bubuituri de tun în depărtare și silueta vreunui avion de-al nostru, ce spintecă grăbit văzduhul, este de observat.Acum merg să văd ce se mai spune la radio.
Îndată ce am eșit de-acasă ți-am primit c.p. în care mă anunți de pachet. Vezi, el n-a sosit cu scrisoarea deodată. Dacă vom mai sta pe aici o zi două s-ar putea să-l primesc. Nu știu nimic nou. Te pupă cu tot dragul,Cicu. Să-mi scrii tot pe adresa militară. Cred că ori unde ne vom duce, scrisorile vor veni după noi. Servus Cică scumpă. Mi-ar părea rău dacă n-ași primi pachetul. Dece l-ai trimis?
24.
24.VI. 1941
Cică dragă,
Eri fiind pe la Suceava după ceva cumpărături, ți-am trimis o scrisoare închisă. Azi neavând timbre îți trimit o c.p. Eri dim. primii c.p. a ta și azi d.m. pe la 4, sculându-mă îmi era foame și tocmai spuneam ord. Ce mi-ar putea cumpăra, când un soldat intră cu pachetul. Repede am spart lada și nu știam, să citesc su să-mi umplu gura cu prăjituri. Am făcut și una și alta. Cele sfărâmate le mănânc acum, cele întregi le-am împachetat în cutia de carton. Slănina îmi va prinde bine când nu mă voiu putea aproviziona cu nimic. Deocamdată avem popotă. Ești dulce, Cică scumpă. Și-ți mulțumesc. Pe cum vezi încă nu ne-am mișcat dar așteptăm din moment în moment. Poți să-ți închipui ce somn avem noaptea. M-au impresionat scrisorile de-acasă. Chiar înainte de masă am scris lui teodor, la Roșiori și la R. De Vede. Voiu scrie și la Lăschia. Bătrâna parcă presimte ce timpuri vin, așa a scris. Cică scumpă să nu te consumi mult. Dzeu e bun și va ajuta celor cari luptă pentru credință, în numele Lui. Transmite complimente și sărutări de mână Florichii și Lenuței, precum și salutări tuturor prietenilor. Pe tine Cică scumpă te pup dulce, dorindu-ți sănătate și deplină tărie ca să poți îndura și acest zbucium. Bani am. Dacă primesc solda ți-o trimit. Te îmbrățișez cu drag, Cicu. Trimit scris.poștă.
25 VI. 1941-Checsurile admirabile. Nimic Nou. Te pup, Cicu.
25.
Rovine, 27 VI. 1941
Cicule scump,
După câteva zile de sbucium, produse de scr. ta rec. Liniștea mi-a coborât din nou în suflet primind azi a doua scr. dela tine. Sunt mângâiată, Cicule drag, știindu-te încă bine.Acest fapt nu ne-a surprins, însă ne-a entuziasmat peste măsură. Alergam în toate părțile după noutăți și plângeam de fericiți, când ascultam difuzările dela radio. De atunci în fiecare zi sunt plecată când la unii, când la alții. Eri am fost la lenuța, unde ne-am întâlnit cu Florica și Vasile. El revenise pe o zi. Ți-au luat adresa ca să-ți scrie. Azi, Vineri am făcut o Liturghie pt tine cu păr. Mitruț și toată ziua am rămas la Florica unde și dorm astă seară. Ne simțim bine împreună, ne mai consolăm. Și așa, trece timpul. Cu locuința cred că voiu rămânea pe loc. Totul depinde de situația ta. Când îmi comunici bine și regulat mai pot suporta singurătatea. Din contră, când scr. tale întârzie, neliniștea mă cuprinde. Cu toate ne obișnuim cu timpul. Sunt curioasă cum ai primit pachetul și scr. mele. În el îți pusesem 2 scr. dela Mănăștur. Acum le voiu răspunde și lor! Altfel, Cica e bine, veșnic cu gândul la tine, unde ești, cum ești, ce faci? Singura preocupare. Cicu mamii, ne rugăm fierbinte pt victoria vitejei noastre armate, care desigur va duce la biruință. Noi cum am putea contribui la înfăptuirea idealului nostru? Tocmai comunica radioul cum pleacă infirmierele voluntare! Și noi ne-am duce, dacă ar fi nevoie! De dincolo n-am primit nimic. Acum răspund la Mănăștur și scriu la Roțiori. Dela ai tăi n-am primit nimic. La Roșiori de Vede nu pot trimite scr. poșta nu primește scr. închisă, deaceea îți scriu și ție pe c.p. Cicule drag, să fii liniștit pt mine și nu uita a-mi scrie. Scr. tale îmi aduc atâta mângâiere în suflet. Altceva nimic nou aici. Cu toții bine, mă întreabă mereu despre tine. Nici un fel de cheltuială nu am făcut, stau bine. Nu peste mult vom ridica salarul. Cicule dulce, dorindu-ți sănătate și victorie deplină, te sărută dulce Cica ta.
26.
27.VI.1941
Cică dragă,
Ultima scrisoare ți-am trimis-o în ziua de 25 c. Prin care te anunțam că am primit pachetul. Conform ord. Dir. P.T.T. îți voiu scrie numai c.p. Din puținele cuvinte tu trebue să desprinzi tot dorul pe care îl am pentru tine. Sunt bine sănătos. Nimic nou. Îmi pare rău că n-am luat mai multe buc. de săpun. Totuși, mai am. Timpul este foarte frumos. Tu să-mi scrii mai mult. Te sărut cu mult drag, Cicu.
27.
Scumpa mea,
De la primirea pachetului, n-am mai primit dela tine vreo scrisoare. Totuși sunt mulțumit că te găsești bine. Ași fi foarte fericit știind că ai primit scrisorile trimise ție. Gândurile mele se îndreaptă și de astă dată cu dragoste nețărmurită spre tine și Dzeu. Probabil că de-acum nu-ți voiu putea scrie în curând. Te sărut și te îmbrățișez cu tot dragul. 28.VI.1941, seara, Mihai.
28.
30.VI 1941
Dragă Zina,
Având puțin răgaz, îți scriu câteva rânduri ca să vezi că gândurile mele sunt îndreptate mereu spre tine. Cu toate că le primești, știu prea bine, cu întârzieri, totuși îți procură o bucurie. Ce ai vrea tu să știi, vezi că eu nu-ți pot comunica. Fii fericită să mă știi sănătos și bine. Sigur că nu-ți mai scriu din vechile locuri. Îmbrățișându-te cu drag, te sărută cu dor, Mihai.
29.
Dorohoi, 2 Iulie 1941
Cică scumpă,
Cu aceeași bucurie îți comunic că mă aflu bine și sănătos. Eri am primit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o în ziua de 20 Iunie, care m-a bucurat deși aducea știri despre tine cu o întârziere de 10 zile. Timpul pe-aici e frumos. Mai scrie-mi cât de des. Cu gândul mereu la tine, te îmbrățișează și te sărută cu tot dragul, Cicu.
30.
Rovine, 7 VII 1941
Dragă Mihai,
Ultima scrisoare ți-am primit-o în 27 VI, iar de atunci nu mai știu nimic despre tine. Sunt f. neliniștită și îngrijorată și nu-mi pot închipui ce-i cu tine. Azi, soția lui Dragoș a primit o scr. dela soțul ei care m-a liniștit întrucâtva, deși nu amintește nimic despre tine. Altfel aș fi bine, însă prea multe gânduri mă frământă! De dincolo, nimeni nu mi-a scris, așa că Văsălică rar mă cercetează. Dela 1 l.c. duduia e la pust. Stă la mine tot timpul, gătim împreună și în felul acesta îmi exercit și eu uneori, rolul de soacră! Zilele acestea vom primicarnetele noi. Am dat fotografului poza noastră ca după ea să ne reproducă fotografii pt. carnet. Trebuie să le micească însă. Timpul liber mi-l petrec fie în tovărășia Pătrășcanilor, fie întra Florichii. În prima săptămână eram mai agitată și alergam la radio. Însă după câteva zile de zbucium, mi-am revenit. Cu toate te obișnuiești, dela ceva timp. Teianu în fiecare săptămână dă pe acasă. Azi ne întâlnim cu toții la ei. Dumineca trecută , au fost la fam. Rebreanu, fiindu-i onomastica-Petru. Cicușor dulce, îți pregătesc sirop pe când vii. Am început să pun și unele conserve pt iarnă. Zi de zi îmi caut ocupații ca timpul să-mi treacă mai repede. Seara însă mă copleșesc mai multe gânduri și-adorm cu gândul la tine. Dorindu-ți multă tărie, curaj și sănătate te îmbrățișează cu dor Cica ta.
31.
Rovine, 8 VII 1941
Dulce Cicușor,
După două săptămâni de neliniște și frământare abia eri am primit c.p. trimisă în 28 VI, iar azi spre marea bucurie primii 3 c.p. Poți să-ți închipui Cicule drag, ce bucurie am avut. Știi ce șmecher e factorul mi-a scos una câte una- în schimb a primit un bacșiș. Sunt fericită că ai primit totul. Luni ți-am trimis o c.p. Scr. sosesc însă cu o mică întârziere. Cei de acasă se vor bucura de scr. tale. Ar fi o mângâiere pt ei. Cicule drag, înălțăm rugi fierbinți pt victoria noastră. Dzeu o să vă ajute. Zilnic citesc ziarul cu situația de pe front. Îmi lăcrămiază ochii și mult mă impresionează mișeliile dușmanului comise asupra populației. Marșurile și ora ostașului ne entuziasmează peste măsură. În sunetul „Trompetele răsună” te văd Cicule drag, urcând alăturea de soldații tăi, văile și piscurile munților, încurajându-i la luptă. Sunt mândră de tine că ești acolo. Multe ne vei povesti dacă Cerescul Părinte te va aduce acasă sănătos. Cred în aceasta. Și noi colectăm pt fam. ostașilor căzuți. Cica e bine, f. cuminte, mereu cu gândul la tine, te urmărește și se roagă pt tine. Duduia tot aci. Timpul plăcut, puțin răcăros. Toți îți trimit salutări și te așteaptă nerăbdători. Salarul l-am ridicat. Cheltuieli n-am făcut. Cicușorul mami dulce, te îmbrățișez cu dor și te sărut dulce. Cica ta.
32.
Hotin, 8 VII 1941
Scumpă și dragă Zina,
Deși cu mare greutate, caut să te anunț că până azi sunt bine și sănătos. Dzeu mă păzește! Te sărut cu toată dragostea, dorind să te revăd cât de curând. Salutări tuturor. Ai noștri ca leii. Te pup dulce, Cicu.
33.
Rovine, 12 VII 1941
Cicule drag,
Pentru că gândurile mele se îndreaptă mereu spre tine, îți scriu din nou. Scrisorile tale le-am primit toate, unele cu mică întârziere. Ele îmi sunt singura mângâiere îmi alină dorul și-mi aduc liniștea în suflet. În orice situație vei ajunge, numai sănătos să te știu. Tocmai acum am citit ziarul cu un lung reportaj depe front care m-a impresionat până la lacrimi. Pretutindeni te văd numai pe tine, Cicule scump. Cerescul Părinte să vă ocrotească sub aripa lui. Azi credeam că voiu primi ceva dela tine. De acasă nimeni nu ne-a scris. Tot acum scriu la Mănăștur. Mâ gândesc mult la situația lor! Cica e bine, cu gândul veșnic la tine, așteaptă nerăbdătoare reîntoarcerea ta glorioasă. Lenuța, fiind pela Arad a trecut pe la Eproveni. Tocmai sosise Fani acasă. Ele sunt slăbite și îmbătrânite cu 50 de ani mai mult. Aici nimic nou. În curând primesc carnetele C.F.R Dl. Dir. D. are chiriași pe fam. Câmpian. Eu zilnic convin cu Florica sau L, uneori cu dna Bianu. Cicu mami drag cu sufletul la tine te îmbrățișez cu dor, Cica.
34.
16 VII 1941
Dragă Zina,
Ocazional îți trimit aceste rânduri la Dorohoi, dintr-o parte a Hotinului. Sunt bine și sănătos. Am trecut prin mari primejdii. Te pup dulce, Mihai. Suntem pe malul Nistrului.
35.
Rovine, 16 VII 1941
Cicule drag,
Tocmai se împlinește săptămâna de când am primit ultima scr. dela tine. Aștept nerăbdătoare zi de zi să primesc vești, dar degeaba. Eu îți scriu în fiecare zi de miercuri și sâmbătă. Sunt îngrijorată pt. tine. Aceleași gânduri mă preocupă. De prezent sunt la Florica și voiu rămânea până mâine. Ne consolăm reciproc. Vasile a plecat dela Simeria în direcția ta. Duminecă am fost la capela din Pecica. La sfârșitul liturghiei părintele a făcut o rugăciune pt tine. M-a surprins auzindu-ți numele și la sfârșit mi-a spus că e pt tine. Cicușorule dulce, singura mângâiere mi-o regăsesc în rugăciune, și astfel astfel îmi închid tot dorul în suflet. Pe aici nimic nou. Căldură f. mare.Cica se îmbăiază zilnic acasă. Cicușor, te sărut cu aceeași dragoste, Cica.
36.
16. VII.1941
Scumpă și dragă Cică,
După o lungă tăcere, din cauză că timpurile au fost de așa natură că nu ți-am putut scrie, la un mic popas îți scriu din nou. Totuși eu adeseori mărșăluind prin locuri pe unde poșta nu funcționează ți-am trimis prin ambulanțe sanitare cari plecau la spitale, câteva rânduri ca să știi măcar că sunt bine. Cică scumpă, am trecut prin mari primejdii, dar cu ajutorul lui Dzeu, am scăpat. Mă găsesc pe malul Nistrului. În ultimele zile am poposit la Hotin, în orașul liberat. Azi suntem în alte părți. Urmărește-mă cu gândul mai departe. Basarabia este o regiune foarte frumoasă, este pe-aici în acest an o recoltă de cereale uimitoare. Așa încât nu s-au făcut jertfe în zadar. Cică dragă n-am nădejde să te văd încurând, poate voiu mai bătătorii multe drumuri până atunci, cu gândul însă veșnic la tine. Fii tare și nu dispera. Azi întâlnindu-ne cu poșta milit. S-au primit multe scrisori, cred că vor fi și pentru mine câteva. Câte ași avea să-ți scriu dar mulțumește-te cu puțin. Transmite salutări tuturor cunoscuților. Ași scrie în mai multe părți dar n-am c.p. Aceasta am împrumutat-o dela Bolchiș. Pecicanii până acum toți au scăpat teferi. Comunică la ai lor. Cu Dzeu înainte! Te îmbrățișează și te pupă dulce, dulce, Cicu. Scrie-mi tot despre tine.
37.
Rovine, 17 VII 1941
Cicule scump,
Azi dim. ți-am expediat o c.p. prin care mă plângeam că nu-mi scrii. Însă d.m. primii scr. trimisă în 8 l.c. E de prisos să-ți spun ce înseamnă rândurile tale pt mine. Sunt fericită că ești bine, sănătos, altceva nu contează. Dzeu să vă ajute să duceți la victorie lupta sfântă începută. Tot azi am primit o c.p. dela Vasile Iuga și una dela Gheorghe dela Seini. Sunt bine cu toții. Cu același dor ne așteaptă. Maica e sănătoasă! Cu gândul mereu la noi. Singurii români plecați dela Seini sunt Ghiță și unul Jula. Vasile ne scrie că dela toamnă majoritatea vor trece la școlile confesionale însă nu se va putea completa golurile rămase în urma plecării noastre. Sperăm însă că fiecare vom începe munca acolo unde am întrerupt-o cu un an înainte. Cu dragoste te așteaptă Cica!
38.
17 VII 1941
Scumpă Cică,
Eri ți-am scris. Aseară târziu ți-am primit o scrisoare și c.p. trimise prin 27 iunie. Am primit și dela Teianu. Spune-i mulțumiri. Îl pup pe Călinel și complimente Florichii. O rog să aiă grijă de tine. Scrisorile ți le-am citi la felinar pe un drum, azi tot în drum stau și-ți scriu fugitiv. Ești dulce Cica dragă și voiu ști să-ți răsplătesc tot ce faci pentru mine. Mă bucur că ai primit recomandata. A fost dureros să-ți scriu, dar mi-am călcat pe inimă. Salutări tuturor. Scrie și acasă. Înaintea unei noi sforțări gândul iar la tine și Dzeu. Te îmbrățișez și te pup dulce, Cicu.
39.
21 VII 1941
Scumpă Zina,
Din Ucraina mă gândesc cu tot dragul la tine. Sunt sănătos. Pecicanii toți bine. Salutări tuturor. Am primit poștala din 7 VII. Pe tine te sărut dulce, Cicu.
40.
Rovine, 22 VII, 1941
Dulce Cicușor,
A trecut o săpt. De când ți-am primit c.p. trimisă din Hotin și până azi ce primii pe cea din 16 l.c. Alte scr. dela tine n-am primit. Aștept poșta cum aștept reîntoarcerea la Seini. Azi tocmai mă odihneam când auzii prin somn vocea poștașului. Cicu mamii scump, ai trecut peste multe primejdii, scăpând cu bine datorită rugăciunilor care se înalță sus la cer pt tine. Tu știi ce mult se roagă mama. Și cred că scopul, dorința ei, e să te știe reîntors acasă sănătos. F. mult m-a impresionat când am primit următoarea telegramă, în 17 l.c.: „Dumnezeu să ocrotească și îmbărbăteze pe Mihai, cu gândul mereu la voi” Lorca Teodor. Reiese din aceste cuvinte toată dragostea și grija ce ne poartă. Sunt alăturea de noi în orice împrejurare. Vezi dar , că gândurile tuturor te urmăresc și bunătatea Tatălui ceresc veghează asupra ta. Fii tare și curajos căci numai astfel vei putea îmbărbăta ostașii cu care veți culege laurii victoriei. Bani de la tine n-am primit, cum scriai. Dorul mă cuprinde, dar mă resemnez gândindu-mă că lupți pt un scop atât de sfânt! Rugând pe Bunul Dzeu să te ocrotească și de aci înainte, te îmbrățișează și te sărută cu dor Cica ta. Salutări dela toți.
41.
Rovine, 25 VII 1941
Cicule scump și drag,
Azi ți-am primit c.p. trimisă în 17. Îți sunt recunoscătoare căci cauți să-mi aduci liniștea și mângâierea, prin rândurile tale. Nu caut să știu mai mult decât că ești sănătos. Pt. aceasta mă rog mult Tatălui Ceresc. Deși tu primești scr. mea cu mare întârziere, totuși cred că te bucuri. Îți scriu des, cam 3 c.p. la săptămână, ca cel puțin o parte dintre ele să le primești. Dealtfel gândurile mele te urmăresc pretutindeni, în orice clipă. Citind ziarul cu jurnalele depe front mă impresionează f. mult – văd numai pe tine -. Cica te cheamă, te dorește, te caută. Ochii i se umezesc! Mângâierea și-o regăsește numai în rugăciune! De dincolo nimeni nu mi-a scris. Telegramei, le-am răspuns prin c.p. căci nu puteam altfel. Am scris tuturor. Eu sunt bine! Azi ca nouă membră a Crucii Roșii am adunat cotizația pe anul curent. Zilele acestea vom fierbe marmeladă de caise pt ostași. Aș vrea să lucrez mai mult în această direcție, însă aci știi tu că n-ai tere- pt așa ceva. Cicu mamii, pt tine am pregătit sirop, compot, marmeladă și altele. Te vei împărtăși din aceste bunuri numai dacă mi te vei reîntoarce victorios acasă. Cicule, ți-aș scrie mult, restul citește printre rânduri. Teianu din nou e la Simeria. Săptămânal vine acasă. Boncu, Chepețan și Ponta sunt plecați. Cu toată dragostea te îmbrățișează și sărută dulce, Cica ta.
42.
26 VII 1941
Scumpa mea Cică,
Ți-am expediat mai multe cărți poștale din diferite locuri din Ucraina, nu știu dacă le-ai primit. Gândul meu e pururea la tine. Ucraina este o țară bogată, o recoltă minunată, dar poporul a trăit în cea mai neagră mizerie. E impresionant să vezi cum după ocuparea unei comune, biserica părăsită de 20 ani se deschide, încep să vină icoanele și odăjdiile dosite pe la credincioși. Populația cade în genunchi și plânge. Vechii crâsnici ai bisericilor caută vremelnicele magazii să le transforme din nou în sfinte locașuri. Suntem pe Bug de-acum. Mai multe nu-ți pot scrie. N-am mai primit dela tine scrisoare. Ultima a fost cea expediată de tine în 7 iulie. Pecicanii bine toți. Până în prezent Dzeu m-a ocrotit. Sunt bine. Mi-e dor nespus de tine și casă. Și distanța este mereu între noi. Singura mea dorință e să te găsesc bine, fie cât de târziu. Te îmbrățișează și te pupă dulce Cicu. Salutări tuturor.
43.
27. VII. 1941
Scumpă Cică,
Eri ți-am mai scris o p. Azi plecând cineva în țară nu vreau să scap ocazia. De asta mult mai sigur. Suntem pe Bug. Departe de tine mă cuprinde un dor nebun adeseori. Dar îl înfrunt. Până în prezent sunt bine și sănătos. Aștept să te revăd cu drag. Pecicanii toți bine. De ce nu-mi scrii. Din 7 iulie n-am mai primit nimic. Salutări tuturor. Am convenit aici și cu frații ung. Complimente Florichii, Lenuței, Duduiei. Salutări păr. Mitruț. Pe tine te pup dulce, Cicu.
44.
Rovine, 29 VII 1941
Cicule drag,
Deși n-am primit dela tine nimic aproape de o săptămână, eu îți scriu din nou. Sunt bine. Dragostea și gândurile mele te urmăresc peste tot. Sunt informată că încurând te vei reîntoarce deaceea am renunțat la gândul de ați trimite un pachet. Duminecă, împreună cu fam. Pătrașcu am fost la Vilaș, unde am convenit cu fam. Costin și cu dna Sarau, care tocmai atunci sosise dela Baia Mare, iar după o lună se reîntoarce. Ne-a povestit multe lucruri. Ai noștri ne așteaptă! Am petrecut o zi adevărat plăcută. Începând de luni, în fiecare zi fierbem marmeladă pt ostași. Colegii au adunat caise iar noi cucoanele o fierbem, aci la Șc. Nr. 1 de unde îți și scriu. Până acum avem cam 40 kg. Sunt mulțumită că pot să contribui și eu cu ceva pt Patrie. Cicu mami scump mi-e dor de tine, te aștept la fiecare tren. În speranța că nu vei întârzia mult îți zic la revedere și te sărută dulce Cica ta.
45.
1. VIII. 1941
Cică dragă,
Eri fiind într-un popas la marginea unei păduri săsește curierul aducând câteva sute de c.p. pentru ostașii Bat. Cât de fericit am fost când am aflat că 5 erau pentru mine. 4 de la tine, iar 1 dela R. De Vede. Mă bucur că ești bine. Desigur că nu te-ai mutat. E mai bine așa. Timpul pe-aici când frumos când ploios. Nu ne impresionează nimic, ne-am obișnuit și cu binele și cu răul. Un somn pe pământul gol și cu casca drept pernă e mai dulce ca în cel mai luxos pat cu puf și mătase. Nu știm nimic ce se întâmplă în lume. Ziare nu avem. Bubuitul tunurilor și huruitul avioanelor sunt lucruri normale. N-avem nici un gând decât dorul de casă și de cei dragi. Încolo: Gloria Țării. Ostașii noștri se comportă admirabil. Să-mi scrii Cică dragă mereu. Deși cu întârziere, dar le primesc. Peste câteva zile îți voiu trimite prin poșta m. Solda mea de pe 2 luni. Aici n-am ce face cu banii. Transmite salutări tuturor. Pecicanii bine cu toții până în prezent. Scrie și în Ungaria, peste tot. Te sărut cu dor și drag, Cicu.
[1] SJAN MM, Fond nr. 19, Colecția matricole confesionale, inv. 24, Matricola confesională ortodoxă a căsătoriilor din satul Lăschia, anul 1937, poz. 3
[2] Informații despre viața și activitatea lui Mihai Bălaj sunt ușor identificabile atât în Fondul Personal Mihai Bălaj deținut de SJAN MM, dos. 1/1922-1976, 1999 și passim, precum și Fondul Primăria Orașului Baia Mare, Secția Învățământ, Dosare personale ale cadrelor didactice, dos. 70; Vasile Căpâlneanu, Mihai Bălaj, strălucit reprezentant al Astrei, în Astra maramureșeană, nr. 1/1996; Claudiu Porumbăcean, Viorel Câmpean, Kereskenyi Sandor, Oameni din Sătmar, Satu Mare, 2013, p. 125-146; Viorel Câmpean, Oameni și locuri din Sătmar, vol. II, Satu Mare, Editura Citadela, 2010.
[3] SJAN MM, Primăria Orașului Baia Mare, Secția Învățământ, Dosare personale ale cadrelor didactice, dos. nr. 69; Fondul Personal Mihai Bălaj, passim.
[4] SJAN MM, Fondul Personal Mihai Bălaj, Autobiografie, f. 5-7. Privind implicarea Corpului Vânătorilor de Munte în evenimentele anilor 1941-1944 pot fi utile următoarele surse bibliografice: Participări maramureșene în cel de-al doilea război mondial 1941-1945, Baia Mare, Editura Gutinul, 2005; Lazăr T. Aron, Cu Batalionul 10 Vânători de Munte Hațeg, în Primul Război Mondial, Deva, Editura Karina, 2016; Dumitru Teodorescu, Mândria Vânătorului de Munte. Memorii de război, Baia Mare, Editura Marist, 2015; Revista Tactică și strategie militară, nr. 7/aprilie 2021 dedicat operațiunilor militare în care a fost și România implicată din anul 1941.
[5] SJAN MM, Fondul Personal Mihai Bălaj, inv. 1491, dos. 2/1941-1944, f.1-36;
[6] Idem, dos. 3/1941, f.1-117
[7] Idem, albumele fotografice nr. 6/1929-1943, 7/1937-1943 și 8/1937-1969.
[8] Mihai Bălaj, Jurnal de Front 1942-1943, Baia Mare, Editura Gutinul, 1999, ediție îngrijită de Vasile Căpâlnean și Viorel Rusu.
Despre autor:
Robert Cristian Tökölyi (n. 1981) a studiat Istoria la Facultatea de Istorie din cadrul Universității Babes-Bolyai Cluj Napoca în perioada 2000-2004. A obținut titlul de doctor în Istorie, în anul 2013, în cadrul Institutului de Istorie „George Barițiu” Cluj, fiind profesor de Istorie la Baia Mare până în anul 2007. Din anul 2007 este funcționar public. Este preocupat de istorie contemporană, relații internaționale, biografie, probleme de gen. În general, cercetările sale au avut ca perioadă de referință, perioada interbelică dar nu numai și a publicat mai multe studii de istorie locală, atât pe plan local cât și în publicații de circulație națională. A publicat primul volum în anul 2012, la Baia Mare: „Alexiu Pokol. Viața și activitatea 1872-1935”, iar în anul 2019 a publicat teza de doctorat „Partidul și Femeia. O istorie a organizațiilor comuniste de femei din Nord-Vestul României 1945-1965”, la Cluj.
P(RO)EZIA 