I. Stelele uitării

Și vei pleca
cum pleacă vapoarele din gări fără ape, cu un salut risipit
în batista unei clipe.

Vei privi cerul
ca pe o hartă greșită,
unde stelele nu mai duc nicăieri,
iar numele meu
va fi o constelație stinsă,
pe care nu o mai recunoști.

Poate atunci
vor cădea din tine
lacrimi reci, rotunde, străine,
ca niște monede aruncate
în fântâna unei amintiri
care nu mai promite nimic.

Voi număra pașii nopții
după ritmul unui gând,
și fiecare vers va fi
un drum care nu te-ajunge.

Și poate, într-o seară fără margini,
când vei ridica ochii spre cer
dintr-un oraș care nu mă știe,
o stea va tremura inutil 
ca să-ți amintească de mine.                                                                      

Iar eu, rămasă pe țărmul timpului,
voi învăța să te uit
pentru că până și stelele
obosesc
să mai ardă
pentru cineva care pleacă…

II. Aproape

În pragul inimii mele
s-a oprit un tânăr cu ochi de gheață,
plini de doruri ce nu mi le-a spus…

De teamă să nu mă pierd
m-am cufundat în mine însămi;
s-o regăsesc pe cea ce-am vrut să fiu,
să las trecutul să împlinească prezentul…

Dar m‑am găsit străină…
Într-un templu interior,
privindu‑mă cu dragoste și milă
cum cobor tot mai adânc
într-o versiune a mea
pe care n-am știut să o iubesc.

Pașii mei răsunau
ca niște ecouri în sălile tăcerii,
și fiecare privire uitată
părea pictată în mine
cu culorile triste ale despărțirii…

Tânărul cu ochi de gheață
încă mai bate la ușa inimii mele,
dar îl privesc și zâmbesc:
Am regăsit ce am pierdut,
și sunt mai vie decât am fost vreodată.

III. Ceasul din ring

Ceasul din ring
merge prost,
întârzie exact
când nu mai e nimic de salvat.

Ticăie strâmb,
ca un arbitru obosit
care n-a văzut
lovitura decisivă.

În jur, cuvintele cad
fără aplauze,
fără public.
Suntem noi doi
și timpul
care nu mai știe
pe cine să declare învingător.

Am intrat în ring
fără mănuși,
fără reguli,
cu promisiuni prea subțiri
pentru o luptă lungă.

Tu loveai cu tăceri,
eu mă apăram
cu explicații inutile.
Ceasul număra
runde care nu se mai terminau…

La final, nimeni n-a căzut.
                                                                         

Doar iubirea
a rămas întinsă
între noi,
respirând greu,
așteptând
o decizie care nu mai venea.

Iar a doua zi
nimeni n-a întrebat
cât a durat lupta,
ci doar cine a plecat
cu timpul celuilalt…

IV. Între două meciuri

Între două meciuri
îți lași inima pe bancă,
ca pe un tricou
care n-a fost făcut
pentru victorii mari.

Vorbești puțin,
cu fraze scurte, ca niște pase sigure.
Nu promiți nimic;
știi că promisiunile
se rup ușor în repriza a doua.

Eu te privesc din afara ringului,
știind prea bine că
între două meciuri
dragostea pare posibilă,
are timp să respire…

Apoi fluierul sună.
Tu te ridici,
îți iei numele cu tine
și intri din nou în joc.

Eu rămân
să strâng minutele rămase,
ca pe niște bilete vechi,
și să înțeleg
că unele iubiri se trăiesc doar în pauză.

V. După așteptare

După așteptare,
îmi simt inima
ca o păpușă automată
care continuă să miște
fără scop, fără glas,
dar cu fiecare mecanism
încă amintindu-și de tine.

Respir fără să te chem,
vorbesc fără să fii,
și fiecare gest
pare făcut de mâini străine,
dar totuși-mi aparține mie.

Timpul trece,
dar golul nu se umple;
rămâne ecoul
pașilor tăi care nu mai vin
și ritmul meu tăcut
care învață să existe
după așteptare.

Despre autoare:

Iuliana Șandru (n. 1997, Călărași) este pasionată de artele frumoase, urmând cursuri de pian, desen
și teatru. Ca șefă de promoție a absolvit cursurile Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Călărași,
profilul filologie bilingv engleză. Este licențiată în domeniul studiilor culturale, Facultatea de
Litere, Universitatea București, și deține un master interdisciplinar în Istoria artei și filosofia
culturii, iar un altul în Teoria și practica imaginii, obținute în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie/
Litere, UB.
A debutat în luna martie a anului 2022, pe 21 martie, de ziua internațională a poeziei, cu volumul
Rătăciri, apărut la Editura Etnous din Brașov. Continuându-și călătoria artistică, Iuliana a captat
atenția cititorilor cu romanul de dragoste Umbra Trecutului (2022), lansat la Editura Hermann din
Sibiu, în același an.
Iuliana a declarat editurii Hermann faptul că a început să scrie din iubire pentru cărți. În anul doi de
facultate, întrebată ce carieră dorește să urmeze, Iuliana nu a stat pe gânduri și a răspuns că își
dorește să devină scriitoare:
„Cred cu tărie că pasiunea reprezintă piatra de temelie a drumului pe care alegem să mergem în
viață. Astfel, din iubirea față de lectură și artă, în sine, a luat naștere pasiunea mea pentru scris. De
fiecare dată când scriu, îmi dau voie să fiu plină de emoție și viață, iar cu fiecare personaj pe care îl
creez, îmi dau voie să trăiesc, să simt și să iubesc.”
Ceea ce a remarcat doamna editor Mirela Voinea, editorul editurii Sfântul Ioan, Brăila, este
profunzimea emoțională a scrisului său. Intensitatea cu care autoarea reușește să transmită
sentimente complexe și nuanțate a generat o conexiune profundă cu cititorii care au apreciat modul
în care fiecare emoție este explorată și exprimată. Această capacitate de a evoca emoții a dus la
recenzii pozitive și la o reacție entuziastă din partea cititorilor. Cea mai recentă lucrare a sa, Delirul
inimii (2024), este o explorare profundă a complexității sentimentelor umane, îmbinând introspecția
cu o poveste fabuloasă ce reflectă dorința, suferința și relația cu divinul. Prin această carte, Iuliana
reînvie intensitatea iubirii, oferind cititorilor o experiență literară ce îi provoacă să reflecteze asupra
propriei lor relații cu sufletul-oglindă. Autoarea a împărtășit editurii viziunea sa asupra scrisului,
considerându-l un refugiu și o formă de expresie necesară:
„Întotdeauna, am căutat modalități prin care să mă exprim, considerând scrisul atât o pasiune, cât și
un refugiu. Îmi doresc să împărtășesc și celorlalți din trăirile și experiențele mele, să dau mai
departe din inima mea. Asemenea oricărui artist, când scriu, simt că sunt una cu lucrarea mea; fac
parte din ea și ea face parte din mine. Scrisul este mijlocul prin care mă țin ancorată în lumea
aceasta, un mod prin care simt că trăiesc cu adevărat.”
Scriitoarea încă experimentează între poezie și proză, având publicații de poezie și eseuri în
Antologii digitale: Antologia Cardiopoemele iubirii, Mezomorf, 2026, cu poezia – Calendar fără
zile, Atoma Art Community, 2026, Antologia Layers of Belonging, cu eseul intitulat – De ce
scrisul?, Europavox Campus, cu eseul – Poetry in mainstream pop music culture, este
colaborator al proiectului Dincolo de cuvinte, un roman despre viața scriitorilor români în
societatea contemporană, având și la alte lucrări ce se află în curs de publicare.
Romanele sale de dragoste, Umbra trecutului și Delirul inimii, sunt disponibile pe platforma
Voxa, în format epub..