burete duminică eram întinsă în baltă și m-am ridicat în fund am cățărat păpuși pe zidul bisericii, m-am prefăcut. ploua peste capetele rele și am gustat din picături, cu gura deschisă către cer curg până în plămân se țes de pereții burții picături cu gust de gard cu gust de scrum Pantoful tatălui cuiva Ne-am îndesat prea mulți la piața 1 mai. Salate ude stau … Continuă să citești Poeme
#dezintegrala *Tristeţea e verde şi aspră. Vine de nicăieri, creşte înainte să-ţi dai seama că e acolo şi pleacă abia când vrea.Sau când se plictiseşte.Tristețea e aspră, dar totuşi fluidă. Nu-ţi intră pe sub piele, te înțeapă răutăcios.Tristeţea şi cu mine ne privim în ochi. Ea a venit.Mie nu-mi era dor. Gardul subţire, uşor de trecut.Verde, mult verde dens şi opac. Lumina nu-i aici, e-n … Continuă să citești Poeme
DESTIN CU CÂNTEC E simplu, prea simplu: Când s-a scris cântecul nostru, cei ce l-au scris n-au ştiut să-l cânte şi a rămas în aer până la primul vânt de poluare prozaic-păcătoasă… Când s-a scris cântecul nostru, cei care l-au scris n-au ştiut că va veni clipa când ceasuri bolnave vor bate-ntr-o poartă încuiată de blesteme şi păcate… E simplu, prea simplu: Când s-a scris … Continuă să citești Poeme
Semnalistică Bombardiere Visele mele în zori. Lumina crește, Calculează emisii Concatenează cerurile. Murmur Lumina din lacrimi s-adapă Te stinge-n cuprinsuri Dezvelire de corduri, flașnetă Cu pâlnia-ntoarsă de ziduri. Prelinse porniri din adâncuri, Ne învață sâmburii Rodirea pământului. Apostolica Zemoasă, acruță înfrunzire Vii în noaptea adâncă Îndeamnnă cerurile la dechidere, Crucea e poartă. Se ofilesc strigoii în umbre, abia pâlpâite, Cutremură veștejirea bumbacul de seară, Cântă … Continuă să citești Poeme
*** ne așezăm sufletul în case goale înainte erau pline de viață iubire și speranțe după cum ai observat copilul a crescut lumea are alți ochi ce bine e de copilul din tine că se încăpățânează să crească să-și scoată capul la lumină că se va speria de ziua asta întunecată pe al cărei cer nu mai zboară berze cu copii în fașă ne așezăm … Continuă să citești Poezii
GEOMETRIA RĂBDĂRII Pleoapa obosită a amurgului se închide peste liniştea orizontului ca să ne amintească de lecţia de geometrie a răbdării, în care am înnoptat de atâtea ori departe de ochiul zilei, orbecăind prin ceaţa alfabetului limbii primordiale cu ajutorul căreia cei dintâi muritori comunicau direct cu dumnezeirea pentru a pune la cale lumea şi cerul şi pentru a-şi ostoi nestăvilita sete de armonie. dobândisem … Continuă să citești Poeme
Pajiște toamna Amiază de miere și brândușele,ca oglindirea stelelor pe catifeaua ierbii. Dubito Ard frunzele toamnei în mine și tac cuvintele-mi cenușă. Autoportret Izbesc cu pumnul oglinda și se sfărâmă-n mii de cioburi. Sângele țâșnește din rană, roșu viu, tânăr. Imediat regret gestul. Dintr-un ciob mă privesc ridurile din colțul ochilor, încă râzând de ultima glumă. Dintr-altul, ridurile frunții încruntate în înțelegerea altor limbi, altor … Continuă să citești False haiku
E o răsărire dimineața aleargă devreme scutură tălpi și plecări secundele se târăsc în urma speranței orologiul își cântă starea pe loc ochii verzi zidesc umbre memoriei și aruncă zaruri genele flutură a mirare sunt forme latente de flux roșu pe grația feminină e o răsărire de verde mărturisită pe butonii de cămașă și rochia pe care cad săgeți singura care nu se mută e … Continuă să citești Poezii
acum când nimic nu mai poate fi ferit de îngheț așteptam buldoexcavatoarele urbanizarea excesivă care se întinde războinicul de foc a murit erau sute de nebuni nemuritori sub stele mirosea a lucernă vara și a fum când mi-a spus că viața se termină că regatul prințesei e gata și atunci am plâns. Despre autor: Numele meu este Rusu Ioan Matei, m-am născut în Iași, sunt … Continuă să citești Visul, vai!
Două lacrimi ………….. De fapt, când îmi șopteai, auzeam florile, fluturii, în timp ce infinitul ne era părtaș, ne adăuga în spațiul cu puncte ale existentelor respirații, și astfel, aprinși în vâltoarea pâlniilor întunecate ale universului, absorbiți de înălțimi, devenind două lacrimi ai unor ochi renegați de aproape, locuim în condense atracții. Urmăresc fără încetare șoaptele tale, și gravitez pe orbită într-un spațiu imens, fără … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 