Cristian Ovidiu Dinică Libertatea pisicii pisica mea se lasă condusă de instincte, într-o agitație continuă de parcă și-ar regăsi trupul pictat pe o minge ce sare în liniștea nopții, pereții îi limitează alergarea altfel și-ar face de cap cu motanii sinucigași, se simt atrași de ea ca de o lumină puternică o caută prin toate cotloanele, în acest timp eu scriu de parcă mi-aș înghiți … Continuă să citești Poeme

Cristian Ovidiu Dinică Locul de unde vin în locul acela copilăria nu se sfârșea, era locul unde speranțele prindeau gustul fructelor nobile, norii de invidie dispăruseră, ploua doar cât era nevoie la timp să nu își tulbure nimeni credința, diminețile fragede ca o iubire nemărturisită invadau dealurile, se făleau cu pozna lor, zâmbeau tuturor, era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să coloreze orizontul, … Continuă să citești Poeme

Cristian Ovidiu Dinică Da, eu pot spune sunt visător, umblu cu nasturii descheiați, calc pe iarbă, inversez coordonatele pământului să-mi găsesc locul și totuși nu mă înțeleg, descopăr uimit libertăți inedite cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca și cum ar crește aripi din trunchiul ispitit de adevăr, sunt supus democrației originale ea să străduiește să mă facă să uit că sunt ceea … Continuă să citești Poeme

Cristian Ovidiu Dinică Printre munți Săpat în piatră drumul leagă punțile timpului norii zdrențuiți acoperă munții, aici este împărăția lui Dumnezeu alături de el nu există frică, atracția neantului fascinează, peste liniște priveliștile încântă, privirea taie printre copaci intrări în fabulos, stânci cu nervii conturați pe cer alcătuiesc cetăți, brazii ca niște arcași se ondulează în bătaia vântului, cerul pare coborât pe pământ, pe terasa … Continuă să citești Poeme