Autor: Proezia

Proză

Bezna (fragment din volumul în lucru FATA CU CINCI INIMI – POVESTIRI)

Beznă mai densă ca în acea noapte nu îmi amintesc să fi acoperit vreodată orașul străin, ai cărui locuitori musteau de indiferență unul față de celălalt, scoțându-se reciproc din țâțâni. Tot ceea ce trăiseră în timpul zilelor pline de parfumul inconfundabil al teilor de pe dealul Copoului părea să se fi sfârșit odată cu acea noapte, din pricina beznei care părea permanentă. Teii miroseau obositor … Continuă să citești Bezna (fragment din volumul în lucru FATA CU CINCI INIMI – POVESTIRI)

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

GEOMETRIA RĂBDĂRII Pleoapa obosită a amurgului se închide peste liniştea orizontului ca să ne amintească de lecţia de geometrie a răbdării, în care am înnoptat de atâtea ori departe de ochiul zilei, orbecăind prin ceaţa alfabetului limbii primordiale cu ajutorul căreia cei dintâi muritori comunicau direct cu dumnezeirea pentru a pune la cale lumea şi cerul şi pentru a-şi ostoi nestăvilita sete de armonie. dobândisem … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Fragment dintr-un câmp cu maci

Poartă-mă în căldura trupului, spre a rămâne la defilarea timpului. Astăzi nu am găsit altceva mai bun decât să exprim recunoștința că suntem, când puteam să ne fim străini, dematerializați printre maci. Și apoi cum te-aș fi cunoscut din mulțimea infinităților neîntrupate? Sigur ne-am fi atras în tot lanul cu maci. Mirosind sângele macilor jertfiți pe câmpul cunoașterii, ne identificăm ca supraviețuitori ai sentimentelor, deși … Continuă să citești Fragment dintr-un câmp cu maci

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

False haiku

Pajiște toamna Amiază de miere și brândușele,ca oglindirea stelelor pe catifeaua ierbii. Dubito Ard frunzele toamnei în mine și tac cuvintele-mi cenușă. Autoportret Izbesc cu pumnul oglinda și se sfărâmă-n mii de cioburi. Sângele țâșnește din rană, roșu viu, tânăr. Imediat regret gestul. Dintr-un ciob mă privesc ridurile din colțul ochilor, încă râzând de ultima glumă. Dintr-altul, ridurile frunții încruntate în înțelegerea altor limbi, altor … Continuă să citești False haiku

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Aforisme

Aforisme, gânduri

Nu fac concurență cu scriitorii, scriu diferit cât să am identitate. * Doar fragmente din mine se mai bucură de neuitate speranțe și tac să mă adun. * Până unde să mă uit atunci când stai, contemplând absolutul? Mă adăpostesc în ochii cuprinsului tău. * Ne îndepărtăm de ajungere și rămânem o distanță. * Am învățat de la viață, că nu trebuie să ceri, doar … Continuă să citești Aforisme, gânduri

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezii

E o răsărire dimineața aleargă devreme scutură tălpi și plecări secundele se târăsc în urma speranței orologiul își cântă starea pe loc ochii verzi zidesc umbre memoriei și aruncă zaruri genele flutură a mirare sunt forme latente de flux roșu pe grația feminină e o răsărire de verde mărturisită pe butonii de cămașă și rochia pe care cad săgeți singura care nu se mută e … Continuă să citești Poezii

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Caiete cu foaie velină

De fiecare dată când vedea uşa deschizându-se, îi tresărea inima. Pentru mine au venit! De data asta e sigur! Trebuie să fi venit pentru mine! Dar nu venea nimeni niciodată pentru ea, iar micuţa Mia aştepta, şi aştepta, iar timpul trecea într-un galop nebun. Anotimpurile se scurgeau unele în altele, fără milă. În fiecare dimineață când se trezea, se dădea jos din patul cu cadru … Continuă să citești Caiete cu foaie velină

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Visul, vai!

acum când nimic nu mai poate fi ferit de îngheț așteptam buldoexcavatoarele urbanizarea excesivă care se întinde războinicul de foc a murit erau sute de nebuni nemuritori sub stele mirosea a lucernă vara și a fum când mi-a spus că viața se termină că regatul prințesei e gata și atunci am plâns. Despre autor: Numele meu este Rusu Ioan Matei, m-am născut în Iași, sunt … Continuă să citești Visul, vai!

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Eseu

Nevoia de poezie

Câteodată, la ore târzii, „în obscuritatea nopţii, nevăzut de nimeni, mă cuprinde obsedant, nevoia de poezie” mărturiseşte Romul Munteanu în „Jurnal de cărţi”. (Editura Eminescu, Bucureşti, 1979, vol.II) Nevoia aceasta nu este de a citi o poezie „dinainte aleasă dintr-un scriitor iubit, transformată într-un medicament liric al ceasurilor de mare cumpănă”, ci este vorba „de un context, când starea de lirism poate invada fiinţa umană, … Continuă să citești Nevoia de poezie

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Două lacrimi ………….. De fapt, când îmi șopteai, auzeam florile, fluturii, în timp ce infinitul ne era părtaș, ne adăuga în spațiul cu puncte ale existentelor respirații, și astfel, aprinși în vâltoarea pâlniilor întunecate ale universului, absorbiți de înălțimi, devenind două lacrimi ai unor ochi renegați de aproape, locuim în condense atracții. Urmăresc fără încetare șoaptele tale, și gravitez pe orbită într-un spațiu imens, fără … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu