Poeme

Diaconu C. Claudiu Prizonieră în Amunet Mâinile tale vor să atingă fiecare firimitură de corp, să simtă, apoi încet să stingă toată plăcerea într-un singur horp. Buzele tale să-mi șoptească lin ce stelele au uitat să-mi spună și să-mi împrospăteze cu venin ce versul tău vrea iar să expună. Și ochii tăi zâmbind atât de fals pe o scenă gri făr’un spectator alegându-și un banal … Continuă să citești Poeme

Victor Anestin

Cristian Ovidiu Dinică Victor Anestin, ziarist român, (17.09.1875 – 05.11.1918), născut în Bacău, a fost un pasionat astronom amator și popularizator al științei, fiind contemporan cu descoperirile făcute de Edison și înflăcărat susținător al ideii de progres tehnic. Educația i-a fost influențată de scrierile lui Camille FLAMMARION, un entuziast astronom și scriitor francez, al cărui nume îl poartă Societatea Astronomică Franceză. Debutează în presă în … Continuă să citești Victor Anestin

Poeme

Alexandru Pripon Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România Buzău Coboară moartea Coboară moartea peste veac, tăcută, Deși, în jur, mărșăluiesc fanfare, Smulgând, cumva, din prăbușirea mută Un nou prilej de a cânta mai tare. Soldați încolonați atent salută, Nederanjați vizibil de cântare. Coboară moartea peste veac, tăcută, Și o primim în pași de defilare. Așa ne este lumea concepută, Să nu pricepem semnele din … Continuă să citești Poeme

„Filu” din Hideaga, sau povestea omului despre care nimeni nu a avut nimic bun de spus

Robert C. Tökölyi Când a murit „Filu”, era 18 ianuarie, anul Domnului 1934, iar lumea a tăcut. Trupul său neînsuflețit a fost depus pe un catafalc, în luxoasa sa locuință de pe strada Pintea Viteazu, nr. 2, din micul orășel minier Baia Mare, astfel încât toți cei dornici să-și ia rămas bun, să o poată face într-un cadru solemn. În zilele în care trupul a … Continuă să citești „Filu” din Hideaga, sau povestea omului despre care nimeni nu a avut nimic bun de spus

Mama

Ovidiu Cristian Dinică mama încurcă adesea sunetele unele le simte cum i se urcă pe umeri ca niște copii răsfățați altele îi ajung la urechi asemeni cuvintelor ce se rup în silabe și se risipesc ea caută să le adune și ele rostogolesc lumina ce devine sălbatic de albă ninge peste ea ca în copilărie când merele roșii le mânca direct din pom unele cuvinte … Continuă să citești Mama

Poeme

Cosmin F. Spaschi O poveste Armonia mă învață o poveste Prea vagă să o pot reține Alegorii din peșteri Ce vise! Mă credeam amnezic Mă culcam nesigur Și mă trezeam plin de ură Îmi bătea la ușă neșansa Dar era încuiată Și eu eram un visător. În întuneric, În beci, În beție, Ce om am fost. Plictisitor pentru toți Pentru mine la fel. Haosul mă … Continuă să citești Poeme

Nostalgii de provincie (fragment)

Andrei-Ovidiu Nistor Aerul are ceva special azi. Miroase? Miroase… a… bâlci? La o inspirație mai adâncă simt ceva mai ars. Porumb? Bâlciul din orașul meu era mereu organizat la marginea râului. Era un loc împrejmuit de un gard comunist de beton. Da… acel gard. Când mergeai spre bâlci pe drumul paralel cu râul te întâmpina mereu acel gard plin de însemne naziste și tipice unui … Continuă să citești Nostalgii de provincie (fragment)

P(RO)EZIA nr. 7 – Sumar

Articole Ovidiu Cristian Dinică – Anton Pann, logofătul cuvintelor Robert C. Tökölyi – „Tartuffe-ul milionar” sau povestea lui Alexiu Pocol de Lozna Mare, între legendă și adevăr, mărire și decădere. (rubrica Restituiri biografice) Poezie Ionuț Alexandru Ciupercă – Poeme Florentina Danu-Brașov – Poeme Miruna Diță – Poeme Florian Neculai – Poeme Emil Pop – La o mie de leghe Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 7 – Sumar