Mi-am privit mâinile care îmi tremurau incontrolabil. Sângele de un roşu cărămiziu era singurul lucru pe care îl vedeam. Mi-am strâns degetele în pumni până când mi-am simţit unghiile intrându-mi în carne. Lacrimile continuau să îmi curgă pe obraji. Nu am încercat să le şterg. Dacă Anetta avea dreptate şi chiar venise pentru cei ca mine, eram ca şi moartă. Era doar o noţiune de … Continuă să citești Fragment ,,Scris în stele” – roman în lucru
În sfârșit, fuioarele întunecate se retrăgeau în pământ, învinse de picăturile de lumină colorată ce începuseră să cearnă din cer. Dincolo de palisade și de coroanele înalte ale pomilor, păsările brăzdau crepusculul pe care luminarea și negura își făureau țesăturile lor complicate, sporind sau diminuând, după caz, vizibilitatea.Urza tocmai pășise în cercul pe care vânătorii îl făcuseră anume pentru el în curtea Grumzului. Trase aer … Continuă să citești În cercul fiarei: Puțină speranță (fragment de roman)
De câteva zile o vulpe dădea târcoale viilor. Sătenii se îngrijorau pentru propriile orătănii. Vulpea fusese văzută în apropierea gospodăriilor, câinii lătraseră nopți de-a rândul. Dar cum lătraseră, tot așa încetaseraăPrintre ierburile necosite, copiii lui Mitică Zugravu găsiră într-o zi leșul unui animal. Cel mai mic dintre ei se împiedicase de el și îi strigase pe ceilalți:– Veniți să vedeți ce am găsit!Fața copilului radia … Continuă să citești Trăsnaia
Victor era obișnuit să vadă privirele triste ale celor din jur. În preajma Sărbătorilor Pascale, vremea ținea cu oamenii, nu era nici cald, nici frig, așa că simți că era timpul să iasă la o plimbare. Dorea să înțeleagă ce se întâmplă în orașul său dominat de letargie.În piață, aplecat asupra gândurilor, nu realiză că șoferul unui autoturism se pregătea să scoată mașina din parcare. … Continuă să citești VICTOR, un om singur
Ellore avu impresia că se găsea în același loc, dar, când întoarse capul, nu-l mai văzu pe Neelen. Luminișul părea schimbat, chiar dacă în mijlocul lui se aflau masa de piatră și scaunele. Totuși, între ea și acestea se găseau niște filamente late și albastre, provenind de la tufișurile ce mărgineau locul. Se aplecă, și chipul i se oglindi pe suprafața unuia dintre ele, ca … Continuă să citești Stăpânul umbrelor – Zorii războiului (fragment)
Beznă mai densă ca în acea noapte nu îmi amintesc să fi acoperit vreodată orașul străin, ai cărui locuitori musteau de indiferență unul față de celălalt, scoțându-se reciproc din țâțâni. Tot ceea ce trăiseră în timpul zilelor pline de parfumul inconfundabil al teilor de pe dealul Copoului părea să se fi sfârșit odată cu acea noapte, din pricina beznei care părea permanentă. Teii miroseau obositor … Continuă să citești Bezna (fragment din volumul în lucru FATA CU CINCI INIMI – POVESTIRI)
Poartă-mă în căldura trupului, spre a rămâne la defilarea timpului. Astăzi nu am găsit altceva mai bun decât să exprim recunoștința că suntem, când puteam să ne fim străini, dematerializați printre maci. Și apoi cum te-aș fi cunoscut din mulțimea infinităților neîntrupate? Sigur ne-am fi atras în tot lanul cu maci. Mirosind sângele macilor jertfiți pe câmpul cunoașterii, ne identificăm ca supraviețuitori ai sentimentelor, deși … Continuă să citești Fragment dintr-un câmp cu maci
De fiecare dată când vedea uşa deschizându-se, îi tresărea inima. Pentru mine au venit! De data asta e sigur! Trebuie să fi venit pentru mine! Dar nu venea nimeni niciodată pentru ea, iar micuţa Mia aştepta, şi aştepta, iar timpul trecea într-un galop nebun. Anotimpurile se scurgeau unele în altele, fără milă. În fiecare dimineață când se trezea, se dădea jos din patul cu cadru … Continuă să citești Caiete cu foaie velină
Anii 90 Acele amintiri, tata, din diminețile noastre, încă le vreau respirate, le mai aștept. Veneai de la tura de noapte, la o cafea, în bucătăria cea mare, dimineața. Erau anii postdecembriști, de început. Pe noi două, fetele tale, frumoasele tale studente, ne delectai răsfățându-ne diminețile, ne preferai strălucirea, bucurându-ți trăirea, servindu-ne cafeaua la pat. Și nu era decât un nes granulat bob mare, fațetat … Continuă să citești Voltaice amintiri
Un soare, doi sau trei; se simte de parcă pe platoul albastru, fără pată, stă întins un ciorchine voluptuos de astre incandescente și luminoase. E atât de cald încât pielea începe să fredoneze un cântec de sfârșit, un cântec în care sunetele sunt înlocuite de o sfârâiala molcomă. Îmi sfârâie pielea pe față, pe mâini, pe gât, pe scalp. Sub presiunea soarelui îmi clocotește toată … Continuă să citești Reverie
