i never felt beautiful enoughgood enoughașa că orice ai avea să îmi spui nu va întrece ce mi-am spus deja când stau singură mă gândesc la tot ce aș vrea să îți zic dar nu o facpentru că tu ești tot ce eu nu am fost vreodată când stau singură învârt pe degete o mie de scenariiprobabil de asta scriu poveștiprobabil de asta scriu romane … Continuă să citești doar scrisul mai salvează ceva
Au trecut ca prin vis trei ani de când conduc frâiele revistei P(ro)ezia, timp în care am publicat autori nedebutați, dar și scriitori consacrați, timp în care am adunat pe site sute de vizitatori în fiecare lună, ceea ce m-a bucurat, mai ales că țin o revistă de literatură română de la distanță de țară, și probabil voi face asta tot restul vieții. Am prins … Continuă să citești 3 ani și 2 cărți de poezie
La ediția aceasta a revistei, avem un număr special dedicat romanului Confesiunile domnului Freejoy de Șerban Andrei Mazilu și Andreea Sterea (Crux Publishing, 2023), ceea ce îmi permite să înlocuiesc editorialul cu o scurtă opinie despre volumul mai sus menționat. Voi începe prin a aminti că fac parte dintre puținii norocoși care au putut vedea romanul de la primul draft până la varianta ajunsă pe … Continuă să citești Când romanul bate editorialul
P(RO)EZIA trece printr-o schimbare de la epoca alb-negru la epoca culorii. În fond, literatura este și despre schimbare. De-a lungul timpului, de altfel, canoanele s-au schimbat, artiștii au progresat și astăzi vorbim despre literatură altfel decât am fi făcut cu secole în urmă. Când privești la generațiile de autori, și acestea sunt altfel, cu preocupări diferite, devenind tot mai tehnologizate pe măsură ce lumea evoluează, … Continuă să citești Altfel
Am ajuns la numărul 20 cu aproximativ 200 de materiale publicate. Dorința mea pe mai departe e să prindem numărul 40, 60, 80, 100 și tot așa, în ciuda greutăților care limitează timpul pentru revistă, căci în spatele acestei publicații stă un singur om. Când am pornit revista am sperat să contribui măcar un pic la fenomenul cultural de la noi, așa cum am sperat … Continuă să citești Aniversare
Numărul acesta am decis ca în loc de editorial să scriu despre cinci volume care au făcut ca timpul petrecut cu ele să fie prețios, pentru că la finalul lor am putut spune: Da, frate, asta e o carte despre care merită să scrii! Și consider eu că numai când poți spune asta ai dat de cineva care chiar merită să își zică scriitor. Lista … Continuă să citești Cinci cărți care mi-au plăcut în 2022
(realizat de Alexandra Medaru) Doina Roman a debutat în 2014 cu romanul „Pragul”, urmat la scurt timp de „Pragul 2 – Umbra martor” și „Pragul 3 – Ultimul trimis Oserp”, toate cele trei volume apărând la Editura Tracus Arte. În 2017 a publicat la Editura Paralela 45 al patrulea roman al său, intitulat „Prea mulți zei pentru un deșert”, despre care Cosmin Perța spunea că … Continuă să citești Interviu cu Doina Roman, autoarea romanelor „Pragul”, „Prea mulți zei pentru un deșert” și „Fata cea mică a timpului”
(realizat de Alexandra Medaru) Ștefan Bolea este doctor în filosofie și în literatură, publicând douăsprezece volume de poezie, memorialistică ficțională sau filosofie, dintre care amintesc titluri precum „Ontologia negației. Eseu despre nihilism” (Casa cărții de știință, 2004), „Gothic” (Herg Benet, 2011), „Caietul Roxanei” (Editura Crux Publishing, 2018), „Existențialismul astăzi” (Editura EIKON, 2019) sau „Jung și filosofia umbrei” (Editura Tracus Arte, 2019). Colaborează îndeaproape cu editura … Continuă să citești Interviu cu Ștefan Bolea, poet, filosof și autor al volumelor „Biblia nihilistă”, „Caietul Roxanei” și „Theoria”
Literatura scrisă de femei este mai bună ca niciodată. O spune chiar numărul acesta al revistei în care apar numai prezențe feminine, un număr pe care îl consider mai puternic ca precedentele pentru că autoarele care au fost publicate vin cu materiale îmbrăcate în arome diferite, una mai parfumată precum cealaltă. Sunt stiluri unice. Sunt scriituri puternice. Și asta îmi dă speranța că literatura autohtonă … Continuă să citești Numai literatura
Cel mai mare nenoroc al scriitorilor români este că s-au născut în România, o țară în care majoritatea populației nu citește. Și ăsta e cel mai mare păcat, pentru că la noi există scriitori care ar merita să trăiască din opera lor. Pentru ei mi-aș dori să mă trezesc într-o zi și să aflu că lucrurile s-au schimbat în țara noastră, că literatura și cultura … Continuă să citești Descoperiri
P(RO)EZIA 