Cel mai mare nenoroc al scriitorilor români este că s-au născut în România, o țară în care majoritatea populației nu citește. Și ăsta e cel mai mare păcat, pentru că la noi există scriitori care ar merita să trăiască din opera lor. Pentru ei mi-aș dori să mă trezesc într-o zi și să aflu că lucrurile s-au schimbat în țara noastră, că literatura și cultura … Continuă să citești Descoperiri
Cuvântul apare ca o nevoie, ca o metodă prin care individul ajuns la limita trăirii se eliberează de radicalul coronarian al tristeții și își recapătă dorita, râvnita ataraxie pe care a pierdut-o printr-o tăcere a ființei. Opera literară nu poate fi fecundată într-o rezervație de ramoliți pătrunși de o stare de plictis și mulțumire metafizică, litera are nevoie de duh pentru a penetra platoșa cardiacă … Continuă să citești Literatura ca o extensie a realității
Florentina Ionescu What’s on your mind, Elena? Rețeaua socială mă întâmpină în fiecare dimineață cu aceeași formulă de salut. Scroll. Mă opresc. O postare cu o mandarină zâmbitoare, pe fundal albastru. Un mesaj din partea Ministerului Fructelor: „Mandarinele salvează vieți.” Like. Dau share imaginii pe profilul meu. În orașul nostru este un vânzător important de fructe, Rafinel. Genul de bărbat înalt, cu ochii verzi, părul … Continuă să citești Miez de mandarine
Denisa știi, toate nopțile când tastatura telefonului ne apropia așa mult proiectându-ne cuminți în fața unui stâlp de electricitate cu luminile stinse, când mi-era sete și era infernal de cald și avioanele treceau aruncând cu toate prostiile și tu le vedeai și eu le vedeam și ele erau stelele noastre, când peste tot medicamentele erau aranjate iar din nimic veneau imagini cu poza ta de … Continuă să citești Poeme
Dilema poetului stângaci Moartea e un colț al încăperii mele În care aleg să mă ascund, Pe când întunericul se scurge pe pereți, Iar tipografia gândurilor mele se gravează pe palme Asemeni suferinței. Boala e o confirmare a existenței. Mă doare! Simt! Deci exist! Nu pot să mor fără să scriu La fel cum Nu pot să scriu fără să mor, câte puțin. cu fiecare … Continuă să citești Poeme
Visa cum o voce dulce o striga din nou şi din nou… O palmă primită pe nedrept, lumini orbitoare şi aplauze neîncetate, un pistol rămas fără stăpân, lacrimile unei dureri cumplite şi apoi o umbră… toate se amestecau asemenea unui dans ritmat în visul din care încerca să se elibereze. Reuşi în cele din urmă, trezindu-se cu inima bubuindu-i pieptul. Toate dispărură, mai puţin acea … Continuă să citești Ultimul dans
Răzvan Fugaciu rușinea lumii dis-de-dimineață vom strânge într-un coș cu mâinile însângerate lacrimile pământului răsărite a treia zi după cutremurul din ’77. ne vor privi îngerii prin geamurile apartamentelor rămase fără locuitori. vor zidi alte locuri unde să ne întâlnim în fiecare seară. nimic nu se risipește totul rămâne în cuvinte. nu se știe cum soldații de plumb își rup giulgiurile morții. la judecata universală … Continuă să citești Poeme
Lorena Niță Mă desprind din marea de oameni. Mă simt murdară și mă uit inconștient la mâini; le studiez. Știu că voi regăsi pe pielea mea umbrele sutelor de persoane care s-au apropiat de mine, care s-au prins în jurul meu precum un lanț greu, ruginit. Părăsesc strada și cobor scările din piatră. Pașii mi se afundă în nisipul greu. Pare că se surpă întreaga … Continuă să citești Botez
Cosmin F. Spaschi Scrumul uitării Atunci când nu mai este nimic de făcut,când tot ceea ce mai ai sunt câteva amintiri,te prefaci într-un visător care se temecă visele vor arde precum o lumânareși totul se va transforma în scrumul uitării. Mirat de cursul imperfect al vieții,de urletele ascuțite ale rănilor care se deschid,de vântul orb care vâjâieîntre două gânduri cu iz de final de viață,alegi … Continuă să citești Poeme
Editorial Alexandra Medaru – Pentru că… Poezie Paula Bârsan – Poeme Cristina Cimpoae – Poeme Ovidiu Cristian Dinică – Poeme Ștefan Pușcașu – Poeme Ioan Matei Rusu – Ioana Ștefan-Alexandru Saviuc – Poeme Proză Ovidiu Cristian Dinică – Drum înzăpezit Gabi Gabrinov – Gheață Florentina Ionescu – Cartonaș roșu Mara Răduț – Printre clavicule Eseu Mara Răduț – Printre dinți și flori Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 16 – Sumar
P(RO)EZIA 