Lucia Cosmina Vlad Singurătatea operei, a operei de artă, a operei literare este esenţială şi se leagă de solitudinea în care se retrage creatorul. Cel care scrie se implică, se cufundă în sine, în individualismul lui. Rilke îi scrie contesei de Solms- Laubach, la 3 august 1907: „De săptămâni în şir cu excepţia unor scurte întreruperi, n-am mai pronunţat un singur cuvânt, singurătatea mea … Continuă să citești Singurătatea creatorului şi a operei
Deseori visa marea ca și cum s-ar fi aflat într-un acvariu, de unde putea să-și imagineze întinderile albastre. Trecea de la o scoică la alta, de la un val la altul înotând printre noi cei ce-l acceptam ca pe un confrate. Din când în când ieșea la suprafață să respire. Atunci devenea conștient de plămânii săi dezvoltați. Ca ființă, era om în mulțimea nedefinită a … Continuă să citești Ihtiologul
S-AR PUTEA S-ar putea ca suspinul pietrelor să nu existe, deşi eu l-am auzit adeseori. s-ar putea ca rădăcinile stelelor să nu fi existat niciodată, deşi eu le-am văzut de atâtea ori. s-ar putea să nu vedem nicio limbă de clopot sub cupola catedralei de azur, deşi eu i-am simţit adeseori vibraţia. nimeni nu crede că zidurile vorbesc, deşi eu le-am auzit de mai … Continuă să citești Poeme
Editorial Alexandra Medaru – Numai literatura Poezie Paula Bârsan – Poeme Ioana S. Bogorodea – Poeme Florentina Ionescu – Banana bread Sabina Sandu – Poeme Proză Ioana Bîrjan – Destin Gabi Gabrinov – Magdalena Lorena-Andreea Niță – Memento Fragment de roman Cezarina Anghilac – În cercul fiarei Eseu Delia-Andreea Nechifor – Eseu despre moarte Lucia Vlad – S. ESENIN: CORELAŢIE INTIMĂ A POEZIEI CU UNIVERSUL Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 18 – Sumar
Literatura scrisă de femei este mai bună ca niciodată. O spune chiar numărul acesta al revistei în care apar numai prezențe feminine, un număr pe care îl consider mai puternic ca precedentele pentru că autoarele care au fost publicate vin cu materiale îmbrăcate în arome diferite, una mai parfumată precum cealaltă. Sunt stiluri unice. Sunt scriituri puternice. Și asta îmi dă speranța că literatura autohtonă … Continuă să citești Numai literatura
La fiecare pală de vânt, scândura afumată scârțâia și trosnea deasupra zidului spart. Se zbătea prinsă în ultimul ei cui, făcând porumbelul pictat pe una dintre fețe să se învârtă în loc, ca prins în laț. Un simbol potrivit pentru cei care intraseră în vechiul han cu gândul că acolo aveau să găsească o cale să părăsească, în siguranță, Punct Gorun, dar care nu mai … Continuă să citești În cercul fiarei (fragment de roman)
Viața mea e o banana bread Îndulcită cu steviol (Vai, oh, nu! Îndulcitorii artificiali duc la creșterea solzilor pe pielea bătucită!) Cu făină de migdale Ninge peste pancreasul meu leneș Țară, țară, vreau pancreas! Cât dai pe el? Toți followerii mei de pe insta Regatul meu pentru un pancreas! (Hai, nu fi zgârcită) M-am murdărit de zahăr la nas (Revino la banana bread) Cu ce … Continuă să citești Banana bread
M-am trezit înaintea ta. Am crezut că este foarte târziu și am încercat să disting ce oră indica ceasul de pe noptieră. N-am reușit; știi cât de prost văd dimineața. Apoi am încercat să disting unde ești tu. Erai acoperit în cearșafuri, inclusiv în al meu. Atunci am înțeles de ce toată noaptea am simțit frigul cum îmi intra în oase. Pletele îți acopereau fața … Continuă să citești Memento
1. felia de pepene pe un val de dunăre nufărul s-a deschis în formă de fluture şi a zburat pe un curent de munte vulturele codalb şi-a înfipt ghearele în oaia ciobănaşului moldovan plecat la studii superioare în United Kingdăm ce lume mică şi mare frumoasă şi îngrozitoare pe un val de dunăre o felie de pepene semnifică ultima petrecere a unui lup de mare. … Continuă să citești Poeme
Singurul lucru ireparabil în viața asta este moartea. Cel mai cert fapt al vieții noastre este și cea mai mare temere a noastră. Îmbrăcăm moartea de la începuturile Umanității în cele mai profunde ritualuri, de la întoarcerea în pământ a creștinilor la focul purificator hindus, în cele mai nuanțate veșminte, de la negru până la alb, până la cele mai sincere emoții precum jalea, groaza … Continuă să citești Eseu despre moarte
P(RO)EZIA 