Dilema poetului stângaci Moartea e un colț al încăperii mele În care aleg să mă ascund, Pe când întunericul se scurge pe pereți, Iar tipografia gândurilor mele se gravează pe palme Asemeni suferinței. Boala e o confirmare a existenței. Mă doare! Simt! Deci exist! Nu pot să mor fără să scriu La fel cum Nu pot să scriu fără să mor, câte puțin. cu fiecare … Continuă să citești Poeme
Visa cum o voce dulce o striga din nou şi din nou… O palmă primită pe nedrept, lumini orbitoare şi aplauze neîncetate, un pistol rămas fără stăpân, lacrimile unei dureri cumplite şi apoi o umbră… toate se amestecau asemenea unui dans ritmat în visul din care încerca să se elibereze. Reuşi în cele din urmă, trezindu-se cu inima bubuindu-i pieptul. Toate dispărură, mai puţin acea … Continuă să citești Ultimul dans
Răzvan Fugaciu rușinea lumii dis-de-dimineață vom strânge într-un coș cu mâinile însângerate lacrimile pământului răsărite a treia zi după cutremurul din ’77. ne vor privi îngerii prin geamurile apartamentelor rămase fără locuitori. vor zidi alte locuri unde să ne întâlnim în fiecare seară. nimic nu se risipește totul rămâne în cuvinte. nu se știe cum soldații de plumb își rup giulgiurile morții. la judecata universală … Continuă să citești Poeme
Lorena Niță Mă desprind din marea de oameni. Mă simt murdară și mă uit inconștient la mâini; le studiez. Știu că voi regăsi pe pielea mea umbrele sutelor de persoane care s-au apropiat de mine, care s-au prins în jurul meu precum un lanț greu, ruginit. Părăsesc strada și cobor scările din piatră. Pașii mi se afundă în nisipul greu. Pare că se surpă întreaga … Continuă să citești Botez
Cosmin F. Spaschi Scrumul uitării Atunci când nu mai este nimic de făcut,când tot ceea ce mai ai sunt câteva amintiri,te prefaci într-un visător care se temecă visele vor arde precum o lumânareși totul se va transforma în scrumul uitării. Mirat de cursul imperfect al vieții,de urletele ascuțite ale rănilor care se deschid,de vântul orb care vâjâieîntre două gânduri cu iz de final de viață,alegi … Continuă să citești Poeme
Editorial Alexandra Medaru – Pentru că… Poezie Paula Bârsan – Poeme Cristina Cimpoae – Poeme Ovidiu Cristian Dinică – Poeme Ștefan Pușcașu – Poeme Ioan Matei Rusu – Ioana Ștefan-Alexandru Saviuc – Poeme Proză Ovidiu Cristian Dinică – Drum înzăpezit Gabi Gabrinov – Gheață Florentina Ionescu – Cartonaș roșu Mara Răduț – Printre clavicule Eseu Mara Răduț – Printre dinți și flori Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 16 – Sumar
Alexandra Medaru Scrisul e ca oxigenul. Fără el nu poți trăi, pentru că în interiorul tău e ceva care arde, și acea flacără trebuie să ajungă la iveală, chit că ăsta e ultimul lucru pe care îl faci. Dacă ar trebui să aleg între dragoste și scris, aș alege scrisul, pentru că mi-a fost mereu aproape și fără el eu nu aș mai fi. Despre … Continuă să citești Pentru că…
Gabi Gabrinov Prima zăpadă ne-a vizitat abia la sfârşitul lui ianuarie, parcă pentru a-mi ţine pumnii. Plecasem de acasă îmbrăcată doar într-un palton crem, subţire, de toamnă, colanţi negri şi ugg-uri şi aveam în spate un ghiozdan mai greu decât mine. M-am oprit totuşi, pentru câteva clipe, când am coborât din autobuz, ca să inspir aerul tare şi să las fulgii să mi se împletească … Continuă să citești Gheață
un pic cam prea cumva, așa atât de departe la o aruncătură de băț distanță ca niște umbrele luate de vânt privim totul prin oglinzi sparte ne întrebăm ce ne curge prin vene și respirăm aerul murdar … Continuă să citești Poeme
Florentina Ionescu Creier pane în farfurie. Fire ieșindu-mi din țeastă. Îi povestesc Floricăi visul meu cu clinica de neurologie. Doctorul Bică în halat alb, electrozii prinși pe cap, pieptul dezgolit apăsat de doi bărbați, sunetul coastelor rupte. M-am trezit cu ochii umeziți. N-ai idee ce real mi s-a părut. Florica zâmbește, taie creierul în două. Sunetul crustei de pesmet, sub lama cuțitului, în farfurie, mă … Continuă să citești Cartonaș roșu
P(RO)EZIA 