Maria-Alexandra Necșoi ●Te uitai la mineȘi îți strălucea în ochi citatul lui CioranDupă te uitai în jur și aveai flashback-uriDin povestea târfelor mele triste… ●Ce clișeici suntemCând vedem filmeleȘi ajungemCu mâinile pe sub bumbac,Și când ne faceA doua ziMicul dejun la pat.Ce clișeici suntemCând dansăm pe aceleași melodiiPe care au dansat și alții.Ce clișeici suntemPe băncile din CișmigiuCe văd și audNăscându-se, reînnoindu-se și murindZeci de … Continuă să citești Poeme
Andreea Stahie Probabil o experiență care merită amintită din studenție, sau mai bine zis experiențe, sunt nopțile alea lungi, deși foarte scurte, din sesiune în care mă chinuiam să-mi bag în cap un secol de literatură într-o noapte, că deh, ce e aia să înveți în avans când ai atâtea alte lucruri de făcut cum ar fi să dormi, să ieși în oraș, să mergi … Continuă să citești Studenți am fost și noi
Ioana Cosma Cursă lungă Era miros de zefir în aerul vălurit ca-ntr-o apă mișcată încă nu se luminase, era ora ei preferată, când, odată cu pescarii şi gunoierii, se îmbrăca grăbită și se-arunca în orașul tăcut ca într-o scorbură gri. Acum se despuia, hainele îi cădeau ca niște mărgele de sticlă pe nisipul rece, totul se auzea tare, marea cânta un leneș vals, mușchii încordați … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică Da, eu pot spune sunt visător, umblu cu nasturii descheiați, calc pe iarbă, inversez coordonatele pământului să-mi găsesc locul și totuși nu mă înțeleg, descopăr uimit libertăți inedite cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca și cum ar crește aripi din trunchiul ispitit de adevăr, sunt supus democrației originale ea să străduiește să mă facă să uit că sunt ceea … Continuă să citești Poeme
Ioana Ghelțu-Bîrjan Durere, durere, durere… o simțise dintotdeauna în așa fel încât se obișnuise cu ea… Dar ce însemna această durere pentru ea? Copil fiind, se jucase și căzuse, rănindu-și genunchii. Când crescuse mai mare, pământurile tatălui ei fuseseră atacate, iar durerea îi cuprinsese spiritul atunci când își văzuse părinții murind… Din acea clipă, zâmbetul ei devenise unul melancolic, trist ca o zi mohorâtă de … Continuă să citești M
George Rîurel Bălan Limba noastră Limba mea e graiul ierbii când țâșnește primăvara, vântul care mână cerbii, dor pe care-l poartă seara. Limba mea e prima zestre din străbuni, demult lăsată, gând pictat pe stânci rupestre… este rugă asumată. Limba mea-i o bucurie, și e dans în care iambii stau ca florile pe ie; preț plătit cu sânge-n cambii. Limba noastră-i moștenire, acoladă de unire. … Continuă să citești Poeme
Ion Țuțuianu Speranța…. Vine vremea când iubirea se transformă într-un vis Și nostalgicele gânduri îmi rămân fără cuvinte. Retrăiesc momente care, parcă vin din paradis, Fiindcă te iubesc și iată, că nu poți să-mi ieși din minte! Și, credeam iubirea noastră scrijelită pe un nor, Când priveam în nopți albastre cerul împânzit de stele Dar, m-am înșelat și iată, că-i ca timpul trecător, Iar tristețile-n … Continuă să citești Poeme
Florentina Ionescu Totul a început în dimineața de dinaintea zilei ei de naștere, când Carmen s-a împiedicat de vârful nasului când a vrut să coboare din pat. Stând în picioare, nasul îi ajungea acum până la papucii plușați și roz, cu urechi de pisică, pe care îi încălțase cu greu, pentru că bucata de carne îi bloca o parte din câmpul vizual. A ajuns în … Continuă să citești Grețuri matinale
Diana-Maria Georgescu Dimensiuni magice Miros de bronz topit pe piele, gust de albastru în priviri, foșnet de toamnă printre stele, atingeri mute și trăiri. Zâmbete triste de planete peste o lume fără sens, alunecă strâmbe și bete în pasul ultimului vers. Doar tu mai curgi ușor spre mine și te adapi dintr-o suflare, îmi ceri să fac un pas spre tine și să ne cufundăm … Continuă să citești Poeme
Cristina Cimpoae 9. Țara Soarelui Apus Soarele răsare de parcă ar fi mereu la apus Îmi trag kimono-ul în grabă – Și fug spre-o Sakura eternă Cât m-aș bucura să am inima perenă Obosit și dus-trist e cerul din mai, Cu plantele verzi, efemero-zdrobite Iar luna – galbenă și puturoasă Ca o bilă bolnavă Din florile de mai încropesc o coroană atârnând în urechi cireșe … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 