Lorena Georgiana Craia CÂNTEC nu prea mai avem timppentru veșnică-adormiresicriele alunecăprintre îngeri și crevase orga noastră din oasecând bat clopote albe și moiparcă are nevoienu de un Dumnezeu ci de doi 3 iulie 2019, Constanța TÂRZIU dacă tot ne întrebăm degeabadespre retorica absolutuluipoate că răspunsul conțineun umor de nesuportat și plângiîn timp ce strângi la pieptpăpuși decapitate un fel de … Continuă să citești Poeme
Diaconu C. Claudiu De ce regăsirea ei m-a-ndurerat? În loc să o alint și să o sărut, Recunosc, vă spun, cum din nou, aș fi vrut I-am întors spatele și doar am plecat. Pas după pas, lacrimă după lacrimă, M-am îndepărtat. Mi-e frig, dulce boală – A vieții – Iubirea mereu te-nșală. Am avut atâta plumb în inima. Regăsire rece … Și totuși azi am … Continuă să citești Regăsire rece, poză dulce
Ionuț Alexandru Ciupercă Ex tempore! (25.04.2007) Aruncă-mă-n apa ce curge-napoiSă-ncerc să-l întreb pe Isus despre noi.Trage-mă vântule, suflă-ndărăt,Poartă-mi pașii prin primul omăt. Să mă duci aer la Shakespeare în sat,Să-l văd cântând pe primul cruciat.Poartă-mă-n brațe soare, s-aud,Omida din aripi, prima bătând. Să beau primul, strop de izvor,S-aud suflarea primului nor.Să-ncerc să simt întâia clipire,Din șoapte să știu chiar prima iubire. Sapă-mi mormânt în pântecul … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică decor hibernal mirosul proaspăt al cărnii stăpânește cu virilitate centrul orașuluica un praf de pușcă ce ocupă străzi câștigate în bătălii fără nume și fără de timp,câștigătorii poartă măști stranii par copiate din cărți cu zmeidar sunt locatari banali nu-și găsesc papucii și nici halatul de casăîn care și-au lăsat iubirea să zacă precum în scrisori uitate în cerdacul toamnei,se pregătesc să … Continuă să citești Poeme
Adina Dumitrache Cea mai rapidă pasăre din lume Gândul meu zboară spre tinerepederepederepede atât de repede încât penele se desprind una câte unaapoi restul le urmează într-un exod brusclăsând scheletul dezgolit în arșița soarelui atât de repede încât oasele se desprind unul câte unulpână când rămân numai ochii și cioculnumai ei cunosc direcția dorului atât de repede încât la tine ajunge doar cioculcare bate slab … Continuă să citești Poezie de buzunar
Editorial Alexandra Medaru – Publicare la preț avantajos Articole Robert C. Tökölyi – Marchează doi! Samuel L. Clemens și istoria transformării unei expresii marinărești în pseudonim literar (rubrica Restituiri biografice: eroii mei) Interviu: Profesorul Daniel Ioniță în dialog cu Ovidiu Dinică Poezie Sabina Baciu – Poeme George Balș – Poeme Nora Blaj – Poeme Alexandra-Emilia Bucur – Poeme Ana-Mirabela Diacu – Poeme Mirela Iliescu – … Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 5 – Sumar
Sunt zile când scrisul este tot ce îți rămâne și în ciuda singurătății continui să scrii ca și când acesta ar fi salvarea pe care nu o poți obține în nici un alt fel. Abia atunci când ești singur și abandonat de toată lumea și te refugiezi în litere și cuvinte știi că ești scriitor și că nu poți trăi fără poveștile tale. Cam așa … Continuă să citești Publicare la preț avantajos
Nora Blaj *** Ești confidentul ideal al cărnii mele, mă povestesc ție și, a fără abatere, viața mea curge în carnea ta de fantomă cu umbră somptuoasă. Ești punctul de sprijin al neechilibrului meu. Prin tine-am descoperit cel mai scurt drum care duce la mine. *** Degetele tale pe claviatura unui pian dintr-o cameră secretă cu pereți de carne moale caldă și cotropitoare … Continuă să citești Poeme
Partea a II-a Ioana Ghelțu-Bîrjan Anul 1094 era unul foarte secetos, iar pământul devenise tare asemenea pietrelor, ceea ce îi înspăimântă pe unii țărani. Însă, mai puternică decât seceta era amenințarea constantă din partea creștinilor care nu încetaseră lupta lor în numele lui Dumnezeu. Adversarii acestora, copii ai lui Allah, conduși în luptă de sultanul Melikșah reușiseră de fiecare dată să-i respingă pe europeni. Și … Continuă să citești Blestemul
Iliescu Mirela speram ca bătăile inimii să nu înroșească rochia scurtă și-albastră îți mărturiseam directă ca un glonț ce voia să-ți tulbure mintea, să-ți împrăștie creierii ca pe firimituri ce duceau spre mine îmi mărturiseai iar eu alergam spre casă cu rochia mea roșie și inima în palme ca un glob nefiresc într-o zi de vară. În fiecare dimineață îmi spăl fața cu … Continuă să citești Poezii
P(RO)EZIA 