Costel Stancu * * * stați față în față deodată privirea ei se preface într-un grajd în flăcări unde caii se zbat să iasă dar încă nu le-au ars căpestrele bat acolo din picioare înnebuniți nimeni nu deschide ușa ai putea fi tu acela dacă femeia nu te-ar fi făcut parte a nemișcării sale bietele animale gîndești singura lor scăpare ar fi o ploaie instantanee … Continuă să citești Poeme
Alexandra-Emilia Bucur zilele ce trec mai repede decât clipocitul ochiului Întotdeauna există un resize al zilei / o reformatare a orelor ce încap într-o singură coală de o zi să se ia de la capăt să se vadă omisiunile / trecerea cu vederea / erorile gândurilor și să reia din loc din nou ziua de la început apeși forward, încordarea mușchilor lângă umeri, o gâlmă … Continuă să citești Poeme
Ana-Mirabela Diacu Am învățat Am învățat că oamenii strălucesc după ce se ridică din noroi, Am învățat că „azi” este darul pe care puțini îl primesc, Am învățat că Acasă e cerul acesta înstelat și tu… Am învățat că îngerul tău nu te părăsește niciodată. Am învățat cât de frumoși sunt întotdeauna oamenii fragili; Am învățat că cele mai mari dureri nu se pot nici … Continuă să citești Poeme
Sabina Baciu Peisaj de război Caii-s cenușii, Carele sunt gri, Tancuri tuciurii. Câmpul e de piatră, Piatră bombardată. Cerul e de fum, Fum tușit de tun. Oamenii împușcă, Moartea rea îi mușcă, Și îi cad în cușcă. Câmpul tot e copt, Copt și ars de foc. Casele-s orbite, Geamuri părăsite. Iară omul moare, Cade din picioare. Stă cu pușca-n mână, Tremură din gură, Căci … Continuă să citești Poeme
George Balș Orbitor Plouă, cerul e nins; e-atâta zgomot: ar trebui să iau loc. Încerc să (mă) opresc, măcar un gând, dar Între două secunde deja au trecut trei… și încă trei și încă trei… În sfârșit, stau și o parte din cer se fulguie ușor. Alb, alb, chinuitor de alb. în jur, lumea încetinește, timpul se pune la somn. … Continuă să citești Poeme
Gina Andrei Scrisoare de dor Simt mirosul tău și acum. Căldura pielii tale și izul de parfum. Chipul tău bătrân în capătul scării Așteptând să vin acasă Să nu te dau uitării. Copil fiind, mă bucuram să te văd zâmbind, Adult fiind, mă înec cu amintirea ta scriind Despre afecțiunea ta paternă. De care nu știu dacă am fost vreodată demnă. Simt mirosul de tutun … Continuă să citești Poeme
Teodora Iuriusciuc * Urmăream cu privirea alergând prin cameră un copil. Un copil mic și palid slab și cu respirația întretăiată. L-am privit ani înșir până când a venit seara în care m-am ridicat din viață și am mers spre el. Copilul a ridicat privirea cu lacrimi în ochi. M-am uitat o secundă la el ca imaginea lui să fie pe veci în memoria mea. … Continuă să citești Poeme
George Balș Înec Cu ochi străini și goi Văd plecându-mi marea. Mi-e sufletul legat De valuri ce târăsc în noaptea grea Al lui August cel din urm-apus. Mai știi, lumina mea, e mult de-atunci, Când iarnă încă nu era? Unde te-ai dus? Mai știi, nebuna mea? e mult de-atunci… Te-am căutat prin cer, pe sus, Pe unde te-am pierdut? Mi-e mintea inundată de gânduri reci … Continuă să citești Poeme
Alejandra PIZARNIK Aproximări Buenos Aires 1956-1958 îmbrățișându-ți umbra într-un vis oasele mele se mlădiau ca niște flori * marginile tăcerii lucrurilor muțenia ce-acoperă prezența lucrurilor * acești ochi se deschid doar cât să măsoare absența * cine m-a pierdut în tăcerea-stafie a cuvintelor * pași prin negura grădinii de liliac inima se-ntoarce la lumina ei … Continuă să citești Poeme
Vitalii ȘEGA *** Fruntea și nasul formau o linie frântă Câteva riduri ofereau unicitate chipului Ochii umpluți de nuanță castanie, se uitau în cel mai îndepărtat colț al camerei însă nu la mine saci albi sub pleoape nopțile potrivite cu ceasul meu asfixiau ziua ochii maro deveneau tulburi obrajii se mestecau între ei într-o brazdă neagră, ce o foloseai drept zâmbet, urechile nu reacționau, chiar … Continuă să citești Poeme
