Gabi Gabrinov Prima zăpadă ne-a vizitat abia la sfârşitul lui ianuarie, parcă pentru a-mi ţine pumnii. Plecasem de acasă îmbrăcată doar într-un palton crem, subţire, de toamnă, colanţi negri şi ugg-uri şi aveam în spate un ghiozdan mai greu decât mine. M-am oprit totuşi, pentru câteva clipe, când am coborât din autobuz, ca să inspir aerul tare şi să las fulgii să mi se împletească … Continuă să citești Gheață
un pic cam prea cumva, așa atât de departe la o aruncătură de băț distanță ca niște umbrele luate de vânt privim totul prin oglinzi sparte ne întrebăm ce ne curge prin vene și respirăm aerul murdar … Continuă să citești Poeme
Florentina Ionescu Creier pane în farfurie. Fire ieșindu-mi din țeastă. Îi povestesc Floricăi visul meu cu clinica de neurologie. Doctorul Bică în halat alb, electrozii prinși pe cap, pieptul dezgolit apăsat de doi bărbați, sunetul coastelor rupte. M-am trezit cu ochii umeziți. N-ai idee ce real mi s-a părut. Florica zâmbește, taie creierul în două. Sunetul crustei de pesmet, sub lama cuțitului, în farfurie, mă … Continuă să citești Cartonaș roșu
Stefan Pușcașu oxygen_trips.mp4 suflă vîntu n mandale de frunze pînze de savane și struguri magici distorsionează visele n culori de marijuane iar mucigaii vrednici pe verzi comori sărută păianjen agățat de nori tranquility precum un pictor prefaci voce n miere strecurînd vorbe n tor- nadă de scrumiere și ascult vrăjit în stație de metrou ecou al ființei tale cu n efect de joint din frunze … Continuă să citești Poeme
Aș vrea să mă prăpădesc asemeni unui val la țărm…în brațele tale și să mă ascund ușor la pieptul tău, timid printre clavicule, dar îmi este prea frică că o să mă simți… că o să simți măcar un pic din tot tumultul meu interior și că o să vezi că am atâta nevoie de tine. Nu mă pot susține singură…nu pot trece de tăcerea … Continuă să citești Printre clavicule
Cristina Cimpoae Armură Armura mea – glazură sub care se plămădește fierbințit o ciocolată neagră ca noaptea dezbrăcată de aștri, ce curge și topește spiritul mai ceva ca o lavă; Armura mea – o port pe câmpiile vișinii de sânge coagulat din care tigve necunoscute urlă așteptând recolta dreptei Judecăți, ce va aduce coifuri de stele celor ce goi au iubit, dezbrăcați de armuri, îmbrăcați … Continuă să citești Poeme
Ovidiu Cristian Dinică Ucraina le privesc chipurile triste gândurile îi încarcă cu amarul nopților albe, între zgomotul roților de mașini și apăsătoarele explozii lumina umple ferestrele cu speranțe, alungă lungi umbre strecurate cu privirile la pândă, stive de emoții stau într-un difuz șir, clădirile arse înzestrate cu durere plâng în culorile incediului cuprind piepturi suferinde, fuga însoțită de țipete aduce zeii cu fețe umane implicați … Continuă să citești Poeme
MARA RĂDUȚ Ce alt mod mai bun de a înțelege omul și omenirea decât într-o noapte liniștită de decembrie când totul pare static, când timpul se prelinge prin tine? Un anotimp îl înghite pe altul, iar eu mă aflu în același loc, dar nici eu nu mă prezint la fel, persoana de acum un an a fost absorbită de cine sunt acum. Ce gând straniu… … Continuă să citești Printre dinți și flori
Îmi place enorm când îți muști buza din stânga jos, Când mă privești cu subînțeles, Când te enervezi și te superi, Când răspunzi la orice întrebare cu „aha”, Îmi place zgărietura din obraz, Pe care ai căpătat-o încercând să muți un dulap, Îmi plac brațele tale, Îmi plac ochii verzi cu nuanțe de albastru, Îmi plac buzele roșii și mici, Îmi plac sânii tăi pe … Continuă să citești Ioana
Ovidiu Cristian Dinică Noaptea își etala stelele ca pe trofee, iar luna își arunca săgețile în râul ce învecina drumul, ca și cum ar fi dorit să măsoare distanțele. Tușind, precum un bolnav ce suferă de plămâni, mașina se opri brusc. Ca să-și ia avânt să urce dealul, ar fi trebuit ca tata să apese ambreiajul la maxim. Panta era acoperită cu zăpadă și orice … Continuă să citești Drum înzăpezit
P(RO)EZIA 