Categorie: Poezie

Poezie

Poeme

Ionuț Alexandru Ciupercă Ex tempore! (25.04.2007) Aruncă-mă-n apa ce curge-napoiSă-ncerc să-l întreb pe Isus despre noi.Trage-mă vântule, suflă-ndărăt,Poartă-mi pașii prin primul omăt. Să mă duci aer la Shakespeare în sat,Să-l văd cântând pe primul cruciat.Poartă-mă-n brațe soare, s-aud,Omida din aripi, prima bătând. Să beau primul, strop de izvor,S-aud suflarea primului nor.Să-ncerc să simt întâia clipire,Din șoapte să știu chiar prima iubire. Sapă-mi mormânt în pântecul … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Cristian Ovidiu Dinică decor hibernal mirosul proaspăt al cărnii stăpânește cu virilitate centrul orașuluica un praf de pușcă ce ocupă străzi câștigate în bătălii fără nume și fără de timp,câștigătorii poartă măști stranii par copiate din cărți cu zmeidar sunt locatari banali nu-și găsesc papucii și nici halatul de casăîn care și-au lăsat iubirea să zacă precum în scrisori uitate în cerdacul toamnei,se pregătesc să … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezie de buzunar

Adina Dumitrache Cea mai rapidă pasăre din lume Gândul meu zboară spre tinerepederepederepede atât de repede încât penele se desprind una câte unaapoi restul le urmează într-un exod brusclăsând scheletul dezgolit în arșița soarelui atât de repede încât oasele se desprind unul câte unulpână când rămân numai ochii și cioculnumai ei cunosc direcția dorului atât de repede încât la tine ajunge doar cioculcare bate slab … Continuă să citești Poezie de buzunar

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Nora Blaj   *** Ești confidentul ideal al cărnii mele, mă povestesc ție și, a fără abatere, viața mea curge în carnea ta de fantomă cu umbră somptuoasă. Ești punctul de sprijin al neechilibrului meu. Prin tine-am descoperit cel mai scurt drum care duce la mine.   *** Degetele tale pe claviatura unui pian dintr-o cameră secretă cu pereți de carne moale caldă și cotropitoare … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poezii

 Iliescu Mirela speram ca bătăile inimii să nu înroșească rochia scurtă și-albastră îți mărturiseam directă ca un glonț ce voia să-ți  tulbure mintea, să-ți  împrăștie creierii ca pe firimituri ce duceau spre mine îmi mărturiseai iar eu alergam spre casă cu rochia mea roșie și inima în palme ca un glob nefiresc într-o zi de vară.     În fiecare dimineață îmi spăl fața cu … Continuă să citești Poezii

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Costel Stancu * * * stați față în față deodată privirea ei se preface într-un grajd în flăcări unde caii se zbat să iasă dar încă nu le-au ars căpestrele bat acolo din picioare înnebuniți nimeni nu deschide ușa ai putea fi tu acela dacă femeia nu te-ar fi făcut parte a nemișcării sale bietele animale gîndești singura lor scăpare ar fi o ploaie instantanee … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Alexandra-Emilia Bucur zilele ce trec mai repede decât clipocitul ochiului Întotdeauna există un resize al zilei / o reformatare a orelor ce încap într-o singură coală de o zi să se ia de la capăt să se vadă omisiunile / trecerea cu vederea / erorile gândurilor și să reia din loc din nou ziua de la început apeși forward, încordarea mușchilor lângă umeri, o gâlmă … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Ana-Mirabela Diacu Am învățat Am învățat că oamenii strălucesc după ce se ridică din noroi, Am învățat că „azi” este darul pe care puțini îl primesc, Am învățat că Acasă e cerul acesta înstelat și tu… Am învățat că îngerul tău nu te părăsește niciodată. Am învățat cât de frumoși sunt întotdeauna oamenii fragili; Am învățat că cele mai mari dureri nu se pot nici … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

Sabina Baciu   Peisaj de război Caii-s cenușii, Carele sunt gri, Tancuri tuciurii. Câmpul e de piatră, Piatră bombardată. Cerul e de fum, Fum tușit de tun. Oamenii împușcă, Moartea rea îi mușcă, Și îi cad în cușcă. Câmpul tot e copt, Copt și ars de foc. Casele-s orbite, Geamuri părăsite. Iară omul moare, Cade din picioare. Stă cu pușca-n mână, Tremură din gură, Căci … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Poezie

Poeme

George Balș   Orbitor Plouă, cerul e nins; e-atâta zgomot: ar trebui să iau loc.   Încerc să (mă) opresc, măcar un gând, dar   Între două secunde deja au trecut trei… și încă trei și încă trei…   În sfârșit, stau și o parte din cer se fulguie ușor.   Alb, alb, chinuitor de alb. în jur, lumea încetinește, timpul se pune la somn. … Continuă să citești Poeme

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu