Simona Stapan Mi-e frică de ceea ce urmează să mărturisesc. Fiecare cuvânt este adevărat și nici nu voi încerca să palmez – așa cum face un scriitor adevărat, un magician – adevărul în spatele ficțiunii. Numele personajelor sunt schimbate, într-adevăr, dar orice cititor perspicace va recunoaște detaliile de culise ale poveștii ce în urmă cu șapte ani, șapte ani și ceva, a șocat și a … Continuă să citești VINOVĂȚIE
Victor Popescu Adesea mi-am dorit ca vechea clădire în care funcționa școala din sat să se prăbușească sau să ia foc. Era o dorință explicită de a vedea școala transformată în cenușă, moloz, în nimicul acela care ocupă uneori atât de mult spațiu. Nu mă lega nicio nostalgie de acea clădire ori, dacă tot veni vorba, de sat, în general. Nu suportam strada aceea care … Continuă să citești Fuga
Andrei Ungureanu Călecioaia văzuse numaidecât mașina străină și, din câte i se părea ei, scumpă, care se oprise la poartă, dar afară de a privi curioasă, altceva nu făcu. Din mașină se dădură jos 3 persoane, 2 bărbați și o femeie, îmbrăcați frumos, ca la oraș. Altminteri nu era sigur că veniseră la ea, nici n-ar fi avut de ce, copiii ei n-aveau mașini scumpe … Continuă să citești Ispita
Gabi Gabrinov Era târziu, aşa că aprinse aragazul şi îşi plimbă puţin mâinile pe deasupra flăcării, simţind căldura firavă pătrunzându-i în sânge şi plimbându-i-se odată cu acesta prin tot corpul. Se gudură de plăcere, mulţumită că simţea în sfârşit căldură după atâtea ore petrecute în frig. Se trezise dimineaţă devreme, pe întuneric. Nu îndrăznise să aprindă lumina, ca să nu-şi trezească sora mai … Continuă să citești Copiii nimănui
Cristina M. Cimpoae Partea I Îngerii nu își pot întemeia o familie Uleiul de ricin se afla pe etajera unde praful nu se așeza niciodată, și fata întinse mâna după sticluță. Cu toate că sprâncenele ei erau suficient de stufoase încât să nu provoace neîncadrarea armonioasă a întregii fizionomii, G. avea totuși o mare preocupare atât pentru îngrijirea pielii, cât și pentru podoaba ei capilară. … Continuă să citești -fragmente din romanul în trei părți: O singură depresie, mai multe voci-
Ionel Rușanu Îmi tot vine în minte în ultima vreme atitudinea resemnată în fața morții pe care o avea bunicul meu. Dar el era plămădit din alt aluat. Și era întărit de vremuri dure. Vremurile celui de-al Doilea Război Mondial. A luptat pe ambele fronturi; și în Est, și în Vest. A fost lovit de ghinion abia pe frontul de vest, în Ungaria, în toamna … Continuă să citești Jocul sorții
Florentina Ionescu – Fata mamii, să știi că ăsta umblă cu alta. – Tanti Aurica, poți să-ți dai mata seama de asta, ghicind într-o farfurie nespălată? Peste tot în sat sunt femei tinere care sunt angajate de familiile mai înstărite să spele vasele. Eu am angajat astăzi o femeie bătrână ca să-mi ghicească în farfuriile pline de pete de sos și de grăsime, adunate în … Continuă să citești Făcălețul
Márcia BATISTA RAMOS Pe 18 august țara noastră sărbătoreşte ziua dobândirii independenței față de Imperiul britanic; se împlinesc o sută doi ani de la plecarea englezilor. Iar bunica Samira, care e la fel de bătrână ca timpul, spunea că, în lungii săi ani de viață n-a ştiut ce-i aia pace. Fiindcă țara noastră a fost tot timpul bântuită de nenorociri şi de o mulțime de … Continuă să citești E INTERZIS SĂ-NĂLȚĂM ZMEIE
Cristian Mladin Bătrânul privea în depărtare. Se pierdea în gânduri, într-o lume a lui, ca într-o pădure cu cărări pe care le știa demult. Ochii săi, odinioară albaștri, erau acum alburii ca și cum o ceață s-ar fi pus înaintea lor. Ca un obstacol uneori, ca o protecție împotriva necunoscutului. Nu multe lucruri pământești îi erau însă necunoscute. Crescuse într-un oraș vechi de la malul … Continuă să citești Ape în amurg
Bianca Chircu „Tu zâmbești când vezi oamenii” Nu știu dacă e exclamație sau interogație. Nici măcar ca pe o afirmație nu o pot interpreta. Când mi-a spus asta, tonul lui era sec, fără inflexiuni, de aceea n-am știut niciodată dacă să interpretez aceste cuvinte drept compliment sau jignire. Nici una, nici alta, am decis. Am luat această frază ca atare și mi-am pus-o ca etichetă … Continuă să citești Anatomia unui zâmbet
P(RO)EZIA 