Caiete cu foaie velină

De fiecare dată când vedea uşa deschizându-se, îi tresărea inima. Pentru mine au venit! De data asta e sigur! Trebuie să fi venit pentru mine! Dar nu venea nimeni niciodată pentru ea, iar micuţa Mia aştepta, şi aştepta, iar timpul trecea într-un galop nebun. Anotimpurile se scurgeau unele în altele, fără milă. În fiecare dimineață când se trezea, se dădea jos din patul cu cadru … Continuă să citești Caiete cu foaie velină

Voltaice amintiri

Anii 90 Acele amintiri, tata, din diminețile noastre, încă le vreau respirate, le mai aștept. Veneai de la tura de noapte, la o cafea, în bucătăria cea mare, dimineața. Erau anii postdecembriști, de început. Pe noi două, fetele tale, frumoasele tale studente, ne delectai răsfățându-ne diminețile, ne preferai strălucirea, bucurându-ți trăirea, servindu-ne cafeaua la pat. Și nu era decât un nes granulat bob mare, fațetat … Continuă să citești Voltaice amintiri

Reverie

Un soare, doi sau trei; se simte de parcă pe platoul albastru, fără pată, stă întins un ciorchine voluptuos de astre incandescente și luminoase. E atât de cald încât pielea începe să fredoneze un cântec de sfârșit, un cântec în care sunetele sunt înlocuite de o sfârâiala molcomă. Îmi sfârâie pielea pe față, pe mâini, pe gât, pe scalp. Sub presiunea soarelui îmi clocotește toată … Continuă să citești Reverie

Ihtiologul

Deseori visa marea ca și cum s-ar fi aflat într-un acvariu, de unde putea să-și imagineze întinderile albastre. Trecea de la o scoică la alta, de la un val la altul înotând printre noi cei ce-l acceptam ca pe un confrate. Din când în când ieșea la suprafață să respire. Atunci devenea conștient de plămânii săi dezvoltați. Ca ființă, era om în mulțimea nedefinită a … Continuă să citești Ihtiologul

În cercul fiarei (fragment de roman)

La fiecare pală de vânt, scândura afumată scârțâia și trosnea deasupra zidului spart. Se zbătea prinsă în ultimul ei cui, făcând porumbelul pictat pe una dintre fețe să se învârtă în loc, ca prins în laț. Un simbol potrivit pentru cei care intraseră în vechiul han cu gândul că acolo aveau să găsească o cale să părăsească, în siguranță, Punct Gorun, dar care nu mai … Continuă să citești În cercul fiarei (fragment de roman)

Memento

M-am trezit înaintea ta. Am crezut că este foarte târziu și am încercat să disting ce oră indica ceasul de pe noptieră. N-am reușit; știi cât de prost văd dimineața. Apoi am încercat să disting unde ești tu. Erai acoperit în cearșafuri, inclusiv în al meu. Atunci am înțeles de ce toată noaptea am simțit frigul cum îmi intra în oase. Pletele îți acopereau fața … Continuă să citești Memento

Magdalena

În întunericul rece al nopţii, singurul sunet care răzbătea în toată casa era plânsul lui Matei. Îi luă mult timp să se dezmeticească şi să-şi dea seama că adormise cu capul pe blatul din bucătărie şi oricât de tare o ustura inima atunci când îl auzea plângând, petrecu o clipă privind în gol. Cineva stinsese lumina. Ţigara i se arsese degeaba în scrumieră. Atunci când … Continuă să citești Magdalena

Destin

–Vei muri, pentru a renaşte… Ochii bătrânei îi priveau pe cei ai micuţei cu forţa unei îmbrăţişări pătimaşă. Fetiţa îşi trase speriată mâna, iar ţiganca îi zâmbi. Îşi întoarse privirea spre un băiat care trecea la câţiva paşi de ele, privind apoi fetiţa din nou. Băiatul era tot din neamul femeii. –Destinul tău, fata mea… fură ultimele cuvinte ale femeii înainte de a se îndepărta. … Continuă să citești Destin

Miez de mandarine

Florentina Ionescu What’s on your mind, Elena? Rețeaua socială mă întâmpină în fiecare dimineață cu aceeași formulă de salut. Scroll. Mă opresc. O postare cu o mandarină zâmbitoare, pe fundal albastru. Un mesaj din partea Ministerului Fructelor: „Mandarinele salvează vieți.” Like. Dau share imaginii pe profilul meu. În orașul nostru este un vânzător important de fructe, Rafinel. Genul de bărbat înalt, cu ochii verzi, părul … Continuă să citești Miez de mandarine

Ultimul dans

Visa cum o voce dulce o striga din nou şi din nou… O palmă primită pe nedrept, lumini orbitoare şi aplauze neîncetate, un pistol rămas fără stăpân, lacrimile unei dureri cumplite şi apoi o umbră… toate se amestecau asemenea unui dans ritmat în visul din care încerca să se elibereze. Reuşi în cele din urmă, trezindu-se cu inima bubuindu-i pieptul. Toate dispărură, mai puţin acea … Continuă să citești Ultimul dans